Psihologie

Psihologia medicală este o ramură a psihologiei generale care studiază aspectele psihosociale asociate actului medical, cu scopul de a reda sănătatea persoanei și de a o reintroduce în mediul social și familial. Rezultat al activității autoarei – medic psihiatru, psihoterapeut și cadru didactic –, volumul analizează principalele teme ale psihologiei aplicate în medicină: starea de sănătate și cea de boală, psihologia omului în suferință, psihologia medicului, complianța terapeutică, psihologia în cazul limitelor medicale. A doua ediție aduce în atenția celor interesați subiecte noi: preocuparea contemporană pentru îmbunătățirea calității vieții și menținerea minții în formă, importanța factorului spiritual în ameliorarea stării psihice a pacientului, problema sexualității – între normalitate și patologie –, iar la final dedică un capitol durerii și psihologiei sale, care servește ca resursă pentru înțelegerea schimbării de perspectivă asupra acesteia: de la „simplu răspuns la producerea unei leziuni” la o „experiență subiectivă multidimensională”. Profesioniștii din domeniul medical și studenții la medicină și psihologie vor găsi informații utile privind îmbunătățirea sănătății populației și a calității vieții la orice vârstă, precum și gestionarea factorilor ce țin de sănătate și boală.

De ce visăm? Ce înseamnă toate aceste evadări din lumea posibilă, în care se exprimă dorințele și spaimele noastre cele mai mari, în care ne întâlnim cu ființe fantastice sau cu cei dragi care ne-au părăsit, în care putem să cucerim lumea și să facem minuni?

Citind această carte, înțelegem cât de importante au fost visele pentru civilizațiile antice, care le așezau în centrul cunoașterii de sine și al vieții politice, și ne minunăm de unele dintre cele mai bine documentate exemple de profeții onirice păstrate de culturile amerindiene. De la ipoteza potrivit căreia visele de fapt nu există și până la crearea unor dispozitive de ultimă oră care nu doar că dovedesc contrariul, ci le pot și înregistra pentru a fi vizionate ulterior, explorăm aici progresele neuroștiințelor, biochimiei și psihologiei contemporane în ceea ce privește legăturile dintre somn, vise și învățare.

Folosind informații din istorie, antropologie, psihanaliză și literatură, precum și cele mai recente descoperiri științifice, renumitul neurocercetător Sidarta Ribeiro ne propune un adevărat tratat despre știința și istoria viselor.

„Ce poți face odată ce ai ajuns să stăpânești intrarea în visul lucid? Aproape orice. Să reîntâlnești persoane dragi, să trăiești o mare iubire sau aventuri periculoase, să călătorești la marginile universului imaginat, să practici manevre care sunt riscante în viața reală și să-ți îndeplinești liber dorințele fără vinovăție sau obstacole…

În locul unui program comportamental înnăscut, poate că multe dintre visele care sunt comune diferitelor culturi reflectă doar similitudinea fundamentală a experiențelor umane de pe întreaga planetă. Mama, tatăl, bătrânul înțelept, creația, potopul – sunt narațiuni și personaje omniprezente în istoria noastră. Modul cum trăim ne determină visele, iar jaloanele cele mai importante sunt pretutindeni aceleași: naștere, pubertate, sexualitate, procreație, luptă, boală și moarte.“ — SIDARTA RIBEIRO

Se întâmplă în unele relații să avem senzația că lucrurile sunt confuze, că am greșit ceva și că poate totul va fi mai bine dacă reușim să ne schimbăm, să facem mai mult, să fim altfel. Dar aceste trăiri sunt efecte ale abuzului narcisic. Dr. Ramani Durvasula explică într-o modalitate foarte accesibilă ce este narcisismul, cum se simte în relații și ce putem face pentru a ne proteja de gaslighting, de izolare și de străduința neîncetată de a fi pe placul altcuiva. N-ai greșit nimic este o carte pentru toți cei care doresc să se regăsească și să fie cine sunt în relații cu oameni care nu îi pun permanent la îndoială.

Nu ar fi corect să spunem că narcisicilor le lipsește complet empatia, ci mai degrabă că empatia lor este găunoasă și variabilă. Indivizii narcisicii au o empatie cognitivă, adică sunt capabili să înțeleagă ce este empatia și motivele pentru care o persoană se simte într-un anumit fel și se pot folosi de aceasta pentru a obține ceea ce își doresc. Când ajung la rezultatul scontat sau dacă decid că nu sunt interesați, empatia se estompează.

Într-o relație narcisică ți se spune mereu cum să te simți, dacă îți este sau nu foame sau chiar „Nu are cum să-ți fie frig, e suficient de cald în cameră.” Expunerea prelungită la acest tratament poate duce la o pierdere a încrederii în propria evaluare a sentimentelor sau a preferințelor personale. [...] Poți include evaluarea stării tale emoționale în rutina ta zilnică de exerciții de mindfulness, pentru a căpăta încredere în realitatea și trăirile tale. Adresează-ți întrebări cu voce tare: Cum mă simt? Cum mi-a fost ziua? Care este nivelul meu de energie acum? 

Dr. Ramani Durvasula este psiholog, profesor universitar și specialist în efectele relaționale ale stilurilor narcisice de personalitate. Se concentrează asupra vindecării în urma abuzului narcisic, temă pe care o popularizează în clipuri online cu milioane de vizualizări.

