Religie & Spiritualitate

Nu se stie cand anume a patruns crestinismul pe tarmul Italiei si in Roma. Dar se poate cu probabilitate crede ca Evanghelia a fost dusa pentru prima oara acolo de unii dintre acei iudei si prozeliti din Roma care in ziua Cincizecimii si a pogorarii Sfantului Duh au ascultat cuvantarea de Dumnezeu insuflata a Ap. Petru la Ierusalim. Iudei erau multi in Roma, mai cu seama din acel timp cand Pompei, dupa cucerirea Palestinei, a dus la Roma un mare numar din ei. Alcatuind cartea noastra, noi mai intai de toate am avut in vedere nu cercul ingust al persoanelor special teologic cultivate, ci cercul mult mai vast in genere al societatii laice culte, pentru care in literatura noastra nu exista absolut nimic sub acest raport, din care cauza cunostintele biblico-istorice ale lui nu merg mai departe de cercul de "inceputurile istoriei sacre" scolare. Prin asta se explica si faptul pentru ce noi am facut asa loc larg in cartea noastra datelor nebiblice, laice, presupunand ca aceste date pot servi oarecum de atractie pentru societatea civila culta de a cunoaste prin ele si continutul biblico-istoric mai serios. - Prof. Alexandru P. Lopuhin

Istoria Biblică a Noului Testament este mai mult decât o simplă lucrare de referință, este o călătorie în timp plină de înțelepciune, care ne ajută să înțelegem mai bine tradițiile, valorile și învățăturile care au fundamentat creștinismul de-a lungul secolelor. Autorul împărtășește cunoștințele și perspectivele sale acumulate de-a lungul unei cariere bogate și dedicate studiului Bibliei și a teologiei. Lucrarea sa aduce o abordare riguroasă și academică, completată de o înțelegere profundă și respect pentru textul și tradițiile creștine. Profesorul Lopuhin a contribuit semnificativ la domeniul studiului Bibliei, înțelegerea textelor sacre și la transmiterea învățăturilor sale către generații succesive. Opera lui aduce o perspectivă nouă și profundă asupra Noului Testament, evidențiind aspectele istorice, culturale și teologice ale perioadei și evenimentelor tratate în scrierile biblice. Cele 3 volume oferă o înțelegere holistică a textului biblic și a semnificației sale pentru credința creștină.

Primul volum aduce în prim-plan evenimentele și învățăturile esențiale din perioada care cuprinde nașterea lui Hristos până la botezul Domnului. Cele 26 de capitole incluse în acest volum oferă o perspectivă amplă asupra contextului istoric și religios în care s-au petrecut aceste evenimente fundamentale pentru creștinism. „Cu volumul de faţă începem Noul Testament al Istoriei Biblice. Nu ne vom apuca să spunem câtă vreme ne-a cerut această ediţie şi câtă muncă, pentru că vremea este dar de la Dumnezeu, iar munca este datoria noastră.... terminând această operă a noastră, noi dorim numai un singur lucru, ca toţi cititorii noştri, şi cei binedispuşi, şi cei duşmănoşi, să se refere către ea cu acel duh creştinesc de indulgenţă şi sinceritate, care este condiţia primă şi indispensabilă de preţuire dreaptă a muncii altuia.” A.L. 11 iunie, 1894 S.Peterzburg

Religiile au inspirat si continua sa inspire milioane de oameni din intreaga lume. De-a lungul secolelor, ele au contribuit la dezvoltarea celor mai nobile trasaturi ale fiintei umane si i-au indrumat acesteia actiunile pentru a o ajuta sa creasca si sa evolueze atat pe plan fizic, cat si spiritual.

Imposibilul nu exista, e randuiala in Univers si randuiala nu poate emana decat de la o inteligenta. Universul este deci opera unei inteligente. Aceasta randuiala rezulta din implinirea uneia sau a mai multor legi adunate laolalta; legile sunt totdeauna si, cu necesitate logica, opera unei vointe inteligente.

