Publicistică & Critică & Istorie literară

Volumul este o culegere de articole publicate inițial pe platformele Contributors.ro și LaPunkt.ro, precum și în revista de cultură contemporană Timpul, ce au în vedere realitatea politică, socială și literară actuală sau recentă. Cititorii vor avea ocazia rememorării unor importante evenimente din aceste zone, cum ar fi înfruntarea politică ocazionată de alegerile prezidențiale din 2014, protestele legate de Roșia Montana, drama din clubul „Colectiv”, dar și controversele generate de acordarea Premiului Național „Mihai Eminescu” – Opera Omnia.

Volumul reunește 117 articole de analiză a fenomenului politic, scrise în perioada februarie 2014 – martie 2016, la invitația redacțiilor Adevărul și ziare.com. Pe lângă cele două riscuri majore ale ultimilor ani – ieșirea Greciei din zona euro și a Marii Britanii din Uniune –, sunt examinate evoluțiile interne ale celor 28 de țări membre ale UE, raportul dintre politica internă și cea de la Bruxelles, precum și modul de percepere a refugiaților.

Din Cuprins:
◊ Lingvistica limbilor in cadrul lingvisticii integrale
◊ Diversitatea lingvistica a lumii
◊ Clasificarea limbilor. Criterii generale
◊ Clasificari sociolingvistice
◊ Clasificari genealogice
◊ Clasificari tipologice
◊ Dictionar selectiv de limbi ale lumii.

Eugeniu Coseriu spunea - cu un dozaj bine calculat de seriozitate si umor - ca lingvistii nu trebuie sa uite niciodata ca limbajul exista prin si pentru vorbitori, si nu prin si pentru lingvisti. Volumul de fata nu se adreseaza asadar doar lingvistilor si studentilor de la facultatile umaniste - desi acestia din urma sint primii lui destinatari -, ci tuturor celor fascinati de uimitoarea diversitate lingvistica a planetei pe care o locuim. Cind, unde si cum a aparut limbajul vocal articulat, ca trasatura definitorie a fiintei umane? A existat o singura limba-mama a omenirii, din care apoi s-au format celelalte, sau aparitia limbajului a avut loc simultan in mai multe puncte ale globului? Cum reuseste limbajul, sub forma concreta a limbilor, sa tezaurizeze mii de ani de experiente si moduri de a gindi, de a simti, de a vedea lumea inconjuratoare ale oamenilor care au vorbit si vorbesc aceste limbi? Care sint noile tendinte in teoria si practica clasificarii genealogice a limbilor lumii, provenind mai ales din corelarea cu unele descoperiri recente in domenii precum paleoantropologia, arheologia si genetica ADN-ului? Alaturi de incercarea de a raspunde la aceste intrebari, in volum sint rezumate toate tipurile de clasificari existente, cu detalierea perspectivei lingvisticii integrale asupra tipologiei lingvistice si e actualizata imensa bibliografie a domeniului cu titluri aparute in ultimul sfert de secol. Cartea contine si un tabel alfabetic cu peste 400 dintre cele mai importante sau mai interesante limbi ale lumii: istorie, geografie, statut sociolingvistic, clasificari genealogice si clasificari tipologice, scriere. Alte anexe cuprind diferite date statistice precum si o lista a tuturor statelor lumii cu limbile lor oficiale, nationale si regionale. Dorel Finaru

Tudor Călin Zarojanu a absolvit Universitatea Bucureşti, Facultatea de Matematică, secţia Informatică, în 1980. A lucrat 12 ani ca programator, iar în 1992 a început activitatea de jurnalist: cotidian, săptămânal, lunar, radio, TV, agenţie de ştiri. Din 2010 realizează rubrica „De ce-aş citi?” la TVR.

A publicat până acum: "Viaţa ca troleibuz" (proză scurtă, Cartea Românească 1992, premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), "Viaţa lui Corneliu Coposu" (biografie, Maşina de Scris 1996), "Reluare cu încetinitorul" (roman, Maşina de Scris 1997), "Sfîrşitul lumii" (roman, Polirom 2005), "Viaţa lui Corneliu Coposu" (ediţia a doua, revăzută şi completată, Maşina de Scris 2005), "Copiii asfaltului" (proză scurtă, Editura Fundaţiei PRO 2006), "Cartea albă a porcului" (album, co-autor, Casa Editorială Ponte 2011), "Mass Media Insider" (roman, Editura Polirom 2012), "Seniorul Corneliu Coposu" (coeditor, Humanitas 2014).