Prima întâlnire cu inconștientul a avut loc în timpul analizei personale, pe care am descris-o în volumul În căutarea sinelui. Reacțiile provocate de această întâlnire au variat de la surprindere, contrariere, disconfort până la entuziasmul asociat revelațiilor. Fie că am vrut să cunosc și alte zone ale inconștientului meu, fie că nu am mai reușit să mă desprind de fascinația exercitată de această lume paralelă conștiinței, lume guvernată de cu totul alte legi, fie ambele, fapt este că imediat după încheierea analizei personale în 1988 am început să practic psihanaliza, așa cum se putea atunci, clandestin… Am notat în Jurnal doar momente cairotice din analize sau din autoanaliza mea, și nu procese complete („cazuri“). Cu alte cuvinte, am redat vise, acte ratate, transferuri, reacția mea inconștientă ca psihanalist la proiecțiile analizanților (contratransferul) – toate, modalități privilegiate de manifestare a inconștientului în ora de psihanaliză… Dacă ar trebui să schițez o hartă, atunci aș trasa mai întâi două axe principale, și anume, axa conflictelor pulsionale și axa deficitului narcisic, mai discretă, dar nu mai puțin definitorie și eficientă... Pe lângă deficit narcisic și conflicte inconștiente, apar în Jurnal și manifestări sporadice ale inconștientului „bun“, mai întâi Supraeul, sau cenzura, care însumează, grație unor interiorizări emoționale în prima copilărie, valori fundamentale pentru existența în cultură, precum și exprimări simbolice ale arhetipului sinelui.

Vasile Dem. Zamfirescu (n. 1941) este profesor universitar, psihanalist, membru formator și supervizor al Societății Române de Psihanaliză, membru al Asociației Psihanalitice Internaționale (IPA), cofondator și președinte al Asociației Insight care promovează psihanaliza relațională, autor al mai multor cărți cu teme de psihanaliză.

Vorbim în același timp, fără să știm, două limbi: limba conștientului și limba inconștientului. Deși distincte ca mesaj, una ținând de lumea diurnă a rațiunii, cealaltă de lumea nocturnă a pulsiunilor și a posibilităților neîmplinite („umbra“ lui Jung), ca mod de manifestare, ele sunt indistincte. Limba inconștientului se insinuează în țesătura limbii conștientului, așa încât de multe ori este confundată cu gazda sa. Vasile Dem. Zamfirescu

După anul 1990, Vasile Dem. Zamfirescu și-a propus și a reușit să-și grupeze activitățile în jurul unui singur scop: promovarea psihanalizei în cultura română. În paralel cu activitatea din cabinetul de psihanaliză, începând cu anul 1990 a predat la mai multe facultăți din București, transmițând mai multor generații de studenți cunoștințe despre psihologia sau filosofia inconștientului. Cărțile publicate în ultimii ani s-au alimentat din activitatea de profesor: Introducere în psihanaliza freudian și postfreudiană (curs ținut la Facultatea de Psihologie a Universității Titu Maiorescu) și Filosofia inconștientului. Începând cu anul 1994, Vasile Dem. Zamfirescu a coordonat la Editura Trei, al cărei cofondator este, colecția Biblioteca de psihanaliză, care include operele lui Freud și Jung, înlocuită astăzi de colecția Psihanaliză contemporană. Dintre cărțile sale, două au fost distinse cu premii semnificative: În căutarea sinelui a primit în anul 1994 Premiul pentru critică și eseu din partea Asociației Scriitorilor din București, iar Filosofia inconștientului a primit în anul 2018, din partea Academiei Române, Premiul Constantin Rădulescu-Motru.

În practica medicală obișnuită, medicii îngrijesc corpul pacienților în timpul prezent: în aici și acum, fără să existe o interogație în ce privește istoricul vieții pacientului. Dar cine sunt acești pacienți? Cum s-au îmbolnăvit? Această carte propune o nouă abordare a tratării pacienților, nu doar a bolilor lor, folosind o metodă care permite înțelegerea relației dintre funcționarea psihică și tulburările somatice. Prin poveștile a cincisprezece pacienți, Jean Benjamin Stora descrie aspectele psihanalitice, medicale și neuroștiințifice ale terapiilor lor, scopul fiind acela de a vindeca atât corpul, cât și mintea. Acest demers terapeutic complementar celui medical ne permite să tratăm diferit pecianții prin restabilirea „unității psihosomatice”, noua paradigmă a secolului XXI care a înlocuit paradigma corpului-mașină.

