Religie & Spiritualitate

Reflecția asupra importanței Conciliului de la Ferrara-Florența din 1439 este indispensabilă.

La acest Conciliu, Biserica Catolică, reprezentată la cel mai înalt nivel, precum și cea Ortodoxă au semnat actul Unirii; acest Conciliu, pentru noi, catolicii, are încă forța unui model de unire, care pare din ce în ce mai actual, deoarece respectă diferitele tradiții.

Mai mult, aceste Biserici, în momentul unirii cu Roma, nu au dorit să rupă legătura cu Constantinopolul din punct de vedere ecleziologic, stabilind doar așa-numitele patru puncte; de aceea nu ar fi trebuit decât să se lucreze pentru primirea la nivel local a ceea ce se hotărâse, dar, din nefericire, nu s-a întâmplat așa.

Acel Isus pe care vor să-L „dovedească” istoricii, dar în care nu crede nimeni, nu există! Chiar și cel care vrea să-L cunoască pe Isus al istoriei și să descopere lucrarea, calea și destinul Lui, depinde și de mărturia primilor adepţi: de amintirile care le-au hrănit credinţa, de credinţa care le-a însufl eţit amintirile, de viaţa lor spirituală care a fost marcată profund de Isus. Acesta este și modul în care noi, cercetătorii biblici, citim astăzi Evanghelia după Marcu. Cartea lui Amiel Drimbe este un bun exemplu în acest sens… Cititorii români au astfel parte de o monografi e care le prezintă stadiul actual al cercetării în studiile biblice, deschizându-le totodată calea de acces către una dintre cele mai importante mărturii literare din istoria creștinismului timpuriu. (KARL-WILHELM NIEBUHR Profesor emerit de Noul Testament Universitatea „Friedrich Schiller” din Jena)

Povestea Paştilor este o carte emoţionantă, plină de farmec şi sensibilitate, ideală pentru a-i introduce pe copii în frumuseţea şi esenţa acestei mari sărbători creştine. Recomandată copiilor de toate vârstele, în special celor cu vârstele între 4 şi 10 ani, este o alegere minunată pentru părinţi, bunici, educatori şi profesori care doresc să transmită copiilor semnificaţia şi importanţa acestei sărbători. Cartea ne vorbeşte despre viaţa şi activitatea lui Isus, despre primirea triumfală în lerusalim, despre Cina cea de Taină cu prietenii săi, despre arestarea şi moartea sa pe cruce. Şi nu în ultimul rând, despre învierea şi promisiunea sa: ,,Eu sunt cu voi în toate zilele".

Descoperă alături de copilul tău o poveste plină de lumină, iubire şi speranţă!

"Dacă va citi cineva cândva scrierile mele, îl rog să se roage pentru mine, să nu se îngreuieze de neocolitele repetări, să aibă în minte pomenitele temeiuri ale vieții creștine, să nu aștepte de la mine formulări exacte (ceea ce, de altfel, nici nu este cu putință), căci chipul expresiilor, precum și înțelesul multor cuvinte sânt supuse schimbării de-a lungul vremii.

A afla prin rugaciune gândul meu în realitatea sa ființială, iar nu într-o deformare individuală, este totdeuna cu putință, în vârtutea felurilor aparte ale fiecăruia de a pătrunde în sfera Dumnezeieștii ființe."

În cartea de față, ca și în celelalte cărți, Starețul mult vorbește despre theologie. Tot adevăratul creștin trebuie să fie un theolog, nu în sens academic, ci în înțelesul adânc ființial al cuvântului.

Pentru însuși Starețul theologia devenise starea lui lăuntrică. El trăia predania dogmatică a Bisericii ca realitate a vieții lui de zi cu zi.

Hristologia și triadologia nu erau pentru el o știință abstractă sau o gimnastică a minții în exerciții logice, cât însăși viața în Dumnezeu: în ele simțea un izvor nesecat de însuflare ce îi trăgea inima către o fierbinte rugăciune.

