Psihologie

Care sunt factorii determinanti pentru ca o persoana sa spuna da alteia si care sunt tehnicile folosite de catre factorii de convingere pentru a obtine conformarea? Ce anume face ca o cerere formulata intr-un fel sa fie respinsa, in timp ce alta, care solicita acelasi lucru, formulata insa intr-un mod putin diferit, sa aiba succes? Ce principii psihologice influenteaza tendinta de conformare la o cerere?

Profesionistii persuasiunii stiu ce trebuie sa faca pentru a ne convinge. Cei care manipuleaza folosesc inclinatii naturale, firesti ale psihicului nostru in propriul avantaj.

Dar nu numai ei se folosesc de aceste principii. Cu totii ne folosim de ele si le cadem victime in acelasi timp in cadrul interactiunii cu vecinii, prietenii si familia. Insa profesionistii persuasiunii au la dispozitie ceva mai mult decat noi, care posedam o intelegere superficiala.

Robert B. Cialdini ne invata cum sa recunoastem situatiile de manipulare si cum sa ne ferim de ele. Dar mare atentie! Nu orice actiune este una manipulativa. Trebuie sa mai si avem incredere in oameni.

În ultimele decenii ale secolului nostru bolile depresive au devenit într-un fel boli populare. Nu există o altă tulburare psihică atât de răspândită, care să afecteze toate mediile sociale şi grupele de vârstă, în egală măsură bărbaţii şi femeile, fiind de asemenea în continuă creştere, astfel încât este concepută ca boală a epocii".
[…]
Depresia nu este drama în sine, ci tragerea semnalului de alarmă pentru rezolvarea dramei.
[…]
Descrierea celor zece modele de tulburări nevrotice ar putea sugera concluzia că putem pur şi simplu include orice pacient care are o depresie nevrotică într-o cutiuţă diagnostică. Dar, din păcate, nu este aşa. De obicei, la fiecare pacient se descoperă 2–3 variante dintre cele zece posibile, însă adesea se formează un centru de greutate. Unul dintre aceste modele se impune în prim-plan şi decide dinamica psihică. Există cazuri în care este evidentă numai o tematică (mai rar). […] Terapeuţii trebuie să atingă, pentru întocmirea unui plan de tratament folositor, cele mai importante arii ale tulburării şi să intervină aici pe măsura centrului de greutate.

Dietmar Stiemerling este psiholog, psihoterapeut de cuplu şi psihanalist.

Increderea emotionala este un concept-cheie ce descrie abilitatea noastra de a fi pe deplin siguri ca ne putem controla trairile. Un adevar universal valabil este ca, daca nu ne intelegem emotiile, acestea ne vor controla viata. Dezvoltarea inteligentei emotionale ar trebui sa fie o prioritate pentru noi toti, deoarece, fara aceasta, intampinam blocaje, stagnam si devenim nefericiti. Mostenirea genetica, structura fizica a creierului, experientele pe care le traversam de-a lungul vietii si chiar propriul temperament sunt elemente care isi pun amprenta asupra noastra, insa acestea nu trebuie sa fie definitorii. Daca avem grija de emotiile noastre si ne cultivam obiceiuri sanatoase de a gandi si de a actiona, putem prelua controlul asupra propriei vieti.

Psihologie in 30 de secunde. Cele mai provocatoare 50 de teorii psihologice, fiecare explicata intr-o jumatate de minut

Prin ce se defineşte o mare iubire? Obsesia fetelor de a se căsători se naşte din propria lor dorinţă sau este inoculată de familie, de cărţi şi de emisiunile TV? Cum eşti privit în România dacă eşti single? Ceea ce ni se întîmplă este pură întîmplare sau destin prestabilit? Aurora Liiceanu încearcă să răspundă la aceste întrebări – şi la multe altele – prin intermediul unor poveşti de viaţă pline de tîlc. Experienţele personajelor ei ne ajută să rezolvăm probleme cu care ne confruntăm adesea, de la incertitudinile în dragoste la educaţia copiilor, de la efortul de a arăta cît mai tineri la modul în care putem lupta împotriva clişeelor impuse de societate.