Ce învață medicul la Facultatea de Medicină? Care sunt obiectivele pe care le urmărește medicul pentru a trata? Standardul abordării medicale alopatice: Cum evaluează medicul riscul bolilor, riscul practicii medicale exercitate zi de zi? Problema este următoarea: Dar unde este pacientul? Privilegierea corpului: nu cumva „sufletul” și mai ales istoricul pacientului sunt uitate? Medicii își cunosc bine pacienții? Corpul pacientului, dar care corp? Care este natura relațiilor medic-pacient? Și cum rămâne cu sufletul său, ce face medicul cu sufletul? Și calitatea vieții? Medicul îngrijește bolile, oare îi îngrijește și pe bolnavi? Care sunt așteptările medicului? Pacientul trebuie să urmeze și să respecte prescripțiile: ce pățesc pacienții care nu le respectă?
Jean Benjamin Stora

În desfășurarea procesului terapeutic, este esențial să ne punem sub semnul întrebării percepția, ipotezele: să ne punem mereu întrebări. De asemenea, trebuie să fim destul de lucizi și flexibili, astfel încât să ne îndoim de primele noastre ipoteze. Deseori, pacientul somatic va recurge mai întâi la partea medicală a psihosomaticii integrative și va trece în revistă toate tulburările somatice din viața sa. Trebuie să ascultăm cu răbdare tulburările pe care, probabil, medicii nu le-au auzit niciodată. Și trebuie să fim atenți și la emoția care însoțește relatarea tulburărilor, dovadă a suferinței. Vorbim aici despre un sistem de apărare al pacientului, care se folosește de medicină pentru a evita să vorbească despre sine. 
Jean Benjamin Stora

Jean Benjamin Stora este specialist în psihosomatică (IPSO). A fost președinte al Institutului de psihosomatică Pierre-Marty din 1989 până în 1992 și al Societății franceze de medicină psihosomatică din 2000 până în 2002, a înființat consultația psihosomatică de la CHU La Pitié-Salpêtrière din 1993 până în 2015. A efectuat numeroase cercetări în domeniul stresului profesional și al cercetării clinice. În prezent, este director al Institutului Societății de psihosomatică integrativă.

Cu schitele din acest volum intregesc paleta fenomenelor care ar putea constitui sumarul unui ghid al cunoasterii de sine. In prima parte a lucrarii sunt grupate schitele centrate pe trasaturile de personalitate, pe care cititorii si le pot evalua cu ajutorul testelor psihologice plasate la finalul schitelor. Precizez ca nefiind etalonate pentru populatia din Romania, aceste teste nu pot decat sa aproximeze diferentele dintre persoane, ceea ce nu mi se pare a fi putin lucru. Un chibrit aprins nu alunga intunericul, dar ajuta sa vezi indicatorul rutier, sa afli directia si cat mai ai de strabatut pana la destinatie,;in cazul nostru, la autocunoasterea deplina. Unicitatea si complexitatea psihica a fiintei umane nu poate fi in intregime descifrata nici in laboratoarele de testari psihologice, cu atat mai putin prin aplicarea unor teste neetalonate. In situatii limita (catastrofa naturala, conflict armat, condamnare juridica etc.), resorturile subconstiente pot face dintr-o persoana oarecare un erou legendar sau, dimpotriva, un las ori un jalnic tradator.

„Ne mai putem gândi azi oare că nostalgia, sentimentul poetic și plăcut care ne cuprinde la amintirea copilăriei sau a locurilor natale, a fost cândva o boală primejdioasă în ochii societății și ai medicilor? Termenul, lansat de doctorul elvețian Johannes Hofer în 1688, nu avea pe atunci mai nimic din conotațiile actuale: din nostalgie se putea muri.

Era pe-atunci un sentiment diferit de-al nostru? Când și de ce a suferit nostalgia o prefacere atât de radicală încât, transformată astăzi într-o emoție inofensivă, poate servi drept strategie publicitară, instrument politic sau chiar mijloc terapeutic?

Purtându-ne într-o călătorie de-o formidabilă amploare în timp și spațiu, Agnes Arnold-Forster încearcă să răspundă acestor întrebări printr-un veritabil tur de forță exegetic, în care explicațiile medicale stau alături de comentariile culturale și analizele politice.

Agnes Arnold-Forster este un critic ager și un ghid minunat. Stilul ei este plin de viață… Abordează cu eleganță subiecte dificile – cuprinzând tot ce este relevant…“ — The Telegraph

„Ce anume găsim când cercetăm îndeaproape conținutul nostalgiei? Ce experiență regretă cei care plâng după trecut? Cui îi folosește invocarea epocilor de aur? Și ce ne spun despre societatea și valorile individuale contemporane recursul la nostalgie și exprimarea ei? …Istoria ne arată că nostalgia s-a născut ca răspuns la forțele sociale și politice ample care constituie modernitatea – capitalismul, migrația, colonialismul, industrializarea și războaiele globale… Modernitatea care a modelat nostalgia a început în secolul al XIX-lea, cam în aceeași perioadă în care nostalgia se transforma din boală în emoție. Iată că, de fapt, problemele vieții moderne sunt vechi.“ — AGNES ARNOLD-FORSTER

În noua serie „Psi“, ramura umanistă a colecției de știință, apar lucrări de psihologie individuală și socială axate pe cele mai actuale teme, precum și cercetări de ultimă oră din sfera amplă a neuroștiințelor și a științelor cognitive.

Împletind cele mai recente cercetări științifice din domeniu cu studii de caz asupra unor figuri celebre ca Jung, Kafka, Picasso și Alan Turing, Geoffrey Beattie prezintă îndoiala ca pe unul dintre conceptele centrale ale psihologiei.

De la îndoiala de sine și sindromul impostorului la transformarea în armă a îndoielii cu privire la schimbările climatice, autorul ne arată în ce fel se insinuează această stare în mintea noastră, cum se dezvoltă și ajunge să ne schimbe. Îndoiala poate fi un mecanism rațional sau irațional, sistematic sau aleatoriu, sănătos sau patologic, productiv sau neproductiv.