Dumnezeu, autorul Universului, fiind o inteligenta, desigur ca, creand acest Univers, a avut un scop. Acest scop a fost sa faca fiinte fericite; dorintele noastre, puterile noastre, in tot ceea ce au ele mai inalt, ne afirma aceasta. Toate fiintele inzestrate cu simtire sunt chemate la fericire. In realitate, vedem ca intr-o anumita masura toate fiintele sunt fericite, fiindca toate iubesc viata, ii asigura durata si o apara pana la extrem chiar. Dar fericirea nu e asemanatoare pentru toate fiintele vii. Mai ales este o deosebire hotarata intre fericirea harazita animalelor si cea harazita oamenilor. Una este o fericire inchisa in limite stramte, o simpla fericire data, cealalta este o fericire care ia proportiile cele mai mari si imbraca un alb caracter. Este o fericire meritata.

Considerat unul dintre cei mai mari jurnaliști ai secolului al XIX-lea și un pionier al jurnalismului modern, F. Petruccelli della Gattinna oferă prin cartea sa profund documentată din 1867, Memoriile lui Iuda Iscariotul, o altă perspectivă a evenimentelor care au planat în jurul trădării și răstignirii lui Iisus.

Numele de Iuda a intrat în multe culturi ca sinonim pentru trădător, iar Iuda a devenit arhetipul trădătorului în arta și literatura occidentală.

În opera lui Petruccelli, Iuda este văzut ca un lider al revoltei evreiești împotriva conducerii romanilor. Cel mai intrigant e faptul că pe baza documentării amănunțite a surselor biblice ale vremii, Ferdinando della Gattinna îi atribuie lui Iuda un rol cu totul aparte, de apostol indispensabil și în același timp salvator. Astfel, deși narațiunea se vrea a fi pe alocuri una fictivă, presărată cu detalii izvorâte din imaginația autorului, dar și din vechi documente, finalul apoteotic ne oferă premisa unui permanent semn de întrebare.

Ceva s-a schimbat in Biserica Catolica. Noul papa, Francisc, venit de la capatul lumii, abate asupra acestei institutii, mostenitoare a unei istorii de doua mii de ani, vantul reformei, ce trezeste speranta in sufletele credinciosilor, raspanditi azi pe intreaga suprafata a planetei.
Caci este nevoie de o reforma profunda a Bisericii, atat in ceea ce priveste hipercentralizarea si structurarea ei conform unei monarhii absolute, cat si in privinta posibilitatilor ei de a se adapta si a raspunde, cu mai multa toleranta, noilor cerinte ale credinciosilor din acest secol al XXI-lea.
Este nevoie de un nou mod de vestire a Evangheliei in societate, de un nou mod de a atrage increderea in Cuvantul Domnului.
Papa Francisc, bazandu-se pe hotararile conciliului Vatican II, este hotarat sa actioneze in aceasta directie.
Isabelle de Gaulmyn este jurnalista. A fost corespondent permanent al cotidianului francez La Croix pe langa Sfantul Scaun. Istoria Vaticanului este o preocupare constanta a sa, dintre cartile publicate facand parte si Benoit XVI: le pape incompris (2008).

Europa regăseşte speranţa atunci când se deschide spre viitor. Atunci când se deschide spre tineri, oferindu-le serioase perspective de educaţie, posibilităţi reale de inserare în lumea muncii. Atunci când investeşte în familie, care este prima şi fundamentala celulă a societăţii. Atunci când respectă conştiinţa şi idealurile cetăţenilor. Atunci când garantează posibilitatea de a avea copii, fără teama că nu vor putea fi întreţinuţi. Atunci când apără viaţa în întreaga ei sacralitate. (Papa Francisc)

Am dorit să oferim, într-o traducere liberă în limba română, aceste texte ale Papei Francisc selectate după o logică simplă, aceea de a-l cunoaște pe Bergoglio ca un gânditor profund, îndreptat cu acuitate spre problemele lumii și ale Europei, cu o foarte clară armătură conceptuală pe care o folosește cu rigoare.
De-a lungul timpului, am avut eu însumi prilejul de-a scrie despre spiritul european, despre forța și perenitatea lui. Am regăsit în paginile Papei Francisc confirmarea multor idei despre capacitatea Europei de a ieși din încercările istoriei pe calea cea bună, a progresului.
Nădăjduiesc că cititorii vor găsi și ei, la rândul lor, un punct de sprijin sufletesc în gândirea Papei Francisc. (Liviu-Petru Zăpârțan, ambasador al României la Vatican, 2016 -2021)

