Religie & Spiritualitate

Cuprins:
Ingerasul
Rugaciunea copiilor
Fetita si floricica
Rugaciune
Rugaciunea diminetii
Pentru cei mai mici
Inchinare

Invataturile Parintelui Vasile Ioana te ajuta sa-L asezi pe Dumnezeu in centrul relatiei tale de cuplu. Biblia ofera omenirii una dintre cele mai frumoase definitii ale iubirii: Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Insa cat de greu este astazi sa traiesti cu adevarat aceste cuvinte? De aceea, Parintele Vasile Ioana vine in sprijinul cuplurilor crestine cu o carte care abordeaza cu sensibilitate provocarile pe care cu totii le intampinam in relatia cu celalalt, oferind recomandari practice, inspirate deopotriva de Scripturi si de indelungata sa experienta pastorala. Cand apar certuri si suparari, Cartea bunei intelegeri te ajuta sa regasesti calea dragostei si a rugaciunii. O carte care nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca niciunui crestin!

Mintea linistita si senina. Gasirea linistii si seninatatii prin meditatia asupra maretei perfectiuni. Viziunea iluminarii in invataturile dzogchen (mareata perfectiune)

Sanctitatea Sa Dalai Lama expune principiile cheie ale budismului, aratand cum mintea poate fi transformata si suferinta invinsa, prin iubire, compasiune si o intelegere autentica a naturii realitatii. Prin ilustrarea viziunii sale de ansamblu asupra caii cu propriile sale experiente personale si sfaturi despre cum sa integreze practica, Dalai Lama aduce aceste invataturi la viata. Imbinand cea mai inalta intelepciune cu cea mai profunda compasiune si umanitate, Mintea linistita si senina ofera o incursiune prin invataturile lui Dalai Lama si o privire de ansamblu asupra caii budiste.

Oceanul sufletului intretese fabule, scene desprinse din viata de zi cu zi, revelatii si exegeza coranice, precum si consideratii metafizice intr-o tapiserie vasta si complexa. Rumi era convins ca folosirea muzicii, a poeziei si a dansului este o cale de a-l atinge pe Dumnezeu. In conceptia sa, muzica ii ajuta pe credinciosi sa isi concentreze intreaga fiinta asupra divinitatii atat de intens, incat sufletul este totodata nimicit si inviat. Practicile dervisilor rotitori au devenit un ritual pornind de la aceste idei.

Traducere din limba persana de Otto Starck.

Ucenicia in duhul Filocaliei. Paza gandurilor la parintii Filocaliei. Prezentul volum alatura sub titlul Practica filocalica doua texte inrudite tematic ale parintelui Anthony M. Coniaris. Este o lucrare despre instrumentele practice ale vietii crestine in general si ale practicii isihaste (Rugaciunii lui Iisus), in particular: paza gandurilor, trezvia (nepsis), metoda replicii opuse data gandurilor daunatoare (logismoi) - datand inca din vremea Parintilor Desertului (mai exact, de la Evagrie Ponticul) -, discernamantul in deosebirea duhurilor, raportul dintre minte - mai precis intelect (nous) - si inima, puterea nebanuita a cuvantului nu etc. Desi cartea este scrisa intr-un stil direct si alert, ea isi trage seva din duhul Parintilor filocalici, ale caror pilde si sfaturi sunt prezente din abundenta. Un adevarat manual al practicii rugaciunii si despatimirii, util nu numai crestinului, ci si omului contemporan, cu toate problemele si complicatiile vietii sale cotidiene.

„Cartea Părintelui Vasile Goje este, mai întâi, un document. Un act testimonial excepțional despre o experiență personală şi colectivă dramatică, ce poate părea incredibilă dacă ne gândim că evenimentele povestite, cu totul ieșite din comun prin încrâncenarea lor, se petreceau nu în siniștrii ani '50, ci tocmai pe când se celebra jubileul celui de-al doilea mileniu creştin, iar neuitatul Papă Ioan Paul al II-lea vizita Bucureştiul. 

Un document prețios și de neocolit, adeseori patetic și dramatic, despre regăsirea de sine şi despre recuperarea, anevoioasă și plină de obstacole, a identității de credință greco-catolice a unui om şi a unei comunități. 

