Publicistică & Critică & Istorie literară

"Reportajele din această carte vorbesc despre aspecte din istoria recentă, cum ar fi migrația, corupția, viața în penitenciare sau problemele minorităților, închiderea spitalelor sau stresul care schimbă vieți, crizele din sănătate, povești ale unor oameni obișnuiți, care fac lucruri speciale. Regăsim, însă, și povești de demult, cum e cazul reportajelor despre luptătorii anticomuniști din munți, despre tezaurul de la Pietroasele sau istoriile din satele săsești. 
Reportajele surprind realități dintr-o Românie aflată în continuă schimbare, cu enorme discrepanțe. Sunt ca o fotografie a realității. Cine le citește află cum se trăia sau cum se trăiește în anumite locuri. Cum se schimbă sau de ce nu se schimbă lucrurile și mentalitățile. 
Cartea cuprinde 30 de reportaje publicate în revista Dilema veche, dar și adaptări după reportaje sau documentare radio difuzate la Europa FM și Radio România Actualități. 
Reportajul e un gen mai rar întâlnit astăzi în presa din România. Dar asta nu se întâmplă din cauza lipsei de interes a publicului, ci din pricina lipsei de bani şi de investiţii într-o presă de calitate. De fiecare dată când totuşi apar reportaje bine făcute, se constată că publicul le urmăreşte cu interes, tot aşa cum urmăreşte reportajele şi documentarele oferite de televiziunile străine. Asta fiindcă oamenii au nevoie de poveşti. Un reportaj bine făcut este de fapt o poveste adevărată. Până la urmă, și această carte este o carte cu povești adevărate." (Liliana Nicolae)

„Despre curajul de a ne lasa vazuti” este o provocare de a descoperi cine este si ce gandeste Dragos Bucurenci, cel din spatele imaginii publice pe care si-a creat-o cu proiectele, aparitiile media si cursurile pe care le tine. Multe dintre textele cuprinse in carte s-au nascut in paginile Elle, Esquire, The One sau pe scena conferintelor TEDx, dar cartea este rezultatul unui proces de distilare care a durat aproape un an. Autorul a facut o selectie atenta, a rescris si a dezvoltat textele vechi si a adaugat altele noi. Rezultatul este o pledoarie pentru vulnerabilitate, exemplificata prin mai multe exercitii de auto-dezvaluire.

Cartea este un jurnal literar, cu nuante autobiografice, in care autorul isi prezinta copilaria, locurile unde a trait, precum si debuturile lui ca grafician in tara, apoi in Statele Unite.

Studiul ofera, atit prin structura, cit si prin continut, o serie de raspunsuri la problemele controversate pe care le ridica procesele si fenomenele psihopedagogice de instruire si de educare la nivelul clasei de elevi, utilizind ca modalitate explicativ-teoretica paradigma manageriala. Scopul analizei – adresata in egala masura educatorilor, invatatorilor, institutorilor, dar si profesorilor interesati de perfectionarea activitatilor, a climatului si a relatiilor educationale – il reprezinta insusirea principalelor repere si constientizarea statutului managementului clasei de elevi in programul de formare initiala si continua a cadrelor didactice.

Cuprins: Managementul clasei – orizonturi si perspective • Structura dimensionala a managementului clasei • Nivelul interactional al managementului clasei • Consecinte negative ale unui management defectuos al clasei • Situatiile de criza educationala in clasa de elevi • Stiluri si strategii de interventie ale cadrului didactic in situatii de criza educationala

Editura Corint vă invită din nou în lumea plină de dileme, semne de întrebare și răspunsuri simpatice ale realizatoarei de televiziune Marina Almășan. Vă stă alături volumul "Nici eu nu mai știu cine sunt…"

„Mă simt mamă atunci când mă frământă furtunile copiilor mei, dar mă mut imediat în pielea de „fiică" atunci când, aflându-mă în vizită la părinții mei, aceștia mă cocoloșesc și muștruluiesc non-stop, uitând că sunt, de câteva decenii, om mare! Mă simt elegantă și uneori chiar sexy atunci când merg la câte un eveniment monden sau prezint un program de Sărbători, dar imediat oglinda de acasă îmi dezvăluie profilul gospodinei perfecte, mirosind a ceapă prăjită și făcând slalom între cuptor, aspirator și mașina de spălat. Mă credeam inclusiv soție perfectă. Asta până într-o iarnă, în care mi s-a dat viața peste cap și am citit prin ziare că, de fapt, sunt o amantă (probabil imperfectă, dată fiind lipsa mea de experiență). Mă simt bine ca iubită a unui om minunat și mă întreb dacă mai vreau să mai fiu soție și să stric bunătate de relație! Prin urmare, nici eu nu mai știu cine sunt...”  MARINA ALMĂȘAN