Cum sa-i spui mamei tale ca te plictiseste cand te suna zilnic sa-ti povesteasca „noutatile" din cartier? Cum sa-ti ierti tatal acum, la batranete, pentru tot raul pe care ti l-a pricinuit in copilarie? Relatia cu parintii nostri este cea mai veche relatie pe care o cunoastem, fiind marcata, de obicei, de iubire reciproca, dar adesea si de o seama de resentimente. Alegem sa nu-i judecam pe parinti sau sa afisam o iertare de fatada. Relatia sufera, insa, prin lipsa de autenticitate. Atunci cand ranile sunt ascunse, supurande inca, atunci cand emotiile au ramas neexprimate si furia mocneste in adancuri, iertarea nu este posibila. Este necesar un travaliu interior prin care, sub eventuala indrumare a psihoterapeutului, reusesti sa-ti recunosti si sa-ti eliberezi propriile emotii, ajungi sa-l privesti cu empatie pe copilul care ai fost candva, pentru ca, in cele din urma, sa te poti intoarce spre parintii tai, capabil de o reconciliere adevarata. In cartea sa, Isabelle Filliozat ne propune o dubla calatorie: spre trecut si totodata spre viitor, invatandu-ne ca sunt posibile vindecarea trecutului si rescrierea viitorului, (re)cladirea relatiei cu parintii, astfel incat sa devina autentica, profunda si vie.

"Ma asculti, ma mai auzi?" De la interpelare la somare, aceasta intrebare se iveste in nenumarate situatii personale, familiale sau sociale. Desi suntem mari consumatori de informatii si comunicare virtuala, tot mai des simtim ca nu suntem ascultati, ca nu suntem luati in seama. In aceasta carte, celebrul psihoterapeut francez Alain Braconnier pleaca de la o serie de exemple ce tin de educarea copiilor, de viata de cuplu sau de intalnirile profesionale, pentru a ne arata cum putem sa invatam sa-i ascultam pe ceilalti, dar si cum sa ne gasim indrazneala si atitudinea potrivite pentru a ne face auziti. Cititorul se va putea initia mai intai in arta tacerii receptive si atente, dupa care va afla cum sa vorbeasca intr-un mod asertiv si captivant, dar si cum sa suscite empatia celuilalt si sa gaseasca vorbele juste si clare, care pot sa il "atinga" pe conlocutor.

Spun asta doar pentru ca te iubesc. In ce fel modul in care vorbim poate sa cladeasca sau sa distruga relatiile de familie

"Cel care are chiar si numai cunostinte sumare de literatura alchimica stie ca pe adepti ii interesa o unire finala a substantelor - oricum ar fi numit-o pe aceasta. Prin aceasta legatura ei sperau sa atinga telul operei, si anume producerea aurului sau a unui echivalent simbolic. Conjunctia este fara indoiala imaginea primordiala a ceea ce numim astazi legatura chimica.

Spre deosebire de idealul alchimiei care consta in fabricarea unei substante secrete, unui om, unei anima mundi sau unui Deus «terrenus» si despre care s-a sperat ca va fi un salvator din toate necazurile omenesti, interpretarea psihologica (pregatita de alchimisti) duce la ideea totalitatii omenesti. Aceasta idee are mai intai o importanta terapeutica, ea tinzand sa cuprinda notional acea stare psihica ce rezulta din depasirea unei disocieri, si anume a distantei dintre constiinta si inconstient. Compensarea alchimica corespunde integrarii inconstientului in constiinta, proces prin care ambele sunt modificate. Constiinta cunoaste o largire in special prin impingerea mai departe a orizontului ei, ceea ce inseamna intai o imbunatatire considerabila a situatiei psihice de ansamblu, tulburarea constiintei fiind inlaturata prin contrapozitia inconstientului. In schimb, pentru ca tot ce-i bun trebuie platit scump, conflictul mai inainte inconstient este constientizat si astfel constiinta este impovarata cu o grea ipoteca, fiindca acum solutionarea conflictului este asteptata de la ea. Pentru indeplinirea acestei sarcini ea pare sa fie inzestrata si pregatita insa la fel de prost ca si aceea a alchimistului medieval. [...]"
 

De ce unii aşteaptă ani la rînd să fie alături de persoana iubită, în timp ce alţii nu au răbdare şi îşi continuă viaţa fără să mai privească în urmă? Încercînd să înţeleagă aşteptarea ca alegere voluntară care ne modelează destinul, Aurora Liiceanu se îndreaptă către lumea literaturii şi pune sub lupă cîteva personaje a căror viaţă a fost marcată de aşteptare, dar şi personaje grăbite, care nu ştiu să aştepte. Poveştile fascinante pe care le relatează îi au ca protagonişti, între alţii, pe Penelopa, mitica soţie a lui Ulise, pe Ernest Hemingway şi pe prima lui soţie, Hadley, pe Gatsby al lui Scott Fitzgerald, pe cunoscutul niponolog Donald Keene şi pe Florentino Ariza, eroul lui García Márquez din Dragostea în vremea holerei.