Ideea Rocker-ului s-a născut marți, 13 martie 1990, când, în pofida oricărei superstiții, au început să curgă idei mai mult sau mai puin generoase care, oricât de visătoare și idealiste, se doreau constructive și benefice. Rocker de la Rock, firește, finalizat într-un R de la România: Rocker = Rock Românesc.

.

Lucrarea de faţă se adresează tuturor elevilor care se pregătesc pentru Evaluarea Naţională de la sfârşitul clasei a VIIla şi este concepută pe baza actualei programe elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice. Acest ghid cuprinde:
• Prevederile programei şi structura testelor
• Modalităţi de abordare a textelor literare
• Noţiuni de teorie literară
• Modele de compuneri în care figurează: compuneri pe baza textelor literare studiate la clasă (opera lirică, pastelul, doina, balada populară, basmul, fabula, schiţa, nuvela, romanul, opera dramatică), referitoare la argumentarea apartenenţei la specia literară, rezumat, caracterizarea personajelor, precum şi compuneri libere (descriptive, narative, dialogate, complexe)
• 27 de teste cu rezolvarea integrală, care vizează toate speciile literare studiate, precum şi textul nonliterar, abordarea textelor urmărind: rezumatul, semnificaţia titlului, mesajul textului, caracterizarea unui personaj, argumentarea apartenenţei textului la specia literară respectivă

Această lucrare constituie un instrument util şi un sprijin eficient în însuşirea şi consolidarea unor noţiuni şi cunoştinţe, precum şi în formarea unor deprinderi temeinice necesare obţinerii unor rezultate deosebite la Evaluarea Naţională de la sfârşitul clasei a Vlll-a.

Ivan Hristov (n. 1978) a debutat în anul în care a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Sofia, cu volumul "Bun-rămas pentru secolul XIX" (2001), pentru care a primit un important premiu pentru debut. A mai publicat volumele de poezie "Bdin" (2004) și "Poeme americane" (2013), precum și un studiu care a stat la baza lucrării sale de doctorat. Poezia sa a apărut în reviste și antologii din mai multe țări. În 2015, Bdin O Bataklık, apărută la Istanbul în traducerea lui Gökçenur Ç., a fost prima carte a lui Ivan Hristov publicată în afara Bulgariei. "Bdin, urmat de Poeme americane" reia integral cele două volume apărute în 2004, respectiv 2013, care au făcut din Hristov unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai poeziei bulgare de la începutul secolului XXI.

Carte apărută cu sprijinul oferit de TRADUKI.

Călătoria iniţiatică a unui francez pe drumurile abrupte ale sfântului munte, dublată de trecerea unui occidental la ortodoxie.

Muntele Athos sau internaţionala monahală unde alchimia dorinţei se numeşte asceză şi devine un antrenament permanent pentru construcţia Omului în totalitatea lui. Muntele Athos sau trinitatea frumosului: a naturii, a liturghiei şi a chipului călugărilor. Muntele Athos sau lumea populată de sihaştrii care l-ar urma pe Hristos până în infern, de călugări care nu se roagă, ci devin rugăciune, de părinţi spirituali geniali şi de vagabonzi celeşti clarvăzători, practicanţi ai nebuniei asumate, cea mai radicală formă de asceză.

Puţini au cunoscut îndeaproape viaţa călugărilor de acolo, cu obiceiurile, riturile, singurătatea, zbuciumul sau pacea lor. Măreţia acelei lumi, adâncimea învăţăturilor, aparenta nebunie sau înalta spiritualitate, severitatea rânduielilor şi incredibila libertate, misticismul sau paranormalul, toate sunt povestite de un occidental întors în lume după mai bine de un an petrecut la Athos.

Ce altă mare aventură i-a mai rămas omului modern, dacă nu cea a descoperirii de sine şi de Dumnezeu?