Doar de noi depinde s-o recunoaștem, s-o înțelegem și să-i evaluăm costurile în plan personal și social.

„Este una dintre cele mai strălucite cărți pe care le-am citit… Geoff Beattie îl poartă pe cititor într-o călătorie narativă prin mintea unora dintre cei mai mari scriitori și oameni de știință din istorie, pentru a înțelege felul în care îndoielile lor le-au marcat realizările creative și științifice. El analizează și cum e folosită îndoiala pentru a răspândi diverse teorii ale conspirației… Scrisă în stilul narativ accesibil cu care ne-a obișnuit – să nu uităm că Beattie este un prozator consacrat și un distins psiholog –, este o carte pe care ți-e greu s-o lași din mână. Ne ajută să înțelegem cine suntem cu adevărat ca specie – singura specie care cunoaște îndoiala – și să-i folosim sau să-i contracarăm forța enormă de a ne controla viața; de aceea, este o lectură obligatorie pentru fiecare dintre noi.“ — MARCEL DANESI, profesor emerit de antropologie, University of Toronto

„Beattie ilustrează strălucit știința îndoielii cu câteva studii de caz fascinante – de la scepticul Kafka la Picasso cel atât de sigur de sine – și felul în care ea poate fi abordată terapeutic.“ — BRIAN BUTTERWORTH, profesor emerit de neuropsihologie cognitivă, University College, Londra

În noua serie „Psi“, ramura umanistă a colecției de știință, apar lucrări de psihologie individuală și socială axate pe cele mai actuale teme, precum și cercetări de ultimă oră din sfera amplă a neuroștiințelor și a științelor cognitive.

Această nouă ediţie conţine un capitol special, dedicat perioadei pandemiei de COVID-19 și nevoii tot mai acute de deconectare de la tehnologie.

Într-o lume în care cantitatea de informații oferite atât părinților, cât și copiilor este atât de mare, încât a devenit prea greu de gestionat, Ține-ți copiii aproape te învață să-ți asculți instinctele și să devii un observator atent al fiului sau al fiicei tale. Cu o extraordinară experiență clinică în domeniul dezvoltării copilului, Gordon Neufeld și Gabor Maté descompun în termeni simpli noțiuni interdisciplinare din psihologie, neurologie și antropologie, pe care le îmbină abil atât cu experiențele personale, cât și cu ale pacienților care i-au inspirat.

Vei afla de ce este nevoie de un sat întreg ca să crești un copil, cum să-l recâștigi pe cel mic, cum să restabilești bazele atașamentului, atât de important în relația cu el, și cum să contrabalansezi tendințele decadente ale societății, care țintesc direct la tineri.

Problemele care pot apărea în cadrul vieții sexuale a unui cuplu sunt diverse, de la dispariția acesteia, în urma nașterii unui copil, până la rutină, plictiseală și infidelitate. Autoarea, terapeut cu o vastă experiență în psihologia cuplurilor, ne atrage atenția că dragostea sigură și confortabilă poate intra în conflict cu pasiunea și că viața sexuală este mult mai complexă decât credem.

Esther Perel (n. 1958) este un terapeut de cuplu şi de familie foarte cunoscut care se dedică, de peste treizeci de ani, ajutorării şi salvării cuplurilor ce se confruntă cu o mulţime de probleme în viaţa intimă şi nu mai cunosc pasiunea. Ca terapeut certificat de mai multe organizaţii de specialitate şi, totodată, ca membră a American Family Therapy Academy şi a Society for Sex Therapy and Research, îndrumă atent o mulţime de cupluri heterosexuale, homosexuale, bisexuale, interrasiale etc. Conferenţiază pretutindeni în lume pe teme de inteligenţă erotică şi emoţională, relaţii interculturale, medierea conflictelor şi identitatea familiilor moderne.

A absolvit Hebrew University din Ierusalim şi Lesley College şi deţine mai multe diplome de specialitate, cum ar fi cele de la Family Studies (New York), Institute for Sociotherapy (New York), The Family Institute of Cambridge (Cambridge) şi New England Institute of Psychodrama (Cambridge). A publicat numeroase articole de specialitate în reviste ca: The Washington Post, Vogue, Health Parent şi Working Woman şi a apărut în emisiuni televizate precum: Oprah Winfrey Show, The Today Show, Good Day New York etc.

La ce ne gândim când vorbim despre bunici: la o bunicuță cu obrajii roșii ca mărul care tricotează în balansoarul ei sau la lupul înspăimântător din Scufița Roșie? Bazându-se pe cei treizeci și cinci de ani de experiență clinică, autoarea ne conduce într-o călătorie prin Țara bunicii, un ținut plin de mituri, unde stereotipurile se ciocnesc de realitate, invitându-ne să ne gândim la ce înseamnă să fii bunică și cum a evoluat acest rol. Prin explorarea legăturii dintre personalitate, cultură și istoria familiei prezentate în studiile de caz, avem acces la semnificațiile, motivele și posibilitățile din spatele miturilor și realităților trăite de femeile din întreaga lume.