Editie ingrijita de Carmen Musat si Oana Craciun. Prefata de Carmen Musat 

Seria de autor dedicata scriitorului Gheorghe Craciun reuneste atit lucrari de proza, eseistica, publicistica, teorie si critica literara deja consacrate, cit si volume inedite, ramase in manuscris in arhiva sa. Seria este deschisa de romanul de debut, "Acte originale/Copii legalizate" (variatiuni pe o tema in contralumina), urmat de volumul de proza si eseuri "Mecanica fluidului", romanul "Compunere cu paralele inegale" si o editie revizuita a volumelor de publicistica "Cu garda deschisa" si "Reducerea la scara" sub titlul "Scriitorul si Puterea sau despre puterea scriitorului". Acestora li se vor adauga romanele "Frumoasa fara corp" si "Pupa russa", cartile de eseuri "In cautarea referintei", "Teatru de operatiuni", dar si citeva lucrari nepublicate pina acum ("Lentila sferica", "Operatii pe carti deschise", "Mono-stereo"). Seria va fi completata de volumul "Aisbergul poeziei moderne", „una dintre cele mai solide si innoitoare carti scrise la noi in ultimele decenii”, in opinia criticului si teoreticianului literar Mircea Martin, "Trupul stie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa" (1993-2000), de volume de poezie si proza inedite, precum si de corespondenta si interviurile lui Gheorghe Craciun. 

„Marturisesc aici ca multa vreme n-am inteles de ce ma atragea Radu Petrescu, prozatorul si omul, cu care nu simteam sa am vreo afinitate deosebita, de ce accepta el cu atita aparenta nepasare sa-si piarda vremea in nesfirsite dezbateri, clarificari si polemici cu mine si prietenii mei (Gheorghe Iova, Mircea Nedelciu si Ion Dumitriu), impreuna cu care il vizitam uneori. Imi amintesc, de asemenea, ultima noastra intrevedere, o seara din decembrie 1981, cind am ajuns in apartamentul de pe strada Pitar Mos mult peste ora convenita, stind apoi ca pe ace si uitindu-ma mereu la ceas, caci facusem rost de bilete la "Calauza" lui Tarkovski si n-as fi vrut in ruptul capului sa pierd un film ca acesta. Nu-mi pot ierta nici acum nerabdarea si neatentia cu care participam la discutie. Dar cine ar fi putut banui ca aceasta aflare impreuna va fi si ultima si ca la inceputul lui februarie 1982, intr-o zi extraordinar de luminoasa, cu multa zapada, imi voi gasi si eu un loc in cortegiul de pe aleea manastirii Cernica, urmind faptura neinsufletita a marelui prozator pe ultimul sau drum?” (Gheorghe Craciun)

„Mircea Nedelciu a fost un om fascinant si cred ca prietenia mea cu el a fost, inainte de toate, o forma de fascinatie. L-am cunoscut in urma cu mai bine de treizeci de ani la filologia bucuresteana si de atunci am ramas toata viata prieteni. Am avut acest privilegiu. Si toti cei care l-am cunoscut pe Mircea Nedelciu si ne-am aflat in apropierea lui nu putem sa nu recunoastem ca acesta a fost un mare dar pe care ni l-a facut soarta. Il revad si acum in memorie, cu bustul gol, cu parul batut de vint, intr-o pereche de blugi spalaciti, descult, cu tigara in coltul gurii. Pictorul Ion Dumitriu isi fixa sevaletul in fata vreunei suri parasite, eu bateam dealurile Poienii Marului in mina cu aparatul de fotografiat, Mircea raminea singur si scria de parca totul ar fi fost o joaca solitara.” (Gheorghe Craciun)

Nu gasesc pentru teribila bunatate a lui Mircea Ivanescu, omul cel mai bun pe care l-am cunoscut, alta explicatie decat aceasta: era intr-atat de bun, pe cat era poezia lui de buna. In cazul lui, nu numai omul facea poezia, ci si poezia il facea pe om. In asemenea masura, incat, daca poezia lui e ilustrativa pentru un anumit ideal de umanitate, atunci si omul e ilustrativ pentru ideea corespondenta de poezie. Intr-un dictionar ideal, la intrarea „poezie“ ar putea figura oricand numele lui Mircea Ivanescu – nu spre cinstea lui, ci spre a noastra. Fapt pentru care nu-i vom putea fi vreodata indeajuns de recunoscatori, dupa cum eu, in viata aceasta, nu i-am fost. - Radu Vancu

Radiografia aventurii literare a lui Constantin Virgil Gheorghiu, oferita de criticul si universitarul clujean Constantin Cublesan, incearca sa faca lumina in privinta unor aspecte mai putin cunoscute ale vietii si operei celebrului scriitor roman, constituindu‑se totodata intr‑un pretios omagiu, ce face cinste atat celui omagiat, la un veac de la nasterea sa, cat si autorului cartii. 