Chiar şi în prezent, există o mulţime de persoane, dintre cele mai serioase, care apelează la exorcişti pentru a se elibera de suferinţe dintre cele mai inexplicabile – ale sufletului şi ale trupului, deopotrivă. Părintele Gabrielle Amorth este considerat cel mai renumit exorcist din lume. Pentru el, e o adevărată misiune personală să-i ajute pe aceşti oameni pe care nici medicina şi nici psihiatria nu-i poate vindeca. În cartea de faţă, Amorth descrie o mulţime de posesiuni „care sunt mărturie despre puterea Satanei, uneori în mod şocant, ca în cazul acelei femei care vomita cuie sau în cazul băiatului căruia apa sfinţită îi provoca arsuri“. „Diavolul îi încearcă pe toţi“, spune el, „mai ales pe credincioşi. Să nu fiţi surprinşi dacă lupta cu Necuratul se va da chiar şi în Vatican.“ Printre altele, ne vorbeşte despre setea de putere a acelor prelaţi care au făcut, pur şi simplu, pactul cu Diavolul. La un nivel mai general, Amorth ne avertizează asupra pericolelor pe care le putem întâlni într-o societate care şi-a pierdut respectul pentru celălalt şi pentru viaţă, transformându-se în sălaşul celui mai periculos adversar al lui Dumnezeu şi al oamenilor.
Părintele Gabriele Amorth, în vârstă de 85 de ani, este superiorul exorciştilor de la Vatican şi de la arhidioceza din Ronce încă din 1986. A studiat mai întâi dreptul, apoi a devenit preot, în 1954. A fost directorul prestigioasei publicaţii Madre di Dio, mai mulţi ani la rând.
Din 1981, Marco Tosatti este jurnalist la cotidianul italian La Stampa, unde abordează teme religioase. A publicat mai multe cărți pe teme spirituale, printre care: Noile apariții, Ancheta asupra Diavolului, Dicționarul Papei Ratzinger, Padre Pio și Diavolul, Anchetă despre Giulgiul lui Christos.

Reporter de război timp de mai bine de 15 ani, Stéphane Allix este confruntat cu un eveniment teribil: în aprilie 2001, fratele său mai tânăr moare în faţa lui, pe când erau împreună în Afganistan. Autorul nu reuşeşte să treacă peste durerea pricinuită de neașteptatul eveniment şi, chiar dacă e ateu, caută cu disperare un semn, un contact, o ultimă ocazie de a-i spune cât de mult ţinea la el.
Raţiunea rămâne uneori fără răspunsuri în faţa durerii provocate de moartea cuiva apropiat. Iar Allix face înconjurul lumii în căutarea lor.
La sfârşitul cărţii, autorul mărturiseşte cu multă onestitate un episod tulburător: după zece ani de anchetă asupra acestui subiect atât de delicat, în plină junglă amazoniană, sub îndrumarea unui şaman, a reuşit imposibilul: un contact cu … fratele său. Doar că spiritul său raţionalist a preluat repede comanda, supunând îndoielii experienţa prin care trecea - şi năruind-o.
Să fie această mărturie doar o iluzie? Sau o experienţă reală, raportată de un jurnalist trecut prin multe - şi mai ales pe lângă moarte, pe fronturile pe care era trimis ca reporter?
Ancheta lui Stéphane Allix ne duce în cele patru colţuri ale lumii, unde întâlnim medici, cercetători, mediumi, lamas tibetani sau şamani din Amazon, realizând astfel un puzzle de mărturii şi opinii asupra uneia dintre marile întrebări existenţiale: există viaţă după moarte?

Jurnalistul Stéphane Barsacq reuşeşte în mod strălucit o biografie atipică a lui Cioran. Fără să facă un întreg rechizitoriu, autorul îşi pune problema relaţiei dintre opera lui Cioran şi convingerile sale politice de extremă dreaptă. În ce măsură cinismul său dizolvant şi autodizolvant, obsesia lui de a descifra masca iluzorie şi tragică a lumii în care trăia, nu este de fapt rezultatul negării de sine a unui om care a renunţat la trecutul său legionar? Nu cumva cinismul şi neîncrederea în aparenţe sunt tratamentul pe care şi l-a autoadministrat cineva care s-a înşelat în mod grotesc asupra vieţii, şi, drept urmare, a ales să nu mai creadă nimic decât să se înşele din nou?