Publicat pentru intaia oara în 1921, Psihologia colectiva si analiza Eului este un text fundamental, aflat la granita dintre psihanaliza si psihologie sociala, reprezentand, alaturi de Dincolo de principiul placerii (1920) si Eul si Sinele (1923), o veritabila revolutie in maniera de a vedea functionarea psihicului uman.

Cele mai importante teme abordate de Freud aici sunt narcisismul si identificarea, instinctul gregar si hipnoza, idealizarea si iubirea, sugestia si libidoul.

Sigmund Freud (06.05.1856 – 23.09.1939) a fost un neurolog austriac, fondator al psihanalizei. Freud poate fi pe drept cuvant numit cel mai important legislator intelectual al epocii sale.

Psihanaliza este deopotriva o teorie despre psihicul uman, o terapie a suferintelor sale si un mod de interpretare a culturii si societatii. In ciuda criticilor repetate, a incercarilor de respingere si a amendamentelor aduse ideilor lui Freud, inraurirea lor a ramas extrem de puternica multa vreme dupa moartea lui si in domenii situate la mare distanta de psihologie.

Daca, asa cum afirma candva sociologul american Philip Rieff, „omul psihologic“ a inlocuit notiuni anterioare precum omul politic, religios sau economic ca imagine de sine dominanta a individului de secol al XX-lea, faptul se datoreaza in buna masura prestigiului viziunii lui Freud si caracterului aparent inepuizabil al mostenirii sale intelectuale.

Aniela Jaffe reda in cartea de fata ganduri, amintiri si lamuriri pe care Jung i le-a impartasit in perioada in care cei doi lucrau la volumul Amintiri, vise, reflectii. Aceste dezvaluiri inedite ofera un caleidoscop tematic graitor pentru viata si sistemul teoretic al lui Jung - de la relatia lui cu Toni Wolff si de la intalnirea cu Einstein sau contele Keyserling, la felul in care analistul elvetian se raporta la viata de dincolo, la imaginile onirice, la Dumnezeu sau la pacientii nevrotici sau schizofrenici.

Este posibila o autoanaliza? Daca da, cand, in ce masura si cu ce limite? Putem utiliza tehnicile psihanalitice pe cont propriu, pentru a ne rezolva problemele? Este introspectia constructiva sau mai degraba inutila? Acestea sunt intrebarile pe care le abordeaza, in cartea sa, Karen Horney, alaturi de prezentarea a numeroase studii de caz. Argumente sunt destule, atat pro, cat si contra: noi ne cunoastem cel mai bine pe noi insine, introspectia este constructiva in momentul in care o utilizam in slujba dorintei de a deveni o fiinta mai buna, mai inzestrata si mai puternica, iar insighturile obtinute prin autoanaliza sunt mai bine primite; pe de alta parte, factorii emotionali si rezistentele constituie o dificultate importanta in acest demers. Astfel, autoanaliza este, in viziunea autoarei, o incercare de a fi pacient si analist in acelasi timp, metoda de baza ramanand aceeasi ca la orice psihanaliza: asocierile libere. Dincolo de tehnici si metode, mesajul este simplu si percutant: pentru ca viata ta este cel mai bun psihoterapeut, crede in tine insuti!

Volumul de fata ne ajuta sa identificam principalele tipuri de configuratii psihopatologice ale adultului, oferind indicatori diagnostici care permit depasirea nivelului superficial adesea inselator al manifestarilor simptomatice, specific nosografiilor psihiatriei clasice. Studiile de caz care acopera un spectru larg al suferintei psihice contemporane ne dau, totodata, ocazia sa ne familiarizam cu demersul clinic din acest domeniu, care urmareste mai intai sa inteleaga si sa explice, pornind de la istoria fiecarui subiect, sensul suferintei sale singulare, apoi sa indice perspectivele terapeutice posibile. Prin cele 17 cazuri prezentate, autorii reusesc sa ofere, dincolo de unicitatea fiecarei traiectorii individuale, reperele psihopatologice esentiale reprezentate de constantele functionarii nevrotice, borderline si psihotice.

Intr-o societate in care schimbarea este adesea perceputa ca fiind dificila, metoda descrisa in aceasta carte ne reaminteste faptul ca oamenii isi pot regasi motivatia si resursele interioare atunci cand sunt sprijiniti cu respect, incredere si rabdare. Aflata la a IV-a editie, cartea Interviul Motivational, semnata de creatorii acestei abordari, Dr. William R. Miller si Dr. Stephen Rollnick, explica atat pentru publicul larg, cat si pentru profesionisti principalele elemente ale metodei: angajarea, focusarea, evocarea si planificarea. Autorii ofera o prezentare clara a modului in care aceste principii pot fi aplicate, exersate si integrate in diverse domenii, precum spitale, scoli, cabinete terapeutice, mediul familial, locul de munca, sport, organizatii si institutii de asistenta sociala.