Confruntati cu o adevarata invazie musulmana in Europa, dispunem astazi de putine studii de specialitate pe tema islamului. Iar marea parte a celor existente e mai mult decat arida. Lipsa aceasta este suplinita in mod remarcabil de ambitia marelui scriitor Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992) de a nara o viata si, totodata, de a dezvalui semnificatia mesajului pe temeiul caruia o intreaga civilizatie – una dintre cele mai bogate din istorie – s‑a raspandit in lume.

Om cu un temperament profund religios, pasionat de tot ceea ce tine de credinta, C.V. Gheorghiu este, totodata, un teolog abil, care dispune de deschiderea de spirit necesara pentru a intelege si a descrie profilul spiritual al oricarei religii pe care ar aborda-o, descriind resorturile interioare ale acesteia, climatul in care a aparut si s‑a dezvoltat, forma marturisirii de credinta.

O carte a eruditiei pline de rabdare, animata de acea caldura care confera o autentica sete de cunoastere. Carte a unui poet si vizionar, Viata lui Mahomed este o fresca a conditiei umane dintre desertul celest si desertul nemarginit al nisipului. Conectati astfel la fluxul captivant al evenimentelor – prigoane, exiluri, intrigi, razboaie –, prin acel lirism violent, consacrat deja, sub expresii diferite, in celebrul roman Ora 25, descoperim una dintre cele mai pasionante povesti de aventuri, prezentata intr‑un mod cat se poate de original: povestea islamului.

Nu mi-am propus aici sa dau nimanui sfaturi in baza observatiilor personale. Scopul cartii este cu totul altul: corelarea opiniilor crestine referitoare la problema sexuala cu abordarile medico-psihologice. Este important ca cititorul sa primeasca informatiile necesare ­pen­tru reflectie, spre a vietui cumpatat si intelept, chiar si in cazurile complicate cu care se poate confrunta in viata. Vom incerca sa analizam ­aceasta chestiune din trei puncte de vedere: spiritual, genetic si fiziologic.

Etica crestina a dragostei este data acum la o parte. In locul acesteia vedem tot mai mult cum se face propaganda "libertatii sexuale" si "dreptului" fiecarui om de a se rasfata, satisfacandu?si toate dorintele... Cultura dragostei este intai de toate o cultura spirituala. Trebuie sa retinem ca aceasta cultura a dragostei este dubla, atat trupeasca, cat si duhovniceasca.

Aceasta carte cuprinde cuvintele duhovnicesti rostite de catre Preacuviosul Arhimandrit Efrem, Staretul Sfintei Mari Manastiri Vatoped, cu prilejul vizitei sale in Arhiepiscopia Iasilor la sfarsitul Postului Nasterii Domnului in 2022. La invitatia si cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Parinte Teofan, Arhiepiscopul Iasilor si Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, insotit de acesta, Parintele Efrem a tinut 2 sinaxe monahicesti la Manastirile Agapia si Zosin, a vorbit credinciosilor adunati la concertele de colinde din Iasi si Botosani si a tinut o predica la Sfanta Liturghie arhiereasca in Catedrala Mitropolitana din Iasi, in Duminica dinaintea Nasterii Domnului.

Aceste cuvinte, graite din adancul inimii cu cateva zile inainte de marele si luminosul praznic al Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, au fost darul de Craciun al Parintelui Efrem dreptslavitorului popor din Arhiepiscopia Iasilor si acum, datorita Editurii Isihia, vad lumina tiparului pentru a se indulci de ele si ceilalti frati ai nostri dreptslavitori si de-Dumnezeu-iubitori. 