Dialoguri cu Paulo Coelho este singura carte în care celebrul autor brazilian se destăinuie în mod direct. El însuşi declara: „ În aceaste discuţii voi spune totul despre mine, adevărul gol-goluţ, astfel încat, timp de douzeci de ani, nimeni să nu mă mai întrebe ceva”.
În aceste interviuri realizate de jurnalistul Juan Arias, Coelho relatează evenimente pe care marele public le află pentru prima oară: faptul că părinţii l-au trimis la ospiciu în trei rânduri, de unde a evadat de fiecare dată; că a fost închis şi torturat de junta militară din Brazilia; că a fost dependent de droguri; anii în care a practicat magia neagră, până în momentul unei experienţe trans-senzoriale despre care el crede că a fost o adevărată revelaţie a existenţei şi eficacităţii Diavolului.
La capătul unui lung drum, Coelho a ajuns să-l redescopere pe Dumnezeu în urma unor întâmplări incredibile – precum aceea care l-a făcut membrul ordinului religios creştin RAM, care numără doar patru membri, vechi de mai multe secole. Autenticitatea felului de a fi al lui Paulo Coelho răzbate înainte de toate din credinţa lui în Dumnezeu dar şi din împăcarea cu sine şi cu ceilalţi, din toleranţa şi încrederea sa în oameni.

În urma unei anchete minuţioase desfăşurate sub acoperire, reporterul Carmelo Abbate aruncă în aer mitul castităţii clerului de la Vatican. Preoţii catolici de toate naţionalităţile se bucură de deliciile vieţii de noapte a Romei, trăind existenţe duplicitare. Homosexualitatea şi violurile comise asupra călugăriţelor sunt subiectul mărturiilor adunate de autor în discuţiile cu preoţi aflaţi sub protecţia anonimatului. Investigaţia vorbeşte despre cazurile unor femei care au fost obligate să avorteze după ce au rămas însărcinate cu membri ai clerului sau despre copii care nu le pot vorbi taţilor în public de teamă să nu le desconspire identitatea. Unii preoţi îşi plătesc foştii amanţi de ambele sexe pentru a păstra tăcerea, în timp ce alţii îşi întreţin în secret copiii nelegitimi la şcoală.
„Scopul cărţii nu este de a dezonora clerul catolic, ci acela de a expune ipocrizia şi morala duplicitară a bisericii.“ – Carmelo Abbate

Pe 29 septembrie 2008, indicele bursier Dow Jones s-a prăbuşit, ajungând la –777 de puncte, consternând o lume întreagă şi declanşând cea mai mare criză financiară din istoria omenirii, mult mai amplă decât Marea Recesiune din 1929. Din curiozitate, Jovanovic a făcut o paralelă între această valoare şi cifra vehiculată în textul Sfântului Ioan, vechi de peste 2.000 de ani – care ar anunţa, în realitate, prăbuşirea Vaticanului şi, în acelaşi timp, o perioadă de confuzie totală, din cauza… falimentului universal. O demonstraţie a faptului că Apocalipsa după Sfântul Ioan este, în realitate, un avertisment pentru o lume care se va confrunta cu bulversări fără precedent.
Prin această nouă abordare, textul Apocalipsei după Sfântul Ioan devine mult mai clar, iar lista exactă a papilor întocmită de Sfântul Malachia şi profeţiile pe care Sfânta Fecioară le-a făcut în La Salette se adeveresc şi ele întocmai.