Părintele Justin Pârvu, starețul care a fost inima cinstirii noilor mucenici și mărturisitori din secolul XX, mărturisea dorința sa de pe urmă: "Mai am o neliniște: să îi văd pe acești martiri canonizați.

Sfintele lor moaște izvorăsc pretutindeni mireasmă și vindecări, osemintele lor au ajuns la închinare până și în Țara Sfântă, la Sfântul Munte Athos și în multe locuri ale pământului, de unde măsună părinți și maici că sfinții izvorăsc mir și mireasmă nemaiîntâlnită."

El a fost primul cleric care a binecuvântat campania Din temnițe spre Sinaxare.

Tot el a sprijinit în mod direct conferințele de la Iași, în care ani de-a rândul din sfintele moaște de la Aiud a izvorât mir, împlinindu-se astfel cuvintele profetice pe care le spusese organizatorilor: "Voi o să vorbiți acolo, pe scenă, dar sfintele moaște o să vorbească mai mult decât voi."

Și așa a fost.Prin această carte, sfinții închisorilor ne vorbesc în mod direct.

Prin minunile lor, făcute prin sfinte moaște sau prin icoane, ei ne cheamă să urmăm lor pe calea mărturisirii jertfelnice a lui Hristos.

După ce ani de zile lumina pătimirii lor a fost ținută sub obroc, prin începerea procesului de acanonizare a noilor mucenici și mărturisitori Biserica Ortodoxă Română împlinește, tainic, ultima dorință a Părintelui Justin.

Scopul fundamental al acestei lucrări este de a arăta că o parte însemnată a stărilor depresive sunt urmare a unui mod păcătos de viață, urmare a acțiunii distructive a păcatului asupra sufletului omenesc. Cuvintele acestea sunt valabile în primul rând pentru depresiile nevrotice, care, după cum se va arăta mai jos, sunt înrudite cu patimile păcătoase ale trândăviei (akediei) și întristării. 
Există și un tip de depresie ce se dezvoltă „de la natură“ și nu este legat direct de cauze duhovnicești. Este o stare de boală care cere intervenție medicală calificată. 
Cartea cuprinde diverse reco­man­dări ale psihiatrului ­ortodox Dmitri Avdeev și propune ca vindecare credința, pocăința și ­în­­­­dreptarea vieții după poruncile lui Dumnezeu.

Nejudecarea este calea cea mai ­scurtă către mîntuire. Această încredințare este dată de Însuși Hristos chiar în rugăciunea „Tatăl nostru”.

Sîntem iertați în măsura în care noi înșine iertăm greșiților noștri.

De cîte ori judecăm pe cineva, de fapt pe noi înșine ne judecăm, osîndindu-ne prin propriile cuvinte: „Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept și din cuvintele tale vei fi osîndit” (Matei 12, 37). Felul în care îi judecăm pe alții va fi măsura cu care vom fi judecați în Ziua Judecății.

Nu există nici un prilej de judecată „dreaptă” pe care să fim chemați să o facem, porunca lui Hristos fiind clară și fără loc de interpretare: „Nu judecați ca să nu fiți judecați” (Matei 7, 1).

În această scurtă culegere, ușor de citit, am adunat texte prin care mintea este ajutată să exerseze nejudecarea.

Zeci de parabole biblice sînt lămurite în cuvinte simple, alcătuind predici concentrate pentru o lume mereu grăbită.

Practicînd stilul concis al asceților egipteni, întotdeauna plecînd de la un verset din Scriptură, cartea oferă o lectură densă, de multe ori poetică, cu învățături ușor de memorat datorită pildelor și metaforelor care rămîn în minte pentru totdeauna.

Aceste cuvântări, mai ales cele funebre, nu le vor fi de folos doar preoţilor ca modele de predici cu ocazia înmormântărilor, ci se dovedesc a fi, prin cuprinderea lor, o sursă nesecată de învăţături morale deosebit de importante şi actuale pentru toţi creştinii de azi.