„Dialog cu textul liric. Practici particulare de lectură, volumul coordonat de Bogdan Rațiu, își dovedește utilitatea și eficiența metodologică prin modalitățile moderne de abordare a textului poetic, pe toate palierele și dimensiunile sale (receptare, teme, motive, simboluri, mituri, paradigme literare). Demersul hermeneutic este meritoriu, viziunea e inovatoare, iar soluțiile de lectură propuse se întemeiază pe argumentele oferite de text, în imanența alcătuirii sale. Cartea propune, în fond, un dialog permanent cu metamorfozele formelor și structurilor lirice, atent analizate și riguros valorizate, din perspectivă diacronică și sincronică.” (Prof.univ.dr. Iulian BOLDEA)

„O văd pe Andreea Nanu ca pe un dirijor care și-a împărțit orchestra, exersând în camere separate: instrumente cu corzi, apoi suflători, apoi percuțiile… într-o arhitectură epică amplă, aproape paradoxală. O scriitură care practică destinul simfonic; un roman de eufonii, de puritate senzorială, de sinestezii care corespund unei viziuni estetizante asupra vieții. Tetralogia Andreei Nanu are nevoie de un cititor rafinat, capabil să palpite în fața unei proze inițiatice care cultivă transfigurările, chiar și metempsihoza… o proză care răstoarnă radical orizontul pervertit din literatura de astăzi. Avem un punct de vedere auditiv și olfactiv – însuși diafanul, inefabilul care fecundează toată carnalitatea și concretețea – și un al șaselea simț, ce învăluie totul… O văd pe autoare ca pe un copil de o puritate absolută care se uită la un acvariu enorm. Privește această lentoare extraordinară, coregrafia peștilor din altă lume. O privire hipnotică și hipnotizantă pe o realitate care merge, invariabil, au ralenti. Totul este încetinit, totul este lăsat ca pe un fund de mare pe care evoluează cele mai ciudate specii de pești. Este acolo o forță uriașă, misterioasă ca nașterea și moartea.” (Dan C. Mihăilescu) „Încercând să definească barocul, Edgar Papu a vorbit de un fast al declinului, folosind ca exemplu splendoarea culorilor dobândite toamna de frunzișul arborilor. Dacă ar fi trăit, marele om de cultură ar fi fost încântat să citească romanul Timpul splendorii de Andreea Nanu, care îi confirmă ideea. În acest al patrulea volum din tetralogia sa inspirată de poetica anotimpurilor, autoarea încheie ceea ce s-ar putea numi o saga a familiei Tauber așezându-și personajele în lumina melancolică a toamnei. Pictură, muzică, literatură se întrepătrund armonios, ca într-o sinteză a artelor, pentru a reprezenta dâra de farmec pe care o lasă trecerea unui om ales prin lume.” (Alex. Ștefănescu)

„O mare operă, precum este cea a lui Marin Sorescu, nu-şi epuizează niciodată sensurile, orice demers hermeneutic fiind susceptibil de noi descoperiri, de aprofundări şi revelaţii care i se oferă cititorului, implicat prin simpla lectură în actul de cooperare în urma căruia, după cum arăta R. Barthes, se nasc plăcerea şi – în cazuri privilegiate – desfătarea textului.” (Ada Stuparu)

Apărut pe 29 februarie 2000, Observatorul cultural reprezintă, alături de Dilema veche și Ziarul de duminică, o bornă a publicisticii culturale românești. Volumul este o istorie subiectivă a revistei, realizată de echipa redacțională a anului 2015, care include editoriale, extrase din diferite interviuri și articole, palmaresul premiilor anuale și o galerie foto.

Semnează: Carmen Mușat, Ovidiu Șimonca, Doina Ioanid, Iulia Popovici, Alina Purcaru, Adina Dinițoiu, Silvia Dumitrache, Cezar Gheorghe, Bianca Burța-Cernat, Maria Vlădulescu, Petre Apostol, Mirela Vișan, Alina Ciulacu, Ana-Maria Al-Ghafri, Niculae Zăpuc, Mihai Fulger, Ovidiu Drăghia, un cristian.