Din Cuprins:
◊ Domeniul disciplinar si stadiul curent al studierii textemelor
◊ Textemele in cadrul teoretic al lingvisticii integrale
◊ Textemele din perspectiva lingvisticii elocutionale
◊ Textemele din perspec-tiva lingvisticii 'idiomatice'
◊ Textemele din perspectiva lingvisticii textului
◊ Textemele din perspectiva poeticii lingvistice

Volumul de fata abordeaza textemele romanesti – intelese ca o categorie sui-generis, compusa din expresii idiomatice, proverbe, 'citate celebre' etc. – din perspectiva integralismului lingvistic fundamentat de catre Eugeniu Coseriu. Actualitatea demersului rezida mai ales in confruntarea lingvisticii integrale coseriene cu – probabil – cel mai semnificativ curent din lingvistica internationala a ultimelor trei decenii (cel cognitivist), precum si in propunerile concrete privind o posibila sinteza a celor doua orientari. Originalitatea abordarii consta, intre altele, in redimensionarea 'modelului prismatic' de analiza a expresiilor idiomatice, in clasificarea tripartita a textemelor (ca diasketice, diasemice si diatropice) si in relectura, dintr-un unghi nou, a romanului "Creanga de aur" de Mihail Sadoveanu.

Prezentul volum reuneste cronici de carte si eseuri publicate in presa culturala in intervalul 2008-2015, in revistele Dilema veche, Dilemateca si Orizont. Originalitatea abordarii consta intr-o perspectiva ce imbina critica si teoria literara cu elemente de istorie culturala si eseu. Textele discutate, precum si temele implicate, conecteaza literatura si cultura moderna unei sensibilitati contemporane, atenta la pulsul receptarii si la metamorfozele imaginarului literar. Volumul intereseaza atat un public specializat, preocupat de cercetari in domeniul literaturii universale, cat si un public mai larg, interesat de literatura ca parte integranta din viata culturala. Componenta eseistica a abordarii e un element important in accesibilitatea lecturii, astfel incat volumul poate raspunde exigentelor unui public divers.

Din Cuprins:
◊ Amintiri despre tara de bestii
◊ Frontul fostilor amanti
◊ De la Columbus la Nemesis
◊ Cateva clipe cu madam Delca
◊ Love, Virginia
◊ Un anotimp in infernul lui Miller
◊ Toamna senina a doamnei Ralian
◊ American Beauty

Cartea de fata, aparuta in mai multe limbi si in numeroase editii, mai ales in Germania, este o lucrare fundamental de referinta in bibliografia goetheeana.
Ea ii dezvaluie cititorului modalitatile complexe in care marele poet si-a cizelat nu numai opera si gandirea, ci si viata, oferind oricui un indiscutabil si prestigios model de urmat.

Wilhem Bode este, poate, cercetatorul care a staruit cel mai mult - de fapt intreaga sa viata - asupra biografiei si creatiei atat de diverse a lui Goethe.

Extras din carte:

"1. Modernism si traditionalism

Dupa ce ai strabatut opera lui Lucian Blaga de la un capat la altul, familiarizandu-te cu ea, simti fara sa vrei nevoia sa raspunzi la o intrebare ce te-a urmarit pe tot parcursul lecturii:

Cum de a fost cu putinta ca un scriitor atat de imbibat de folclor, ce-si marturiseste apartenenta absoluta la lumea satului mitic, sa debuteze intr-un asa de neasteptat dezacord cu traditia noastra literara? Si - ceea ce e si mai paradoxal ,,- sa beneficieze de o unanima acceptare din partea criticii de toate nuantele si orientarile?

Faptul e, dupa stiinta noastra, unic in literatura romana; cum unica e insasi evolutia ulterioara a scriitorului, ce a derutat chiar pe criticii cei mai avizati ai vremii.

In acest sens e suficient sa citam cazul lui E. Lovinescu, care exemplifica o mai generala orientare in epoca.

Transferandu-l pe autorul Poemelor luminii de la ,,Contributia modernista a Ardealului" la ,,Traditionalisti", mentorul ,,Sburatorului" nota in a sa Istorie a literaturii romane

contemporane: ,,Pare desigur ciudat a alipi pe Lucian Blaga miscarii poetice traditionaliste, intrucat prin tehnica si expresie, poezia lui n-a trecut numai ca modernista, intr-o epoca in care si simbolismul parea o noutate, ci chiar ca avangardista, influentata fiind de expresionismul german..." (p. 97).

Dar daca succesul debutului poate fi pus intr-o anume masura pe seama conjuncturii politice (unirea Transilvaniei cu Romania), asa cum s-a mai incercat sa se explice - a se vedea..."