Batranul Ambrozie este unul dintre cei mai vestiti stareti si parinti duhovnicesti ai Manastirii Optina. Pentru marea sa smerenie, Domnul l-a binecuvantat cu multe harisme duhovnicesti, pe care el le-a pus necontenit in slujba tamaduirii sufletelor suferinde. Avand darul de a vedea prin Duhul Sfant trecutul, prezentul si viitorul, era cautat necontenit de mii de oameni, carora, neobosit, le daruia binecuvantarea, rugaciunile, ajutorul si calauzirea sa. A intors la Ortodoxie multi necredinciosi, a fost cercetat de intelectuali, de scriitori, precum F. M. Dostoievski si Lev Tolstoi. Celui dintai parintele Ambrozie ii va fi pilda pentru staretul Zosima din celebrul roman Fratii Karamazov.
Dragostea sa de oameni era adanca, neprefacuta. Uneori, chipul lui frumos, placut si plin de mangaiere se umplea de lumina la rugaciune, stralucind de harul ceresc. Minunatele sale vindecari, inainte-vederea, dar si viata traita in simplitate l-au facut iubit de credinciosi.
Cartea de fata – a cunoscutului arhimandrit Serafim Alexiev, cel mai mare teolog bulgar al secolului al XX-lea – ramane una dintre cele mai indragite si de folos scrieri dedicate marelui ascet si calauzitor de suflete al vestitei lavre.

Prefață la ediția în limba română de Dumitru Constantin-Dulcan

Prefață la ediția în limba franceză de Robert W. Wilson (Premiul Nobel pentru Fizică)

Ediție ilustrată color

Obiectivul acestei cărți constă în prezentarea unei panorame a dovezilor actuale ale existenței lui Dumnezeu, favorizându-le pe cele rezultate din recentele descoperiri științifice. (MICHEL-YVES BOLLORÉ, OLIVIER BONNASSIES)

În concordanță cu cunoștințele științifice actuale, această carte explorează ideea unei minți sau a unui Dumnezeu creator, idee pe care o regăsim în numeroase religii. Este cert că dacă sunteți religioși, în sensul stabilit de religia iudeo-creștină, nu văd o altă teorie științifică mai potrivită care să corespundă descrierilor din Geneză decât cea a Big Bang-ului și a originii Universului. Într-un anumit sens, aceasta lasă încă o dată deoparte chestiunea originii ultime. Cum a apărut acest spirit sau acest Dumnezeu? Și ce proprietăți are?

Uneori, când îmi ridic ochii spre miile de stele care strălucesc în noapte, mă gândesc la toate persoanele, asemeni mie, care au ridicat în același fel privirea către cer și s-au întrebat cum a început totul. Cu siguranță, eu nu cunosc explicația. Dar poate că unii cititori vor avea șansa de a găsi un început de răspuns în această carte. (ROBERT W. WILSON)

Autorii afirmă că demersul lor se sprijină mai întâi pe un proiect rațional, pe cunoștințe științifice actuale, dar și pe evenimente cu implicare religioasă. Scopul pe care și-l propun este acela de a aduce în discuție ultimele date științifice care pledează pentru existența unei rațiuni divine.
În esență, în virtutea concepției materialiste despre lume, Universul este văzut ca fiind staționar. Nu are început și nici sfârșit. În consecință, nu se impunea ideea prezenței unui creator. Existența sa ar fi rezultatul unei simple întâmplări, prin care s-ar explica și sursa noastră.
Dar o altă întâmplare (!) este menită să conducă la o nouă viziune despre Univers. În 1964, doi cercetători, Robert W. Wilson și Arno Penzias, descoperă prezența unei radiații cosmice de fond, egală în toate direcțiile. Vârsta acesteia conduce până la 13,8 miliarde de ani și se apreciază că este ecoul, relicva începutului de Univers prin ceea ce a fost numit Big Bang (Marea Explozie). Implicațiile acestei descoperiri sunt multiple, de la cele de ordin științific, până la cele de ordin religios.
Personal, aș numi această carte ca fiind o „Nouă Biblie”. De data asta nu este Biblia evenimentelor de la Început – când nu exista știința capabilă să explice, fiind dominante doar credința și „miracolul” unor vindecări –, în care Dumnezeu putea doar să fie imaginat, fără argumentele cunoașterii de astăzi. (DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN)

Despre carte:

Trei ani de muncă împreună cu douăzeci de oameni de știință și de specialiști de nivel înalt și iată că, în sfârșit, dovezile moderne ale existenței lui Dumnezeu sunt revelate!