Publicarea pentru prima dată în cultura română a unui volum cu prezentări de cazuri inedite scrise de reprezentanți ai unor orientări diferite exprimă preocuparea Editurii Trei de a susține continuu și energic dezvoltarea psihoterapiei autohtone. Îmbucurătoare mi se pare disponibilitatea liderilor unor școli de psihoterapie, care trec drept ireductibil opuse, de a coexista pașnic între coperțile aceleiași cărți, fără ca ecourile acerbelor dispute internaționale să fie deranjant prezente. Mi se pare un gest de normalitate, în condițiile în care toate psihoterapiile au un scop comun (acordarea de ajutor psihic), diferite fiind doar metodele, iar piața de psihoterapie din România fiind, poate pentru câteva decenii de acum înainte, încă puțin acoperită.
[...]
Desigur, cazurile din volum se adresează psihoterapeuților. Modul de prezentare voit accesibil unei categorii mai cuprinzătoare de cititori nu afectează în niciun fel calitatea științifică a textelor. Atât psihoterapeuții aparținând unor școli diferite, cât și cei din aceeași școală cu unul sau altul dintre autori pot parcurge cu folos volumul vizând a urmări delimitarea sau, dimpotrivă, preluarea de modele.
[...]
Dar cum psihoterapia este și unul dintre cele mai pregnante și răspândite fenomene culturale ale lumii contemporane și cum formarea pentru psihoterapie nu exclude persoanele care vin dinspre alte discipline ale omului (pedagogie, filosofie, asistență socială, sociologie, teologie), volumul de față poate fi citit și de consumatorii de narațiune psihoterapeutică sau de aspiranții la fotoliul psihoterapeutului care vin dinspre „științele omului.“ - VASILE DEM. ZAMFIRESCU

AUGUSTIN CAMBOSIE
Ioana sau narcisismul unei depresii
ION DAFINOIU
Corpul tău știe
DANIEL DAVID
Cazul Chucky — păpușa agresivă
LIANA DON
Toba feminină de tinichea
ALFRED DUMITRESCU
Vulcanul
NICOLETA GHEORGHE
Așchia din picior
VLAD MIHAI GRIGORESCU
Pot fi
IRINA HOLDEVICI
De la gânduri negre la speranță
GABRIELA HUM
Când un început poate fi o continuare
MIHAELA MINULESCU
Puterea Anei

IOLANDA MITROFAN
Prin fereastra întredeschisă — flash-uri dintr-un parcurs terapeutic unificator
BRÎNDUŞA ORĂŞANU
Neîndemânarea
FLORENTINA PALADA
4 ore
MARA PRICEPUTU
Drumul de la calvar la eliberare
SIMONA REGHINTOVSCHI
Dumnezeu mi-a dat-o în locul mamei!
IRENA TALABAN
Micul prinț asiatic
DIANA VASILE
Ce găsești atunci când pierzi
RADU VULCU
Maria
VASILE DEM. ZAMFIRESCU
Sunteți evreu?

Cum procedează oamenii atunci când încearcă să dea un sens vieții lor? Cum putem studia anumite aspecte ale unui individ fără a pierde din vedere importanța întregului? Cum putem studia oamenii într-un mod științific și să formulăm legi generale, fără să pierdem din vedere bogăția de detalii specifică fiecărui individ?
Urmând tradiția intelectuală a unor psihologi prestigioși precum Erik Erikson și Henry Murray, ce au jucat un rol important în dezvoltarea gândirii sale, Dan P. McAdams este preocupat de o psihologie a personalității care pune accentul pe persoana întreagă – personologia. McAdams sugerează că îi putem înțelege pe oameni în termenii istoriei lor de viață, ai narațiunii dinamice pe care fiecare dintre noi și-o creează pentru a da un sens trecutului și pentru a ne orienta spre viitor. Începând cu etapa adolescenței târzii, ne construim anumite povești care formează baza identității noastre  - identitatea ca poveste de viață. Prin urmare, povestea noastră de viață nu este doar o simplă abstracțiune sau un proces ludic, ci ea are puterea de a conferi unitate și scop vieții noastre.

Dan P. McAdams este profesor de psihologie la Northwestern University. Este un cercetător renumit în domeniul psihologiei narative și este cunoscut pentru formularea teoriei identității ca poveste a vieții. A publicat numeroase articole și cărți în domeniul psihologiei personalității.

Ipoteza mea centrală este aceea că identitatea reprezintă o poveste de viață pe care indivizii încep să și-o construiască, inconștient sau conștient, în perioada adolescenței târzii. Ca atare, identitățile pot fi înțelese în termeni direct relevanți în raport cu poveștile. Asemenea poveștilor, identitățile pot lua o formă „bună” – caracterizate de coerență și consistență narativă - sau pot avea un format slab, ca povestea cu vulpea și ursul, caracterizată de impas și lipsă de rânduială. - Dan P. McAdams

Măreția identității constă în legarea de către ea laolaltă a trecutului, prezentului și a unui viitor anticipat. Acțiunea poveștii este plasată într-un cadru de credințe și valori; personajele principale ale poveștii au fost stabilite ca imagini ale sinelui personificate și idealizate (imago-uri); iar punctele importante ale poveștii – de vârf, de jos și cele de cotitură –, adică episoadele nucleare, au fost organizate ca evenimente de referință din trecut. Date fiind toate acestea, ce este de făcut în viitor? Poveștile pe care ni le spunem nouă înșine cu scopul de a trăi abordează această întrebare incluzând scenarii (planuri, proiecte) pentru capitolele ce urmează a fi trăite. Aceste scenarii cu privire la viitor se concentrează adesea și în mod ideal pe generativitate. 
- Dan P. McAdams

In ultimele secole, omenirea a evoluat spectaculos la nivel intelectual si tehnic. Numai ca, in planul dezvoltarii emotionale, a ramas cu multe veacuri in urma, sustine Fromm. Cum se explica si cum poate fi solutionat acest decalaj socio-istoric dintre minte si inima? Facand apel la date din istorie, psihologie sociala si psihanaliza, prezentul volum descrie modul in care destramarea lumii medievale, cu ierarhiile sale stabile si securizante, a adus lumii occidentale moderne un confort material si o democratizare nesperate, insa cu pretul unei anxietati venite din izolarea sociala, din dezradacinare.