Lectura lucrarilor lui Boris Cyrulnik este esentiala pentru toti cei care au cunoscut un traumatism sever in biografia lor, deci pentru fiecare dintre noi.

Elaborarea unei povestiri despre sine umple vidul provocat de suferinta. Construim o imagine, organizam evenimentele intr-un mod coerent, indreptam o ofensa nedreapta, iar o povestire face posibila reconcilierea cu lumea exterioara.

Fragment:

" Boris Cyrulnik in cultura africana sau asiatica, sau intr-una mult mai saraca decat a noastra, majoritatea oamenilor considera, intr-adevar, ca „e nevoie de un sat intreg pentru a creste un copil". Putem afirma acest lucru si in alt fel. De exemplu, americanii, in cercetarile lor despre teoria ata-samentului — teorii care sunt in acelasi timp biologice si psihologice — sustin ca in jurul copilului trebuie organiza-ta o constelatie afectiva. Mai exact spus, in cadrul acestei constelatii, mama reprezinta desigur o stea esentiala, dar si tatal este o stea importanta, ca si sora mai mare, veri-soara, vecinul... Toate imaginile familiale sustin dezvolta-rea copilului. in cultura noastra, lucrurile se petreceau in acest fel pana acum cateva zeci de ani.
M-am intors din Peru, unde am fost invitat de indie-nii Incan de la nord de Lima, din regiunea Lambayeque: desi sunt foarte saraci, tot satul de ocupa de copii, cu alte cuvinte ei alearga peste tot prin sat, rara insa sa-1 para-seasca, pentru ca le este teama de ce se intampla in afara lui. Interiorul satului este in schimb incarcat cu o famili-aritate stranie, pentru ca la orice pas gasesti un adult care supravegheaza copiii. Accidente nu au avut loc, sau daca da, foarte putine, desi peste tot sunt numai pietre. Copiii sunt crescuti de un grup de femei si altul de barbati care se organizeaza special in acest scop.
Copiii acestor oameni foarte saraci nu sunt violenti, nu exista delicventa, pentru ca ei au partea lor de responsabilitate. Cand am lucrat cu Claire Brisset, aparatoare a drepturilor copiilor, i-am propus sa li se mai acorde un drept suplimentar copiilor, care ar fi acela de a darui."

Cuvânt înainte de Nicolae Iliescu

Publicistul Ion Jianu reunește în acest volum patru interviuri luate Ilenei Vulpescu în 1982, 2012, 2013 și 2015 și un amplu interviu luat lui Romulus Vulpescu în 1983, publicat acum cu adnotările soției acestuia. „Fără nicio îndoială, Ileana şi Romulus Vulpescu alcătuiesc unul dintre cele mai simpatice şi mai originale cupluri scriitoriceşti din istoria noastră literară. Fini franţuziţi, scriitori subţiri şi de subţire, şcoliţi perfect, talentaţi ca nu foarte mulţi, cei doi sunt deseori trimişi cam pe la colţul paginii. Motive? O anumită nonşalanţă strigătoare la cer, ironii muşcătoare, purtarea unui chimonou apretat când altă lume şade cu mâinile în şold, libertate de cuget, neacceptarea imposturii şi a lui î din a. La care se adaugă funcţiile publice ale lui nea Romică – senator şi membru, odinioară, în CNA, demnităţi neiertate la români, unde fiecare nutreşte iluzia tembelă că lui i se cuvine mai mult decât aproapelui său – plus semnătura găsibilă în coloanele revistei România Mare. Ei şi?” (Nicolae ILIESCU)

Ileana Vulpescu (n. 1932), licenţiată în litere a Universității din București, scriitoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor. A lucrat la Institutul de Lingvistică al Academiei și a semnat traduceri din limbile engleză, franceză, spaniolă. Este autoarea a numeroase romane, proză scurtă, piese de teatru, repovestiri ale unor texte destinate publicului tânăr. Opera prin care și-a câștigat publicul cititor esteArta conversației, roman publicat în 1980, care s-a bucurat de ediții multiple.