Este, în acelaşi timp, o mărturie avertisment despre intoleranță și manipulare, despre ură şi partizanat, despre metode maloneste şi precaritate spirituală. O mărturie de visu, trăită şi pătimită, despre situația actuală a Bisericii Române Unite cu Roma şi despre o rană a istoriei şi a conștiinței naționale, care nu se închide atâta vreme cât nu este tratată cu adevăr și justiție, cu bună-credință și civilitate.” - Prof. univ. George Achim

„Biserica, Trupul lui Cristos, este sacramentul universal al mântuirii. Ea este, întru Cristos, semnul şi mijlocul uniunii intime cu Dumnezeu și, prin aceasta, a unității întregului neam omenesc.

Ultimul Conciliu ne-a confirmat acest lucru. Aceasta nu înseamnă că Biserica nu trebuie să se ocupe de atât de multe chestiuni grave care macină umanitatea și în fața cărora nu poate rămâne indiferentă: foamea, opresiunea, războiul... Însă, înainte de toate, ea trebuie să se dăruiască pe sine pentru mântuirea lumii, împreună cu Cristos şi prin el, care ne-a dăruit Trupul şi Sângele său.

Sau, mai bine spus, pentru că ea este Mireasa, pentru că Maria se afla în inima ei - ea trebuie să consimtă să se lase dăruită, să se lase împărţită.”  — Hans Urs von Balthasar

Împărăţia lui Dumnezeu este realitatea ce stă în centrul predicii lui Isus Cristos în Evanghelie.

Sfinţii Părinți ai Bisericii, marea lor majoritate păstori de comunități, au predicat despre împărăţie plecând de la parabolele evanghelice şi interpretându-le în funcţie de contextul social şi religios al Bisericilor particulare pe care le păstoreau.

Asemănări precum: sămânța aruncată în ogor, fiul risipitor, oaia pierdută şi regăsită, vameșul şi fariseul în rugăciune la templu, cele zece fecioare, angajații de la ceasul al unseprezecelea, bogatul şi săracul Lazăr etc., sunt tot atâtea prilejuri pentru a sublinia pronia lui Dumnezeu în lume şi a prezenta Împărăţia lui Dumnezeu ca fiind o realitate viitoare dar şi prezentă în Biserica cârmuită, prin furtuni şi vânturi potrivnice, de Isus Cristos.

Mântuitorul se prezintă discipolilor săi ca fiind prezența Împărăţiei lui Dumnezeu în lume. Predica lui este centrată pe realitatea acestei Împărății care nu are nimic asemănător cu împărăţiile lumii acesteia. Evangheliștii au cules de pe buzele lui Isus predica sa despre Împărăţia lui Dumnezeu sub formă de parabole. Parabolele sunt povestiri fictive bazate pe realități cotidiene, uşor de înţeles pentru auditori, precum: semănătorul, fiul rătăcit, păstorul, pescuirea etc. Asemenea povestiri folosesc imagini sensibile pentru a exprima adevăruri spirituale.

Parabolele erau un mijloc simplu şi la îndemâna lui Isus pentru a-i face pe discipoli să-i înțeleagă mesajul. Părinţii Bisericii au actualizat acest mesaj pentru vremea şi auditorii lor. Astăzi, la două mii de ani distanţă, suntem chemaţi să conştientizăm elementele culturale ce pot părea îndepărtate sau străine societății în care trăim sau culturii în care suntem formați, totuşi, mesajul rămâne mereu actual şi accesibil datorită spiritului implementat în învăţătura sa de însuşi Predicatorul împărăţiei lui Dumnezeu prin excelenţă, Isus Cristos.

În această lucrare profundă şi revelatoare, cardinalul Joseph Ratzinger îşi îndreaptă privirea de teolog desăvârşit asupra Mântuitorului răstignit şi ne aminteşte că Inima străpunsă a lui Cristos trebuie să fie și inima teologiei şi a vieții creştine.

Acest volum sintetic şi meditativ este teologic, fără a fi abstract sau sec, şi spiritual fără a fi sentimental.

Pornind de la dialogul în rugăciune dintre Fiul întrupat şi Tatăl său veşnic, Joseph Ratzinger arată cum ne putem apropia de misterul Inimii lui Cristos doar prin imitarea acestei rugăciuni. Pentru a-l cunoaşte şi înțelege pe Isus trebuie să participăm la rugăciunea sa. Rugăciunea lui Cristos trebuie să fie viața interioară a tuturor celor care sunt uniți cu el în Trupul său, Biserica. Bazându-se pe Vechiul şi Noul Testament şi pe Părinții Bisericii, cardinalul Ratzinger întăreşte faptul că comunitatea eclezială (Biserica) s-a născut din Inima străpunsă a lui Cristos pe Cruce.