„Calinescu si-a atras de la inceput atentia si pretuirea, intre altii a lui G. Ibraileanu, prin monografia Viata lui Mihai Eminescu (1932), biografie literara neromantata, in cadente de poem epic si portret intelectual saintebeuvian al geniului, scriere inimitabila, intemeiata pe documentul esential al operei poetului, careia i se consacra si un amplu studiu privind filosofia teoretica si practica, cadrul psihic, cadrul fizic, tehnica, locul in literatura romana si universala.“ - Alexandru Piru

O năzuință (utopie poetică) a verbului meu este de a-(și) reaminti/de a redobândi idiomul protopărinților noștri, cel pierdut deodată cu edenul („Va fi fiind regăsit graiul în care Dumnezeu și Adam își vorbeau, și nici o noimă a sa nu ne va fi răsărind cu lucoare străină.”) Rostirea poematică mai reprezintă pentru mine modalitatea ideală (și unică) de a apropia, de a le ține într-o strânsă îmbrățișare lucrurile cele mai (aparent) depărtate. Exprimând o astfel de năzuință, viziunea poetică se convertește în viziune eshatologică, precum în versul/verset: „Contemplația mea unește golul lăsat de întâiul înger căzut, cu hăul iscat în urma astrului ce se cheamă Absint, a stelei numite Pelin”. E o acoladă ce încearcă să cuprindă, laolaltă, fascinația originarului și fascinația apocalipticului. (Dan Damaschin)

"Abordând poezia anilor ’60- ’80 din perspectiva simbolisticii biblice, a istoriei sacre revelate ce se constituie într-un ciclu mitic (Creaţie – Cădere – Restaurare), prin lucrarea de faţă întreprindem un demers de reinterpretare a unui segment semnificativ din istoria literaturii române. Biblia, ca text sfânt, abundă în personaje şi imagini devenite simbol, care constituie deseori – în mod explicit sau voalat – temei pentru literatură. Şi nu neapărat literatură aşa-numită religioasă. Deşi nu se caracterizează prin întoarcerea liricului spre Divinitate ca sursă a inspiraţiei, nici ca centru al fiinţării sau al construirii textului literar, poezia neomodernistă poate amalgama în straturile ei mituri, teme, motive sau simboluri ale creştinismului, chiar dacă este depăşită – cronologic şi conceptual – faza (romantică) a interesului deschis faţă de mit. Tema de cercetare presupune în primul rând o lectură unificatoare – pe linia enunţată chiar din titlu – a poeziei neomoderniste româ- neşti, într-o selecţie proprie, după criterii ce ţin de încadrarea atât în tipologia şi „generaţia” neomodernistă, cât şi în tematica aleasă (poeme care să permită citirea/ interpretarea lor într-o cheie mito-simbolică). Nu poate fi exclus, de asemenea, criteriul estetic – şi apelăm aici în primul rând la părerile criticilor literari (dar şi la cele personale) – atunci când trierea se impune a fi făcută dintr-o listă atât de amplă de autori şi de volume.”

O poeta și un romancier care nu se cunosc decât din scris se îmbarcă pe o corabie imaginară si pleacă în calătorie pe marea gândurilor. Navigând din întrebare în întrebare, cei doi încearcă să ajungă la înțelesurile majore ale așteptării ca temă a vieții, artei și credinței. Cititorii care îi vor însoți în această expediție vor descoperi odată cu ei și farmecul straniu al imprevizibilului.

În "Comunism inc.: Istorii despre o lume care a fost", Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir explorează zona de umbră constituită de „emigraţia interioară/exilul intern“ din România comunistă. Este vorba de acel segment intelectual care, în cele două decenii dintre 1944 şi 1964, a refuzat să accepte dictatul Partidului Muncitoresc Român, ducând mai departe tradiţia libertăţii şi pluralismului.
Volumul propune o imagine în oglindă, prin contrapunerea celor două ipostaze care ilustrează condiţia intelectuală sub comunism: pe de o parte, participarea entuziastă şi complicitatea cu crima şi represiunea; pe de altă parte, asumarea demnităţii ca modalitate de reafirmare a umanismului şi pluralismului.
"Comunism inc." este o suită de portrete ce redă complexitatea morală şi intelectuală a deceniilor în care se naşte Republica Populară Română. Ea este, simultan, o meditaţie despre turpitudinea intelectuală, dar şi un omagiu adus celor care, în tăcerea exilului sau a emigraţiei interne, au scris cu gândul la un viitor al libertăţii.