Timp de aproape patru secole, de la Copernic până la Freud, trecând prin Galilei și Darwin, descoperirile științifice s-au acumulat într-un mod spectaculos, dând impresia că universul poate fi explicat fără a trebui să se invoce un Dumnezeu creator. Și, astfel, la începutul secolului al XX-lea, materialismul triumfa din punct de vedere intelectual.

Neașteptat și surprinzător, pendulul științei a acționat, cu o forță incredibilă, în sens invers. Au urmat, una după alta, descoperirile relativității, mecanicii cuantice, expansiunii Universului, morții sale termice, Big Bang-ului, reglajului fin al Universului sau complexității materiei vii.

Aceste noi informații au ajuns să spulbere certitudinile înrădăcinate în mentalitatea colectivă a secolului al XX-lea până la punctul în care, astăzi, putem spune că materialismul, care nu a fost niciodată altceva decât o credință ca oricare alta, devine, treptat-treptat, o credință irațională.

Folosind un limbaj accesibil tuturor, autorii cărții reflectă, într-un mod fascinant, istoria acestor progrese și oferă o panoramă minuțioasă a noilor dovezi ale existenței lui Dumnezeu.

În zorii secolului al XX-lea, credința într-un Dumnezeu creator părea a se împotrivi științei. Astăzi, lucrurile nu stau oare invers?

Iată o invitație la reflecție și la dezbatere!

Despre colecție:

Noua Spiritualitate este emanația unei Noi Științe care s-a conturat îndeosebi către sfârșitul secolului abia încheiat. Sunt aduse tot mai multe argumente care pledează pentru originea spirituală a Universului.

Viziunea materialistă asupra lumii a permis crearea unei civilizații tehnologice avansate, cu indubitabile avantaje pentru ameliorarea condiției umane. În același timp însă, filosofia care a motivat-o nu a reușit să evite actuala criză globală. Suntem tot mai nesiguri pe destinul nostru, mai angoasați, mai aproape de autodistrugere.

Colecția noastră se deschide, așadar, tuturor cărților menite să propună o soluție de ieșire din impasul lumii contemporane, să avanseze o ipoteză coerentă sau să adauge o nouă valență demersului spre o lume mai bună. Nimic nu se va schimba în drama lumii actuale dacă rămânem la aceeași gândire. Acesta este motivul pentru care toți comentatorii fenomenului social optează pentru o Nouă Spiritualitate. Respectul pentru viață, nevoia de schimbare a fiecăruia dintre noi în acord cu Legea fundamentală a Universului, care postulează înfăptuirea binelui, a frumosului, a armoniei, și nu a urii și a dezbinării, constituie esența Noii Spiritualități. (DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN)

Reflecția asupra importanței Conciliului de la Ferrara-Florența din 1439 este indispensabilă.

La acest Conciliu, Biserica Catolică, reprezentată la cel mai înalt nivel, precum și cea Ortodoxă au semnat actul Unirii; acest Conciliu, pentru noi, catolicii, are încă forța unui model de unire, care pare din ce în ce mai actual, deoarece respectă diferitele tradiții.

Mai mult, aceste Biserici, în momentul unirii cu Roma, nu au dorit să rupă legătura cu Constantinopolul din punct de vedere ecleziologic, stabilind doar așa-numitele patru puncte; de aceea nu ar fi trebuit decât să se lucreze pentru primirea la nivel local a ceea ce se hotărâse, dar, din nefericire, nu s-a întâmplat așa.