Romulus Vulpescu (1933-2012), licenţiat în litere al Universității din București, poet, prozator, dramaturg, traducător, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor, redactor, editor, secretar literar, muzeograf, director al Teatrului „Mic”, senator,  membru în Consiliul Naţional al Audio-vizualului. Premiat de Uniunea Scriitorilor în 1975 și în 1983 și de Academia Română în 2003. Romulus Vulpescu a rămas în inimile iubitorilor poeziei prin traducerea operei lui François Villon și a numeroși alți poeți francezi.

Publicistul Ion Jianu, născut în Caransebeş (judeţul Caraş-Severin), absolvent al Facultăţii de Construcţii Timişoara, s-a stabilit în Craiova în anul 1973. Din 1991 lucrează ca ziarist la „Cuvântul Libertăţii” (Craiova), iar din 1995 şi până în prezent la „Gazeta de Sud” (Craiova), cel mai citit cotidian regional din România. Colaborator al revistelor de cultură „Orizont”, „Ramuri” şi „Scrisul Românesc”. Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti şi al Asociaţiei Presei Sportive din România. Este autorul a 12 cărţi. În 2002 debutează la Editura Scrisul Românesc cu volumul "Interviuri pentru eternitate", prefaţat de Fănuş Neagu. Este autorul unor remarcabile convorbiri cu personalităţi culturale, sportive şi politice, cărţi publicate la edituri precum Curtea Veche, Eikon, Scrisul Românesc, Ramuri, Editura de Sud Craiova, volume prefaţate de Fănuş Neagu, Eugen Simion, Adrian Cioroianu, Vladimir Tismăneanu, Traian Ungureanu, Tudor Gheorghe, Cristian Ţopescu. Printre altele, a publicat şase cărţi despre legendara echipă de fotbal Universitatea Craiova. În 2005, preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Presei Sportive, Gianni Merlo, i-a acordat lui Ion Jianu Diploma pentru contribuţia adusă la dezvoltarea presei sportive naţionale şi internaţionale.

„«Elegia pentru uman» din cartea de faţă e oficiată pentru omul filo-uman, cel învins de toate ideologiile, victima perfectă a tuturor totalitarismelor, omul hăcuit de texte (fiindcă totalitarismul e Textul care ajunge să fie pus în practică), dar pentru care nicicând ideile nu devin mai importante decât oamenii, pentru care empatia şi atenţia la celălalt sunt înseşi condiţiile lui de existenţă.
Era cumva natural ca literatura să fie în avangarda acestei «elegii pentru uman». Pe de o parte, fiindcă literatura şi umanul sunt coextensive, şi a fost o enormă greşeală strategică a modernităţii să încerce să-şi alieze literatura la cruciada ei anti-umană. Au existat minţi care au refuzat să valideze silogismele modernităţii împotriva omului; care au găsit inacceptabil ca modernitatea, iniţiată în numele libertăţii, egalităţii şi fraternităţii omului, să ajungă să nege punctual fiecare dintre aceste trei concepte-promisiuni – pentru ca, în cele din urmă, să nege omul însuşi. Aceşti scriitori au înţeles literatura ca pe o cărare înspre uman, înspre un luminiş aflat la marginea istoriei, departe de modernitate şi de infernurile ei estetice şi politice, în care omul să aibă răgazul de a reînvăţa să fie uman. Fără revoluţiile lor estetice, literatura ultimului secol e de neimaginat.“ (Radu VANCU)

„Într-o vreme în care face ravagii (şi nu numai la noi) tendinţa programatică de a se acorda tot mai puţină atenţie trecutului cultural, Antichitatea fiind aproape uitată, mi-am permis în această carte un gest, paradoxal vorbind, nonconformist. După ce în altă parte (În dialog cu anticii) m-am oprit asupra dramaturgilor români încercând să aflu în ce fel şi în ce măsură apropierea de cei antici i-a ajutat să-şi descopere propria identitate şi propriile valori, de data aceasta am vrut să arăt cum critici, poeţi şi prozatori – de la Titu Maiorescu la E. Lovinescu, de la Ion Budai-Deleanu la Ion Pillat, de la Alexandru Odobescu la Gheorghe Crăciun – au meditat asupra relaţiei dintre literatura antică şi cea modernă a epocii lor, ori chiar s-au inspirat în opera proprie din miturile, temele, motivele şi personajele preluate sau născocite de autorii elini şi latini. La capătul acestui drum parcurs împotriva curentului, îmi îngădui şi o platitudine: uitarea nu e cel mai bun sfătuitor.“ (Alexandra CIOCÂRLIE)

ALEXANDRA CIOCÂRLIE a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, Secţia de limbi clasice (1992), şi este doctor în filologie cu distincţia summa cum laude (2000). În prezent este cercetătoare la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu“.