O simplă femeie căsătorită, un funcţionar împărătesc sau un cleric „de mir” primesc laude fără jumătăţi de măsură pentru virtuţile lor, întrucât sfinţenia, în concepţia Sfântului Grigorie Teologul, nu exclude o vieţuire ce se vrea responsabilă de mersul cetăţii – aşa cum a fost

chiar cazul sfântului, care a călăuzit poporul credincios atât la Nazianz, cât şi la Constantinopol, contribuind decisiv la stabilirea și păstrarea învăţăturii ortodoxe.

Omiliile de față în care un Sfânt între Sfinţi îşi descrie membrii familiei în împrejurări de maximă încărcătură emo­­ţională oferă pentru oricine un etalon al vie­ţu­­i­rii ­plăcute lui Dumnezeu, constituind în acelaşi timp o lectură accesibilă.

Pace iubită, bunul cel lăudat de toţi, dar de puţini păzit, cum de ne‑ai părăsit de atâta vreme?

Și când te vei întoarce la noi?

Cât mi‑e dor de tine, mai mult decât altora, și, când ești cu noi, de tine mă îngrijesc, iar când nu ești, înapoi te chem, cu multe plângeri și lacrimi!

În Cuvintele de pace sau de împăcare, Sfântul Grigorie de Nazianz (Teologul) îmbină cugetările morale, dogma­tice și ecleziologice, sprijinindu‑se în egală măsură pe izvorul unic al înțelepciunii sale duhovnicești și pe o trăire creștină autentică.
Deși rostite acum aproape 1700 de ani, totuși, prin mesajul lor profund, ele tratează o problematică general umană și perenă, oferind creștinilor propriul model de abordare a crizelor și încurajându-i pe clerici și pe toți „făcătorii de pace” în fața dezbinărilor din toate timpurile și locurile.
Schismele și dezbinările de tot felul, îngăduite încă, spre vădirea celor încercați (I Cor. 11, 19), ne țin în stăpânirea lor, cum spunea sfântul, şi astăzi – poate mai mult ca niciodată.

Această călătorie harică de la arena virtuților Postului Mare și luminile de mântuire ala Patimilor Domnului până la ploaia cea lină a darurilor Duhului Sfânt îl face pe om părtaș la taina timpului liturgic, care pecetluiește sufletul cu veșnicia lui Dumnezeu și aduce făgăduința unei vieți nepieritoare.

Ea îl dezleagă de legăturile sufocantului jug al timpului și răcorește văpaia acelui înfricoșat loc care este iadul lipsei de recunosștință și al apostaziei omului.

„Mi-am dorit să așez în paginile acestei cărți o candelă care să vă lumineze, fie că sunteți în momente de bucurie, fie că treceți prin necazuri, și să vă arate la fiecare pas chipul iubitor al Mântuitorului și al Preasfintei Sale Maici.” - Părintele Pimen

În întunericul încercărilor, cuvintele blânde ale Părintelui Pimen devin lumină. Și pașii tăi găsesc din nou calea.

Când inima ta caută sens, pace și nădejde, pildele pline de har ale Părintelui Pimen îți sunt călăuză neobosită. El scrie cu modestia celui care înțelege zbuciumul lumii noastre, scrie din rugăciune, din iubire pentru om. Iar urmându-i cuvintele, înveți să te desprinzi de zgomotul lumii și să-ți ridici în inimă un Athos interior – un loc tainic de rugăciune, de liniște și de întâlnire cu Dumnezeu.

O spovedanie a unei inimi care îl urmează fără rezerve pe Hristos, această carte adună pilde despre Maica Domnului, mărturii ale credinței simple, dar neclintite, și cuvinte duhovnicești care îți strecoară în suflet dorul de cer și îți dau puterea să mergi mai departe pe drumul Mântuirii.

Încercări de a înțelege rolul ei în lumina controversei prezentului În această lucrare remarcabilă, „Natura și misiunea teologiei", cardinalul Joseph Ratzinger ne conduce într-o călătorie intelectuală prin esența și misiunea teologiei creștine. Cu o claritate excepțională și o profunzime spirituală impresionantă, autorul explorează teme cruciale pentru credința creștină contemporană, oferind o perspectivă unică asupra relației dintre teologie și misiunea Bisericii în lumea modernă.