„Perioada imediat următoare abdicării forţate a regelui Mihai I s-a înscris în memoria colectivă a societăţii româneşti interbelice sub semnul traumei, căreia sintagma inspirată a lui Marin Preda, «obsedantul deceniu», îi va sublinia dimensiunea spectrală. În anii săi de pionierat, regimul comunist a însemnat instaurarea un climat al violenţei ca politică de stat concomitent cu construcţia unui nou cadru social unde nimic nu rămâne neschimbat, de la discurs la gesticulaţie, de la reflecţie la conduite, pe fondul suprimării tuturor libertăţilor proprii societăţilor democratice. Cartea de faţă are în vedere în special cea de-a doua perioadă, care realizează tranziţia şi dinamica ei convulsivă.
Am pornit de la premisa că nici un document nu este atât de relevant ca literatura, înţelegând prin aceasta şi critica literară, pentru a investiga perioada de tranziţie de la o societate liberală cu toate derapajele ei, cum a fost societatea interbelică, la societatea comunistă proiectată de ingineriile sociale staliniste.“ (Angelo MITCHIEVICI)

„Eseurile de faţă sunt organizate în forma unui triptic. Fiecare dintre etajele acestea corespunde unui segment temporal şi de sensibilitate. Intenţia autorului a fost aceea de a oferi cititorului un montaj cinematografic, capabil să recupereze vocile unui timp trecut, cel dintre 1947 şi 1964, dar şi timbrul propriei sale subiectivităţi, asumate ca atare.
«Tablouri dintr-o expoziţie» poate fi citit asemenea unui film documentar. Arheologia intelectuală pe care se întemeiază aduce la lumină obiectele ce locuiesc acest trecut. Povestea lor este o poveste despre laşitate, dar şi despre demnitatea celor care nu aderă. Este istoria României comuniste – pe temeliile ei se aşază România de după 20 mai 1990, cea care alege, în contra onoarei şi curajului, mediocritatea compromisului.“ (Ioan STANOMIR)

  Lucrarea elaborata de Alexandru Vakulovski constituie un dosar memorialistico-documentar despre razboi, care tinteste razboiul, il distruge, il umanizeaza, fiind un semnal al unor voci intruse, insa actori in marile evenimente globale si care de curand si-au anuntat intrarea in marea istorie. (Ion Xenofontov)

Din Cuprins:
◊ Memoria marilor ziditori
◊ Herder si ideea de umanitate
◊ Poezie si filozofie
◊ Metaphor
◊ Consumerism and Culture in Modernist Literature
◊ Nasterea ironiei filosofice in Antichitatea greaca
◊ Tramvaiul, expresie a design-ului senzorial
◊ Robert`s Adventures and the Odyssey of Dracula`s Black Dog
Actualul numar este dedicat memoriei domnului profesor universitar doctor Horia Hulban, director al revistei de teorie a culturii `Ethos The New View` (2010-2016), membru fondator al `Fundatiei Academice Petre Andrei`. Numarul 13 a fost realizat sub atenta coordonare a domnulului profesor Horia Hulban, inainte de trecerea domniei sale in nefiinta.
Am optat pentru diversitate tematica. Luand in consideratie faptul ca un numar mai mare de cititori din tara si strainatate vor avea acces la revista, am hotarat ca si in acest numar sa nu prezentam o singura personalitate, ci un numar mai mare de profesori universitari ieseni care au contribuit la supravietuirea si apoi la dezvoltarea invatamantului superior iesean dupa reforma comunista a invatamantului. Este un material deosebit datorat profesorului Gheorghe Mihai. In cadrul seriei de restituiri ale profesorilor care au colaborat la `ETHOS` am inclus studiul lui Jean Livescu `Herder si ideea de umanitate`. Deosebit de valoroasa este contributia lui George Popa `Poezie si filozofie`.

Din Cuprins:
◊ Generatie, promotie - controverse
◊ Caleidoscop (deceniul al V-lea) 
◊ Revistele Albatros si Cadran 
◊ Albatrosismul - ecouri in literatura contemporana

Prezentam, in studiul de fata, ceea ce numim "poezia generatiei albatrosiste", accentul cazand pe tentativa acestei generatii de a schimba criteriile esteticului, reluand, intr-o varianta sublimata, procedee ale avangardei isto-rice, dar anuntand totodata si literatura finalului de secol XX. In prezentarea poeziei generatiei albatrosiste, am simtit nevoia unei contextualizari, de aceea ne-am oprit si asupra revistelor Cadran si Albatros care au generat numeroase controverse cu privire la reflectarea in paginile lor a spiritului de fronda al generatiei amintite. 
In analiza propriu-zisa a poeziei lui Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion, am adus in discutie teme, motive care devin obsedante in lirica acestor poeti, precum obsesia mortii, inclinatia spre citadin, spre cotidian, dar si gustul evadarii, al calatoriei spre spatii imaginare sau spre sine prin labirintul cosmarurilor proprii. Prezentam si cateva modalitati discursive dominante: destructurarea limbajului poetic, forme de dialogism, jocul probabilitatilor, ironia, ekphrasisul, insemnand aici o restrangere a lumii descrise la un spatiu bidimensional.
Acestea sunt coordonatele pe care se structureaza lucrarea de fata: contextul, delimitarea termenilor, functionalitatea conceptului generatie in cadrul istoric dat si relevanta publicatiilor reprezentative pentru modul acestor scriitori de a percepe spatiul cultural, literar; tematica si expresivitatea in opera principalilor reprezentanti si corespondentele care se pot stabili intre ei si literatura epocilor ulterioare.