O lume privită cu ochii-n 3,14 de Magdalena Boiangiu, Tita Chiper, Marius Chivu, Adrian Cioroianu, Radu Cosaşu, Adrian Damian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Matei Martin, Patricia Mihail, Ruxandra Mihăilă, Cristian Munteanu, Cezar Paul-Bădescu, Matei Pleşu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Simona Sora, Dan Stanciu, Mădălina Şchiopu, Alex. Leo Şerban, Cristina Ştefan, Ruxandra Tudor, Mircea Vasilescu, LuizaVasiliu, Delia Verdeş-Radu.

„Cu ochii-n 3,14" e un fluviu de fapte mărunte, care, prin grija unor observatori destinşi (şi distinşi), se deschide într-o deltă de surâsuri, nostalgii şi stupori. Cu toţii schiţează harta unui ţinut populat de inadecvări şi curiozităţi, de malapropisme şi delicii, de pozne şi contratimpi. Ochii lor în 3,14 ne ajută să vedem mai bine, mai colorat, mai vesel. Iar pentru asta nici măcar nu trebuie să fim cu ochii în patru.“ (Radu PARASCHIVESCU)

„Se poate spune ca, alaturi de Alexandru Dutu, Virgil Nemoianu este cel care deschide traseul unei gandiri crestin-democrate in spatiul de la noi. Savantul propune o gramatica politica ce recupereaza capacitatea crestinismului de a da un sens al ordinii si libertatii comunitatii mundane.” Ioan Stanomir

Volumul Cioran, un aventurier nemişcat este rezultatul unui dialog complex și îndelungat, desfășurat pe parcursul mai multor ani de către scriitorul Ciprian Vălcan.

 El însuși unul dintre cei mai avizați și creativi exegeți ai lui Cioran, Ciprian Vălcan reușește, prin această culegere de interviuri, să reveleze o zonă foarte vie a culturii, ceea a descoperirii unui autor esențial prin intermediul dialogului cu cititorii, traducătorii, editorii și interpreții săi.

 „Unul dintre meritele majore ale acestei cărți este acela că reușește cartografierea unei zone culturale foarte întinse și diverse. Veritabilă geografie imaginară a aventurilor citirii și interpretării lui Cioran pe dioverse meridiane, în numeroase culturi străine și în variate contexte istorice, Cioran, un aventurier nemișcat constituie un gest generos de democrație culturală, adresat direct și egal tuturor celor interesați de Cioran.”

„Margo Rejmer ne-a invatat foarte bine pe noi, romanii. Cu ochi de excelent reporter, cu talent de scriitoare si cu o caldura umana rara, in Bucuresti. Praf si singe descrie o lume romaneasca asa cum noi nu stim s-o vedem. E rindul nostru sa invatam de la ea sa ne cunoastem mai bine, citind aceasta carte vie si pasionanta.” (Mircea Vasilescu)

Cum calatoresc oamenii vechi si cum calatoresc oamenii noi: Jurnalul deputatiei la Tarigrad si Gheorghe Asachi • Dinicu Golescu: calatoria ca roman utopic • Ion Heliade Radulescu: „Voiam sa vad Parisul” • Alexandru Odobescu: „Ploaia e ca un tain dumnezeiesc al Engliterii” • Ion Codru-Dragusanu: „Dorul meu e sa colind lumea si sa-mi adun esperiinta” • Emil Racovita: „In mijlocul marii plutesc muntii de gheata” • Constantin Stere: „Tarance romance care cinta la pian!” • Matila Ghyka: „Pofta mea neostoita pentru calatorii” • Mihai Tican Rumano: „M-am pomenit pe un vapor...” • Mircea Eliade: „Tarimurile de vis le voi cunoaste” • Ocolul pamintului in trei carti