Intr-o epoca marcata de tabuuri, Ferenczi a sustinut ca sexualitatea nu este doar un aspect al instinctului, ci un element central in formarea identitatii si in aparitia tulburarilor psihice. Sexualiatate si psihanaliza este o lucrare fundamentala pentru intelegerea relatiei complexe dintre sexualitate si dezvoltarea psihica. Reunind articole semnificative scrise de Sándor Ferenczi intre 1908 si 1914, volumul subliniaza contributiile sale inovatoare in cercetarea dinamicii inconstientului uman.

Aceste scrieri completeaza teoria freudiana si deschid noi directii in psihoterapie, punand accent pe relatia terapeutica si pe impactul traumelor timpurii asupra personalitatii. Ferenczi a influentat scoala maghiara de psihanaliza, avand un impact considerabil asupra unor ganditori precum Melanie Klein, Maria Torok si Nicolas Abraham.

Corporalizarea emotiilor este un ghid introductiv care prezinta o noua forma de practica psihologica somatica, bazata pe cercetari stiintifice, ce ajuta in procesarea dificultatilor emotionale cu care ne confruntam si care regleaza gandirea si comportamentul imbunatatindu-ne starea generala de bine.

Frica socotită irațională sau exagerată este un element caracteristic pentru ceea ce numim „fobie“. Fobiile sunt încadrate drept tulburări de anxietate și, ca atare, reprezintă o provocare pentru sistemele de sănătate din țările dezvoltate. Pe de o parte, pentru că sunt foarte răspândite în rândul populației generale și, pe de altă parte, pentru că puțini dintre cei afectați de aceste tulburări caută ajutor din partea profesioniștilor din domeniul sănătății.

Fobii. Fricile noastre inconștiente văzute din perspectiva neuroștiinței analizează caracteristicile clinice responsabile de diagnosticul de fobii și explică modul în care aceste patologii se formează și evoluează de la adolescență până la bătrânețe. În plus, prin intermediul unor cazuri clinice reale, aceste pagini trec în revistă cele mai frecvente fobii.

Progresele neuroștiinței asupra unor aspecte fundamentale ale ființei umane, precum conștiința, gândirea și emoțiile, a căror înțelegere fusese exilată în tărâmul speculațiilor. În fiecare zi aflăm din ce în ce mai multe despre procesul extraordinar prin care orice stimul – de exemplu, imaginea unui obiect – poate deveni un gând și, prin urmare, parte din memoria noastră, astfel încât din acel moment să ne putem aminti acel obiect și utilizarea lui.

Somnul rațiunii. Cum funcționează creierul ne ghidează prin principalele funcții cognitive care guvernează acest proces: percepția (adică modul în care primim informații), gândirea (modul în care le procesăm) și memoria (modul în care le stocăm).

Să ne gândim o clipă la cele mai strălucite, mai pătrunzătoare, creative și fertile minți din istorie – Marie Curie, Albert Einstein, Wolfgang Amadeus Mozart, Nadia Comăneci și mulți alții care, chiar și mai puțin celebri, au depășit limitele capacității umane.

Chiar dacă știm că criteriile de identificare a acestora nu sunt absolute, cunoaștem multe exemple de oameni care au ajuns la performanțe impresionante.

• Cum au reușit?
• Cum funcționează aceste minți?
• Care sunt strategiile de gândire urmate de aceste persoane?
• Care sunt trăsăturile și procesele psihologice specifice minților?

În căutarea răspunsurilor la aceste întrebări, cartea Minți geniale încearcă să contureze profilul unei minți prodigioase, printr-o explorare amețitoare a unei științe incitante și imprevizibile.

Creierul – partea superioară a sistemului nervos central adăpostită de craniu – ascunde multe enigme. Pentru a le descifra, neurologii și psihologii s-au angajat de mai bine de un secol în ambițiosul proiect de a încerca să îl cartografieze atât la nivel macroscopic, identificând regiuni și structuri ample, cât și la nivel microscopic, descoperind compoziția diferitelor celule cerebrale și localizându-le în caneluri și pliuri.

Provocarea include, de asemenea, efortul de a identifica traseele prin care zonele creierului comunică între ele.

În cartea Harta creieruluivom contempla ceea ce a fost cartografiat până în prezent, conștienți că ne confruntăm cu o lucrare neterminată. Hărțile sale ne vor ajuta să discernem funcțiile prioritare ale fiecărei regiuni cerebrale, pe care le vom aborda și prin intermediul celor mai relevante cazuri clinice din istoria neuroștiințelor.

De la începutul secolului XX până în anii 1930, filosofii au pus conceptul de empatie la baza unor reflecții care merg de la morală la psihologie, de la estetică la economie.