Din Cuprins:

◊ Cum se face o literatura prin ideea de geniu
◊ Tehnicile spontaneitatii
◊ In cautarea poporului de poeti. Literatura si demografie
◊ O arheologie a pasiunilor colective
◊ Fabrica de biografii. Cele trei tipare ale vietii de scriitor
◊ Geniile de dinaintea geniului

Perfect sincronizat cu reflectia teoretica occidentala, autorul acestei carti stie sa citeasca documentele cu un ochi proaspat si netulburat de prejudecati, ceea ce-l ajuta sa descopere idei noi si provocatoare chiar si in acele texte clasice la care recurgem automat, fara sa gandim, ca la niste citate investite simbolic cu autoritate de o intreaga traditie exegetica. E vorba de traditia criticii noastre estetizante, de care Adrian Tudurachi se delimiteaza ironic ori de cate ori se iveste prilejul, revendicandu-se in schimb, dar numai ca punct de pornire metodologic, de la scoala de sociologie literara a lui Paul Cornea. Resuscitata la un diapazon cultural infinit mai complex si mai subtil decat marxismul de odini-oara, perspectiva sociologica pe care ne-o propune acum autorul transforma studiul de fata intr-o minutioasa opera de arheologie culturala, menita a reconstitui geneza acelor concepte si idei-cheie (geniul, imitatia, folclorul etc.) invocate ori de cate ori suntem nevoiti sa ne referim la procesul de constituire si de modernizare a literaturii noastre nationale. 
Antonio Patras 
Cartea lui Adrian Tudurachi rastoarna perspectiva curenta asupra ideii de geniu si asaza intreaga discutie intr-o logica a economicului si a cantitatii surprinzatoare la prima vedere, dar atent si riguros motivata. Povestea aparitiei culturii noastre literare spusa prin figura multipla a genialitatii are de ce sa captiveze cititorul de azi si sa-l scoata din locurile comune vehiculate de manuale si istorii literare. – Oana Fotache

„A sosit timpul sa reconectam romanul Ulysses la viata de zi cu zi a oamenilor reali. Cei mai snobi dintre modernisti au recurs la tehnici dificile pentru a impiedica noile valuri literare sa le confiste ideile. Joyce a presimtit ca adevarata urgenta e sa-si apere cartea si noile valuri literare de specialistii analfabeti si de elitele tehnocrate. In timp ce alti modernisti se temeau de capetele de hidra ale multimii, Joyce a folosit monologul interior pentru a demonstra cit de plina de iubire, complexa si pozitiva este mintea oamenilor obisnuiti. Ulysses le confera acestora tratamentul sarbatoresc ce fusese rezervat cindva doar aristocratilor.” (Declan Kiberd)

Împotriva interpretării este prima colecţie de eseuri a lui Susan Sontag care i-a și adus renumele de una dintre cele mai incisive voci critice moderne. Sontag a fost printre primii gânditori contemporani care au scris despre întrepătrunderea dintre formele înalte şi formele mărunte ale artei, acordându-le valori egale ca subiecte valide. De asemenea, Sontag discută cu aceeași pasiune despre Sartre, Camus, Simone Weil, Godart, Beckett, Lévi-Strauss, filme SF, psihanaliză şi gândire religioasă contemporană. Publicată iniţial in 1966, această colecţie a avut o influenţă majoră asupra a generaţii întregi de cititori, precum şi asupra câmpului de critică culturală.

Născută în Manhattan (16 ianuarie 1933), unul dintre cei mai influenţi critici culturali ai Americii moderne, Susan Sontag este o provocare pentru orice biograf. Contribuţiile sale în literatură, filozofie, regie şi activism politic, deşi adesea controversate, constituie repere solide în argumentarea libertăţii de expresie.

Lucrările sale publicate, traduse în 32 de limbi, includ patru romane – The Benefactor, Death Kit, The Volcano Lover şi In America –, un volum de nuvele, I Etcetera, o serie de piese de teatru, printre care Alice in Bed şi Lady from the Sea, şi colecţiile de eseuri Despre fotografie, Boala ca metaforă. SIDA şi metaforele sale, Împotriva interpretării, Privind la suferința celuilalt, At the Same Time şi Where the Stress Falls.