Acel Isus pe care vor să-L „dovedească” istoricii, dar în care nu crede nimeni, nu există! Chiar și cel care vrea să-L cunoască pe Isus al istoriei și să descopere lucrarea, calea și destinul Lui, depinde și de mărturia primilor adepţi: de amintirile care le-au hrănit credinţa, de credinţa care le-a însufl eţit amintirile, de viaţa lor spirituală care a fost marcată profund de Isus. Acesta este și modul în care noi, cercetătorii biblici, citim astăzi Evanghelia după Marcu. Cartea lui Amiel Drimbe este un bun exemplu în acest sens… Cititorii români au astfel parte de o monografi e care le prezintă stadiul actual al cercetării în studiile biblice, deschizându-le totodată calea de acces către una dintre cele mai importante mărturii literare din istoria creștinismului timpuriu. (KARL-WILHELM NIEBUHR Profesor emerit de Noul Testament Universitatea „Friedrich Schiller” din Jena)

Povestea Paştilor este o carte emoţionantă, plină de farmec şi sensibilitate, ideală pentru a-i introduce pe copii în frumuseţea şi esenţa acestei mari sărbători creştine. Recomandată copiilor de toate vârstele, în special celor cu vârstele între 4 şi 10 ani, este o alegere minunată pentru părinţi, bunici, educatori şi profesori care doresc să transmită copiilor semnificaţia şi importanţa acestei sărbători. Cartea ne vorbeşte despre viaţa şi activitatea lui Isus, despre primirea triumfală în lerusalim, despre Cina cea de Taină cu prietenii săi, despre arestarea şi moartea sa pe cruce. Şi nu în ultimul rând, despre învierea şi promisiunea sa: ,,Eu sunt cu voi în toate zilele".

Descoperă alături de copilul tău o poveste plină de lumină, iubire şi speranţă!

"Dacă va citi cineva cândva scrierile mele, îl rog să se roage pentru mine, să nu se îngreuieze de neocolitele repetări, să aibă în minte pomenitele temeiuri ale vieții creștine, să nu aștepte de la mine formulări exacte (ceea ce, de altfel, nici nu este cu putință), căci chipul expresiilor, precum și înțelesul multor cuvinte sânt supuse schimbării de-a lungul vremii.

A afla prin rugaciune gândul meu în realitatea sa ființială, iar nu într-o deformare individuală, este totdeuna cu putință, în vârtutea felurilor aparte ale fiecăruia de a pătrunde în sfera Dumnezeieștii ființe."

În cartea de față, ca și în celelalte cărți, Starețul mult vorbește despre theologie. Tot adevăratul creștin trebuie să fie un theolog, nu în sens academic, ci în înțelesul adânc ființial al cuvântului.

Pentru însuși Starețul theologia devenise starea lui lăuntrică. El trăia predania dogmatică a Bisericii ca realitate a vieții lui de zi cu zi.

Hristologia și triadologia nu erau pentru el o știință abstractă sau o gimnastică a minții în exerciții logice, cât însăși viața în Dumnezeu: în ele simțea un izvor nesecat de însuflare ce îi trăgea inima către o fierbinte rugăciune.

Părintele Justin Pârvu, starețul care a fost inima cinstirii noilor mucenici și mărturisitori din secolul XX, mărturisea dorința sa de pe urmă: "Mai am o neliniște: să îi văd pe acești martiri canonizați.

Sfintele lor moaște izvorăsc pretutindeni mireasmă și vindecări, osemintele lor au ajuns la închinare până și în Țara Sfântă, la Sfântul Munte Athos și în multe locuri ale pământului, de unde măsună părinți și maici că sfinții izvorăsc mir și mireasmă nemaiîntâlnită."

El a fost primul cleric care a binecuvântat campania Din temnițe spre Sinaxare.

Tot el a sprijinit în mod direct conferințele de la Iași, în care ani de-a rândul din sfintele moaște de la Aiud a izvorât mir, împlinindu-se astfel cuvintele profetice pe care le spusese organizatorilor: "Voi o să vorbiți acolo, pe scenă, dar sfintele moaște o să vorbească mai mult decât voi."

Și așa a fost.Prin această carte, sfinții închisorilor ne vorbesc în mod direct.

Prin minunile lor, făcute prin sfinte moaște sau prin icoane, ei ne cheamă să urmăm lor pe calea mărturisirii jertfelnice a lui Hristos.

După ce ani de zile lumina pătimirii lor a fost ținută sub obroc, prin începerea procesului de acanonizare a noilor mucenici și mărturisitori Biserica Ortodoxă Română împlinește, tainic, ultima dorință a Părintelui Justin.