Astăzi, ca un râu subteran, empatia reapare în dezbaterea științifică și se numără printre preocupările tuturor, nu numai ale filosofilor și psihologilor, ocupând un loc de cinste în sfera neuroștiinței, gata să orchestreze un dialog între trecut și viitor.

Ceea ce reiese din acest dialog constituie o imagine neașteptată: „empatia“ este, de fapt, un set de mecanisme și de procese mentale foarte diferite, iar empatia ca atare nu este un obiect științific unic.

În Creierul empatic nu vom descoperi „mecanismul“, ci „mozaicul empatiei“, adică acel set de mecanisme care, în mod independent, contribuie la toate fenomenele pe care, atât în interacțiunile de zi cu zi, cât și în ficțiunea artistică, le definim cu termenul „umbrela empatiei“. Călătoria de la cognitivism la teoria simulării, de la descoperirea neuronilor-oglindă la mecanismele interacțiunii primare nu poate fi decât fascinantă.

Puține capacități sunt la fel de decisive în modelarea cursului vieții noastre ca inteligența. Cu toate acestea, inteligența rămâne o entitate atât de vagă pentru cercetători, încât chiar și astăzi eforturile de a o defini provoacă dezbateri aprinse.

În cartea Ce este inteligența? De la IQ la inteligențe multiple vom încerca să înțelegem exact ce este de fapt inteligența, ce înseamnă să fii inteligent și ce aplicații practice are această facultate. Dar vom analiza și sfera actuală a discuției, pentru a înțelege ce s-a stabilit științific despre inteligență și ce fronturi sunt încă deschise pentru cercetări viitoare.

În acest scop, vom analiza principalele teorii despre acest set de capacități mentale, precum și dovezile empirice ale acestora.

Se pare ca acceptarea si intelegerea corecta a ‎autismului sunt la cel putin un deceniu distanta. Pana ‎atunci, suntem inconjurati de un numar urias de ‎probleme: lipsa de asistenta medicala si sociala pentru ‎copiii si adultii cu autism, o mie de mituri de care trebuie sa ‎ne ocupam si de care trebuie sa ne descotorosim, ‎mii de suflete bine intentionate a caror intelegere a ‎autismului este depasita sau confuza. Mai avem mult pana acolo. Dar tu esti aici. Ai luat ‎aceasta carte, asa ca poate exista o speranta. Poate ca ‎putem pune bazele unui inceput. In aceasta carte, toate miturile, informatiile pe jumatate nascocite si pe jumatate intelese, stereotipurile ‎invechite si subrede vor fi puse in contrast cu experienta reala, traita ‎de o persoana cu autism. Experienta reala de a avea autism este ‎mult mai complicata decat aceste legende si mult mai ‎fascinanta. Creierul nostru functioneaza in moduri care ‎par a fi atat de stranii populatiei neurotipice. - Pete Wharmby

Traducere din limba engleza de George Chirita.

Pentru Freud psihologia femeii reprezenta un „continent întunecat”. Una dintre primele psihanaliste care au contribuit la explorarea acestui domeniu a fost Karen Homey.

Ea pune accent asupra elementelor caracteristice feminității, ignorate de predecesorii săi care încercaseră să formuleze o teorie a psihologiei femeii urmând modelul masculin. Astfel vaginul, sarcina și maternitatea redobândesc un rol important în tabloul psihologiei feminine conturat de Karen Horney în lucrările cuprinse în acest volum.

Ilustrându-și ideile cu numeroase exemple, autoarea abordează teme importante cum sunt: conflictele inconștiente ale femeii legate de dorința de a avea un copil, predispoziția poligamă a bărbaților, neînțelegerile dintre sexe, complexul de masculinitate al femeilor, frigiditatea, diferențele dintre persoana sănătoasă și cea nevrotică.

Scrisă într-un limbaj accesibil, dintr-o perspectivă feminină dar nu feministă, cartea se adresează tuturor celor interesați de înțelegerea femeilor.

Karen Horney (1885—1952) s-a născut la Hamburg, în Germania și a studiat medicina la Universitatea din Berlin. Medic psihiatru și psihanalist a predat la Institutul Psihanalitic din Berlin și la Institutului Psihanalitic din Chicago si Institutului Psihanalitic din New York. Împreună cu Alfred Adler a fondat curentul neo-freudian. Printre lucrarile sale se numără Personalitatea nevrotică a epocii noastre, Noi direcții in psihanaliză, Autoanaliza.

Descopera-ti puterea din umbra. Ghid pentru explorarea si acceptarea partilor ascunse ale sinelui Te-ai nascut intreg. Existi in intregime. Si totusi, cunosti doar jumatate din tine. In acest ghid de explorare a partilor ascunse ale sinelui, Chelsey Pippin Mizzi, o experta in lucrul cu umbra, te ajuta sa cultivi o intelegere mai profunda asupra "intunericului tau interior" cu ajutorul jocului si a conceptelor din psihologia jungiana. O sa fii indemnat sa-ti insusesti parti din tine de care iti era rusine sau de care te temeai, sa celebrezi prezenta umbrei in viata ta si sa imparti lumea cu umbra ta, in loc sa o privezi de lumina si sa traiesti fara sa fii la adevaratul tau potential.