Printre numeroasele aprecieri primite de Susan Sontag se numără Peace Prize oferit de German Book Trade (2003), premiul Prince of Asturias 2003, Jerusalem Prize (2001), premiul National Book Award pentru In America (2000) şi The National Book Critics Circle Award pentru Despre fotografie (1978). În 1992 a primit The Malaparte Prize în Italia şi în 1999 a fost numită de guvernul francez Commandeur de l'Ordre des Arts et des Lettres.

Ambiţioasa lucrare a autoarei Pascale Casanova reprezintă primul model sistematic creat în vederea înţelegerii producţiei, circulaţiei şi evaluării operelor literare din întreaga lume. Departe de a fi înfăţişată ca un teritoriu magic al formelor literare pure, Republica Mondială a Literelor ni se dezvăluie ca un spaţiu inegal, dominat de rivalităţi, unde capitalul literar al unei ţări este singurul capabil să dea o legitimitate şi un avantaj incomensurabil în nesfârşita luptă pentru lărgirea zonelor de influenţă. Văzute din acest punct de vedere, amprentele lăsate de scriitori precum Kafka, Joyce, Beckett, Danilo Kiš, Faulkner, Ibsen, Ramuz sau Ngũgĩ wa Thiong'o capătă noi dimensiuni.

„O carte strălucită... Departamentele literare sunt aproape mereu organizate în funcţie de limbă şi de ţară, dar cartea scrisă de Casanova ne oferă nenumărate motive să ne îndoim că această metodă înglobează felul în care literatura funcţionează de fapt.” New Yorker

„Ca cercetător, Pascale Casanova s-a specializat în excepţii. Pe lângă o cunoaştere literară excepţională prin dimensiunea şi profunzimea ei, ea posedă o cunoaştere teoretică cu adevărat vastă, pe care o mânuieşte cu multă autoritate. În urmărirea acestui imens subiect – universul relaţiilor care constituie «Republica Mondială a Literelor» –, Casanova şi-a fixat o provocare intimidantă: aceea de a construi şi de a verifica în mod empiric un model teoric al «fabricii universalului».” Pierre Bourdieu

"Călătoria pe care o încep implică în mod evident o deplasare în spaţiu, dar nu către centrul geodezic al pământului, ci către centrele spirituale. Este vorba deci de o aventură, întrun fel asemănătoare cu cea descrisă de Jules Verne, al cărei erou, profesorul Lidenbrock, reuşeşte să ajungă la centrul incandescent al planetei noastre, prin neverosimile şi palpitante peripeţii, dar, întrun sens mai larg, mai puţin literar, mai variat şi mai filozofic în acelaşi timp, dacă este adevărat că filosofia continuă să însemne încă în zilele noastre, tot ceea ce este uman.

Utilizând mijloace de transport mai rapide decât cele de atunci, pe care însă geniul polifonic al romancierului francez care a anticipat existenţa atâtor lucruri bune şi rele în povestirile sale ştiinţifico-fantastice le-a intuit şi le-a descris chiar, voi încerca să ating la rândul meu câteva centre, pe care le consider creatoare de energii şi explicative în acelaşi timp; centre umane, persoanele ale căror opere – ştiinţifice, literare, filozofice sau artistice – au oferit un drum nou sau o nouă posibilitate de exegeză pe care Malraux o numea condiţia şi Teilhard fenomenul uman." Vintilă Horia

Interpretarea este una dintre temele fundamentale ale semioticii, hermeneuticii, teoriei comunicarii si studiilor media. Care sint limitele si criteriile ei, ce libertati isi poate lua cititorul? Pe acest subiect sint centrate eseurile lui Umberto Eco, oscilind intre critica traditiei ermetice, explorarea celor mai neasteptate interpretari ale lui Dante, Leopardi sau Joyce, analiza comunicarii intracelulare dintre ADN si ARN si confesiunile autorului ca lector al interpretarilor date romanelor sale "Numele trandafirului" si "Pendulul lui Foucault". Umberto Eco respinge deriva incontrolabila a sensului. Daca interpretarile unui text pot fi infinite, aceasta nu inseamna ca toate sint „bune”. Si daca nu poti decide care sint cele „bune”, poti totusi spune care sint cele inacceptabile. 