„O frântură de viață” este o carte-mărturisire, scrisă în lumina unei simplități și sincerități care trece de la „a te cuceri” și a te conduce la „a fi parte”. Și acest parcurs de implicare a cititorului este posibil pentru că face apel, fără a-și propune acest lucru, la filonul de credință al fiecăruia în Domnul și la apartenența la o Biserică renăscută. - Virgil Bercea

Ferice de preotul care are favoarea să celebreze zilnic Sfânta Liturghie! “Când preotul săvârşeşte Sfânta Liturghie, cinsteşte pe Dumnezeu, înveseleşte pe îngeri, dă bună pildă credincioşilor, ajută pe cei vii, obţine odihnă celor morţi şi se face el însuşi părtaş de toate bunurile”. Ferice de creştinul care ia parte, cât mai des, la Sfânta Liturghie; el,,nu poate face o faptă mai sfântă decât aceea de a fi de faţă la acest dumnezeiesc mister, în care preotul jertfeşte pe altar pe Isus care ne împacă cu Dumnezeu Tatăl". El se împărtăşeşte de harurile de care s-au bucurat sfânta Maria Magdalena, sfântul Ioan apostolul şi celelalte femei sfinte, stând sub crucea Domnului pe Golgota.

Există cărţi care informează, altele care provoacă mintea, iar unele - rare şi prețioase - care ating inima şi sufletul. Această carte este dintre cele din urmă. Nu este doar o colectie de meditații, ci o călătorie interioară, un drum presărat cu întrebări esenţiale despre iubire, suferinţă, credinţă şi sensul profund al vieţii. Într-o lume grăbită, unde vocile se ridică una peste alta şi unde adevărul pare uneori ascuns sub straturi de relativism şi indiferenţă, această carte ne invită la o oprire, la un moment de tăcere şi reflectie. Ne reaminteste că, dincolo de tumultul vietții, există un adevär care nu se schimbă, o lumină care nu se stinge și o iubire care nu dezamăgeşte: iubirea lui Dumnezeu. - Pr. Mihai Vătămănelu

Această carte prețioasă, cu un conţinut dens, nu este altceva decât o încercare de teologie a relației dintre iudaism şi creştinism. Oare "cele două mii de ani de coexistență spațio-temporală cu poporul evreu" încep să ne sperie pe noi, creştinii de astăzi, de rătăcirea care s-a manifestat în aceste două milenii şi care va continua să o facă? Un eşec din partea creştinilor, care, sub vraja fricii populare şi a teologiei atrofiate, nu au îndrăznit aproape niciodată să se confrunte cu puterea şi splendoarea, cu alteritatea abisală şi totală a experienței evreieşti despre Dumnezeu şi despre sine? Pe baza pasajelor pauline, Hans Urs von Balthasar îndrăzneşte să readucă dialogul creştin-iudaic necesar la punctul său de plecare: creştinii și evreii "au trăit unul lângă celălalt timp de mii de ani, fără să se privească în ochi. Și totuşi, grație existenţei lor, între ei se desfășoară un dialog pe care nu-l pot întrerupe, un dialog între cer şi pământ".

"În mod strategic, omagial şi simbolic, volumul este gândit ca un “iconostas” cu trei segmente legate între ele: în prima parte, Ovidiu Ghitta izbuteşte un documentar al zilei de 1 decembrie 1918, avându-l în centru pe episcopul Iuliu Hossu; în partea de mijloc analizez memoriile de detenţie şi domiciliu obligatoriu ale cardinalului; iar în a treia parte Gelu Hossu narează jurnalistic ultimele zile din viața lui Iuliu Hossu şi avatarurile legate de înhumare, deshumare, reînhumare. Acestor trei segmente li se adaugă mărturia regizorului Nicolae Mărgineanu despre cum a realizat filmul Cardinalul, pornind de la viața episcopului Iuliu Hossu. Cititorul are astfel la dispoziție patru modalități de percepție și interpretare a vieții și activității religioase (şi nu numai) a lui Iuliu Hossu, precum şi mai multe etape din cronologia vieții (şi morții) acestuia. Instrumentarul istoric, literar şi jurnalistic, precum şi cel filmic este gândit să ofere o imagine minuțioasă, dar şi una de sinteză a uneia dintre cele mai luminoase, dăruitoare şi emblematice figuri a greco-catolicismului românesc (alături de aceea a lui Inochentie Micu-Klein)." - Ruxandra Cesereanu