"Cristos ne cheamă să găsim raiul în El, să-l găsim pe El în ceilalţi și astfel să fim unul altuia rai , să facem ca raiul să strălucească pe acest pământ, să-l instaurăm aici. Isus ne întinde mâna în mesajul său pascal, în taina sacramentelor, pentru ca acum să fie Paștele, pentru ca lumina raiului să fie prezentă în această lume și porţile să fie deschise . Să-i prindem mâna!"

– Cardinalul Joseph Ratzinger

Povestea lui Pietro Sarubbi, un actor desăvârșit, și a întâlnirii sale cu acea privire care convertește, astăzi ca și acum două mii de ani.

„Baraba este simbolul civilizației noastre, el este omul căruia Cristos i-a luat locul pe cruce, ca şi cum Cristos ar fi murit pentru a-l salva pe el, şi astfel în el se rezumă întreaga umanitate, salvată."

Baraba reprezintă omul epocii noastre, cinic şi păcătos, care primește o privire iluminatoare din partea lui Cristos, dar are nevoie de timp pentru a pricepe, pentru a înțelege valoarea harului primit şi pentru a se schimba.

Aşa cum i se întâmplă și lui Pietro Sarubbi, ales de Mel Gibson pentru rolul lui Baraba în filmul „Patimile lui Cristos".

„Nu e o întâmplare că aventura de credință a lui Pietro a început tocmai cu o privire, atunci când el, ca și „Baraba”, a trebuit să fixeze fața desfigurată a lui Isus.

Totul în viață se întâmplă cu un scop. Și totul ne poartă spre o frumusețe infinită care e o aventură fără sfârşit."

—Pr. Gabriele Mangiarotti  

„Cartea Prezențe catolice în Transilvania, Moldova și Țara Românească (1601-1698) este o emblemă publicistică pentru Lucian Periş, deşi au trecut aproape două decenii de la prima ediție. Teză de doctorat la origine, susținută strălucit la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, în anul 1999, ea ne îngăduie să urmărim filonul formativ al autorului, în care s-au împletit admirabil anii de studiu petrecuți în contextul istoriografic clujean cu cei petrecuți în ambianţa teologică din Cetatea Eternă. 

Dar cartea aceasta este și mărturia crezului său identitar, greco-catolic, cu interesul ardent pentru o lume aflată la răscrucea dintre Occident şi Orient, dintre toleranță și intoleranţă, dintre presiunea politică Habsburgică ori otomană și proiectele de hegemonie ale papalității la frontierele Europei.

Aşa cum sugerează şi titlul, cartea este o istorie comparată și totodată, complementară, a celor trei principate, într-un secol tensionat, din punct de vedere politic, cultural şi ecleziastic. După o documentare migǎloasă, Lucian Periş a oferit rezolvări interesante unor probleme istoriografice controversate, în măsură să ne ajute să înțelegem mai bine nu doar efervescența secolului al XVII-lea, ci și „rădăcinile mişcării de unire ecleziastică din Ardeal".

Recitind-o, mărturisesc că am regăsit, printre rânduri, frământările, entuziasmul, acurateţea, claritatea care l-au caracterizat pe Lucian ca învăţăcel, dar pe care, într-un fel sau altul, le-a transferat şi în relaţii interumane.

Sper ca reeditarea acestei valoroase lucrări, sub egida editurii Galaxia Gutenberg, să aibă ecou într-un cerc cât mai larg de cititori, care să-i descifreze cu interes conținutul şi să mediteze la profunzimea ei analitică.”  - Prof. Univ. Dr. Corina Teodor

Cuvânt înainte de cardinal Lucian Mureşan

Traducere revizuită, prefață și argument de Ovidiu Ghitta

Ediție îngrijită de Livia-Maria Bodea

 