Din cuprins: Lector semantic si lector critic • Falsificarea datorata relelor interpretari • Discursul alchimic si secretul aminat • Banuiala si risipa interpretativa • Despre interpretarea metaforelor • Falsuri si contrafaceri • Criterii pentru recunoasterea autenticitatii • Conditiile minimale ale interpretarii • Charles Sanders Personal: modele de interpretare artificiala

Descriere. Traducere de Octavian Nicolae. Prefață de Andrei Corbea-Hoișie. Text adăugit și definitivat de autor după traducerea în limba română de Octavian Nicolae
„Cercetarea de față nu urmărește istoria, ci tipologia limbii. Caracteristicile românei ca actuală limbă standard sunt descrise pe baza unei comparații tipologice inter-romanice. Nu este vorba de latinitatea/ romanitatea sau de caracterul balcanic al românei, ci de dezvăluirea idiosincraziei sale creative, de construcțiile prin care se deosebeşte de alte limbi, elaborate pentru a exprima structuri de gândire și strategii pragmatice” (Michael Metzeltin).
Cartea a apărut și în limba germană la editura Frank & Timme din Berlin.

Din cuprins: Limba română printre celelalte limbi romanice (Limbile romanice standard actuale, Romania întreruptă, Evoluții lingvistice periferice, Idiosincrazie divergentă etc.); Vectorii sistemului limbii române (Vectorii limbajului, Vectorul conservator, Activarea vectorului latent, Vectorul omogenizator, Vectorul evidențiator, Vectorul imitator, Modernizarea românei etc.)

Despre autori. Michael Metzeltin (n. 1943) este profesor la Institutul de Romanistică al Universităţii din Viena din 1989, director din anul 2005 al acestui Institut, membru al Academiei Austriece de Ştiinţe (corespondent din 1999, membru deplin din 2004) şi preşedinte al Comisiei Balcanice a acestei Academii. Michael Metzeltin este o personalitate proeminentă a ştiinţei filologice actuale. Cunoscut ca eminent lingvist şi romanist nu numai în spaţiul cultural germanofon, ci, deopotrivă, în toate ţările romanice, ca şi în numeroase alte ţări europene, Michael Metzeltin este autorul unei opere vaste, impresionantă prin dimensiuni, prin diversitate, originalitate şi profunzime, alcătuită din 30 de volume cu caracter monografic, 48 de volume colective editate şi 248 de studii şi articole de specialitate publicate în reviste şi volume colective din întreaga lume.
Membru de onoare al Academiei Române (din 2004). Doctor Honoris Causa al Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2010.

Felix Nicolau este profesor universitar la Departamentul de Limbi Străine şi Comunicare al Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti. În 2003 şi-a susţinut teza de doctorat pe literatură comparată şi este autorul a cinci cărţi de poezie ("Kamceatka – time IS honey", 2014), a două romane ("Tandru şi rece şi Pe mâna femeilor") şi a opt cărţi de interpretare literară şi teoria comunicării: "Homo Imprudens" (2006), "Anticanonice", 2009, "Codul lui Eminescu", 2010, "Estetica inumană: de la Postmodernism la Facebook", 2013, "Cultural Communication: Approaches to Modernity and Postmodernity", 2014, "Comunicare şi creativitate. Interpretarea textului contemporan", 2014 şi "Take the Floor. Professional Communication Theoretically Contextualized", 2014. Este membru în consiliile editoriale ale revistelor Metaliteratură şi The Muse – an International Journal of Poetry. La capitolul pasiuni şi interese intră teoria traducerii, teoria comunicării, literatura comparată, studiile culturale, studiile britanice şi americane. Only Connect – A passage from Modernism to Postmodernism, de Felix Nicolau, apare în Scrieri teoretice, filosofice, eseisitice – formula lui Euler, Editura frACTalia, 2016.

"La modernité commence avec la recherche d’une littérature impossible." Roland Barthes, (Le Degré zéro de l’écriture)

“One of the best Ways of describing postmodernism as a philosophical movement would be as a form of scepticism – scepticism about authority, received wisdom, cultural and political norms, etc. – and that puts it into a long-running tradition in Western thought that stretches back to classical Greek philosophy. […] The technical term to describe such a style of philosophy is ‘antifoundational’”
Stuart Sim, (The Routledge Companion to Postmodernism)

Volumul este o culegere de articole publicate inițial pe platformele Contributors.ro și LaPunkt.ro, precum și în revista de cultură contemporană Timpul, ce au în vedere realitatea politică, socială și literară actuală sau recentă. Cititorii vor avea ocazia rememorării unor importante evenimente din aceste zone, cum ar fi înfruntarea politică ocazionată de alegerile prezidențiale din 2014, protestele legate de Roșia Montana, drama din clubul „Colectiv”, dar și controversele generate de acordarea Premiului Național „Mihai Eminescu” – Opera Omnia.