Desi ascultarea ar putea parea mai simpla decit vorbirea, in realitate este la fel de complexa, implicind receptarea mesajului, intelegerea continutului sau, atribuirea unor semnificatii, evaluarea, emiterea unor judecati de valoare. Invata sa asculti le ofera parintilor, psihologilor, educatorilor, studentilor si chiar elevilor numeroase informatii utile despre aspectele teoretice ale comunicarii, dar mai ales indicatii cu privire la modul in care putem dobindi calitati de buni ascultatori. Daca prima parte a lucrarii se ocupa in principal de aspecte ca raportul limba-limbaj-comunicare, formele si functiile comunicarii verbale, paraverbale si nonverbale sau feedbackul ca element reglator al comunicarii, a doua parte abordeaza factorii si conditiile ce pot influenta ascultarea si in special forma ei superioara, ascultarea activa. In ultima parte, consacrata aspectelor practice, autoarele propun strategii, tehnici si procedee concrete de formare a deprinderilor de buna ascultare.

Cum poti sa scapi de vesnicele dispute cu copilul care nu vrea sa se imbrace pentru gradinita, care se tot trezeste noaptea si nu mai vrea sa doarma singur, care nu se mai lasa dus de la locul de joaca ori care vorbeste urat si isi loveste fratele mai mic? Parintii au tendinta de a interpreta comportamentele enervante ale copiilor ca pe niste manifestari ale relei-vointe ori sfidarii. Altii se culpabilizeaza: oare nu cumva mi-am traumatizat copilasul? Descoperirile recente din neurofiziologie si psihologia experimentala arunca o noua lumina asupra acestor comportamente "obraznice": copilul nu vrea sa-si sfideze parintii, ci are nevoie de o urgenta reglare neuro-hormonala. Criza de nervi a copilului mic din supermarket nu e un moft, ci un semn ca cel mic este epuizat de procesarea a mii de stimuli senzoriali. La fel, un copil de 3 ani nu minte cu buna stiinta cand incepe sa fabuleze, ci doar isi exerseaza o capacitate cerebrala nou dezvoltata, cea a fanteziei, a jonglarii cu imaginile mentale. Plecand de la astfel de explicatii, cartea ofera solutiile potrivite varstei si ii incurajeaza pe parinti sa-si revada propriile certitudini si credinte legate de educatia copiilor.

Prefață de Adriana Băban

„Școala oferă spațiul, cadrul și reperele de dezvoltare pentru o categorie largă de vîrstă. Nu întotdeauna însă viața unui copil sau adolescent este generoasă cu acesta; blocaje, debusolare, situații de criză pot interfera și scurtcircuita «seninătatea» vîrstei, iar lipsa de suport în astfel de situații crește riscul pentru eșec și abandon școlar. Ghidul de față satisface nevoile și exigențele unui consilier școlar dornic să afle abordările contemporane în munca cu elevul, părintele și profesorul. Tematica acoperă o arie largă de probleme și activități tipice: de la evaluarea elevului la consilierea de grup, de la intervenția în doliu la prevenția suicidului, de la consilierea în cazurile de viol, abuz și adicție la dezvoltarea personală a elevului. Consilierul școlar are nevoie pentru formarea sa și în munca de zi cu zi de un astfel de material și instrument de lucru, iar beneficiarii direcți sunt nu doar consilierul școlar, ci și elevul, părintele, profesorul și comunitatea școlară.” (Adriana Băban)

„Consilierea școlară este într-o continuă evoluție și transformare, iar consilierii școlari pot reprezenta o resursă importantă în educație. Doar prin aplicarea unui model de consiliere școlară bazat pe date și pe utilizarea unor programe de intervenție a căror eficiență a fost demonstrată prin cercetare se poate crește calitatea activității desfășurate de consilierii școlari. Din această perspectivă, volumul propune numeroase exemple de programe validate științific utilizate în întreaga lume și programe dezvoltate de specialiști autohtoni, care pot îmbunătăți activitatea la cabinetele de asistență psihopedagogică. Adresat tuturor celor implicați în procesul educațional românesc, acest volum demonstrează că asistența psihopedagogică din țara noastră ar putea ajunge la nivelul profesional din alte state care au investit cu adevărat în educație.” (Violeta Enea)

Cresterea copilului in era digitala. Ghid de parenting responsabil