Viața lui Vladimir Ghika ne arată, fără să mai putem respinge acest lucru, că e încă posibil să fii creştin în zilele noastre, dar de cele mai multe ori reuşeşti aceasta doar dacă eşti un creştin integral. Aparent, ce ne lipseşte în lumea de azi este un creştinism care să rămână cu adevărat legat de Împărăția Cerurilor, deşi se desfăşoară în lumea uneori cumplită (ca stres şi presiune) în care ne mişcăm. Ei bine, creştinismul integral este soluția. Doar dacă experimentăm creştinismul propriu până la capăt găsim puterea de a trăi fără a uita de Dumnezeu, în oraşele lichide în care ne mişcăm sau mai degrabă suntem azvârliți pur şi simplu dintr-o parte în alta.

În viaţa şi moartea sa pământească Isus desăvârşeşte ceea ce încercase să trăiască omul cel drept veterotestamentar: existenţa lui nu vrea să fie nimic altceva decât pură slăvire a Tatălui: el nu a venit să facă voinţa sa, ci a tatălui, el nu face cunoscută învăţătura sa, ci a celui care la trimis. Oamenilor le este interzis să poarte toate acele titluri care îi aparțin doar lui Dumnezeu, precum Tată, Învăţător. Spre deosebire de pofta de dominaţie a regilor pământeşti, el imprimă poporului său, prin cuvântul şi exemplul său, faptul că „dorința de a deveni mai mare” nu se poate realiza decât prin umilinţa în pura atitudine a slujirii, coborând până la „ultimul loc".

În biografia lui Joseph Ratzinger, papa Benedict al XVI-lea, misterul pascal ocupă un loc important. Naşterea sa în Sâmbăta Mare din anul 1927 şi botezul care a urmat imediat, cu apa proaspăt sfinţită de Paşte, i s-au părut mereu ca o profeţie a unei vieţi care, deşi se desfăşoară într-o istorie dramatică plină de suferinţă şi moarte, "așteaptă încă Paştele... dar merge cu încredere pe acest drum". În teologia sa, misterul pascal, trecerea de la o lume condamnată la moarte la noua viaţă a lui Dumnezeu, care se concretizează în sacramentele Bisericii şi în existenţa creştină, este de asemenea un subiect central.

Un grăunte de iubire. O fărâmă de speranță. Un strop de lumină. De atât avem nevoie pentru a trăi cu mai multă credință și a face bine celor de lângă noi. Într-o lume care pare să uite cât de prețioasă este viața, această carte este un mesager al speranței: împreună, putem să transformăm un grăunte de iubire într-un munte de fapte bune. Un ghid al iubirii puse în faptă, Un grăunte de iubire este o mărturie vie despre ce înseamnă să fii creștin cu adevărat, o colecție de pilde și povești din viața Părintelui Dan Damaschin, cel care, prin eforturile sale continue, ocrotește peste 10.000 de copii sărmani.

„O autobiografie nu e literatura noastră privată, e mai degrabă bagajul cu care călătorim. Iar memoria nu e doar ceea ce ne amintim, ci și ceea ce ne înconjoară. Ea nu vorbește numai despre ce a fost, ci și despre ce va fi. Pare ieri, dar de fapt e mâine. Totul se naște pentru a înflori într-o primăvară eternă. La sfârșit, vom spune doar: nu-mi amintesc nimic în care să nu fii Tu.” (Papa Francisc) Inițial, papa Francisc a dorit ca acest document excepțional să fie publicat după moartea sa. Dar Jubileul Speranței și problemele actuale l-au determinat să ne ofere acum această moștenire prețioasă.