Un ghid cuprinzător pentru trecutul recent şi pentru viitor

În acest volum amplu şi ambitios, Robert Royal, un participant proeminent la dezbaterile despre religie și viața contemporană, oferă o evaluare cuprinzătoare şi echilibrată a tradiţiei intelectuale catolice din secolul al XX-lea. Biserica Catolică prețuiește atât Credința, cât și Rațiunea, iar catolicismul a dat naştere unor idei extraordinare şi unor şcoli întregi de gândire remarcabilă, nu doar în trecutul îndepărtat, ci și de-a lungul deceniilor tulburi ale secolului XX. Autorul ne redă într-o manieră densǎ, dar accesibilă, modul în care gândirea catolică s-a dezvoltat în filozofie, teologie, studiul Sfintei Scripturi, cultură, literatură şi multe altele în secolul al XX lea grație unor reprezentanți de seamă precum Jacques Maritain, Bernard Lonergan, Joseph Pieper, Edith Stein, Alasdair MacIntyre, Charles Taylor, Romano Guardini, Karl Rahner, Henri du Lubac, Karol Wojtyla, Joseph Ratzinger, Hans Urs von Balthasar, Charles Peguy, Paul Claudel, George Bernanos, Francois Mauriac, G. K. Chesterton, Gerard Manley Hopkins, Christopher Dawson, Graham Greene, Sigrid Undset, J. R. R. Tolkien, Czeslaw Milosz şi mulţi alții. Royal susține că, fără o gândire riguroasă, catolicismul – oricât de primitor și hrănitor ar fi - ar deveni ceva asemănător unui medic foarte atent și afabil cu pacienții săi, dar care știe puțină medicină. A fost întotdeauna aspirația tradiției catolice de a uni emoția și intelectul, acțiunea şi contemplația. Dar dacă ignorăm ceea ce a dat deja tradiția – mai ales prin opera marilor oameni ai trecutului recent - nu vom putea răspunde provocărilor pe care le aduce lumea modernă şi nici măcar să recunoaștem corect întrebările adevărate cu care ne confruntăm.

După “sfârșitul marilor povești” (J.-F. Lyotard), oamenii postmodernismului sunt în căutarea unui sens individual. Propria sănătate, călătoria în lume, dar și bunăstarea familiei sau angajamentul social față de cei mai slabi împlinesc această nevoie. În toate acestea există o presimțire a faptului că omul ar trebui să ajungă dincolo de sine însuși pentru a ajunge la el însuși, că viața lui conține ceva mai mare și mai bogat decât ceea ce realizează el în prezent și că ar trebui să dea vieții sale o direcție pentru a deveni “întreg” și fericit.

Credința creștină cunoaște și venerează în sfinți și fericiți acei oameni care au ajuns până la Dumnezeu și au găsit în el viața cea nouă și împlinirea reală. Desigur, pentru creștin, în primul rând Isus Hristos însuși este cel mai semnificativ om, pentru că el și-a trăit umanitatea în întregime de la Dumnezeu. Pentru că în el umanitatea a devenit expresia de sine a lui Dumnezeu, omul are nevoie de om ca să-l găsească pe Dumnezeu; are nevoie de modele care să-i arate cum poate, credința, să-i modeleze și să-i transforme propria viață. Mărturiile de viață și credință ale sfinților sunt ca niște “semne de lumină la orizontul istoriei” care pot oferi și oamenilor din zilele noastre orientare pentru propriul lor drum.

În opera lui Joseph Ratzinger, emeritul papă Benedict al XVI-lea, predicile și meditațiile despre viața sfinților ocupă un loc important. Pentru el, istoria Bisericii este o “istorie personală” (A. Buckenmaier) și trăiește din concretețea existenței creștine. Sub patina venerației adesea de secole, el dezvăluie în mod repetat mesajul fundamental al credinței că omul se găsește cu adevărat pe sine doar atunci când se pierde în fața lui Dumnezeu și își exprimă dragostea pentru Dumnezeu în dragostea pentru aproapele său. 

Ediție dedicată așezării moaștelor sale în altarul Catedralei Notre-Dame din Paris

Prin reeditarea acestui Portret, dorim ca Ștefan J. Fay, plecat dintre noi pe 29 iunie 2009, să fie prezent simbolic la momentul așezării moaș­telor lui Vladimir Ghika în altarul Catedralei Notre‑Dame din Paris pentru ceremonia de res­fințire a sfântului lăcaș, împlinire a unui destin excepțional de Om, Creștin, Martir și Român.

Portretul european a fost schițat de Ștefan J. Fay cu fidelitatea căldurii amintirilor, docu­mentele istorice găsite de cei care s‑au aple­cat pe reconstituirea vieții Monseniorului fiind găsite sau revelate după încheierea acestui oma­giu, în 2005.

Familia autorului

Aceasta carte prezinta o selectie atenta din cele mai cunsocute povestiri din Vechiul si Noul Testament, transpuse intr-un limbaj simplu, adaptat la intelegerea celor mici. Include si rugaciuni cunoscute pentru copii, precum si ilustratii color care vor face deliciul micilor cititori.

Iata ca, dupa 1500 de ani, Sfantul Augustin (354-430) ne vorbeste in continuare. Surprinzator cat de relevanta este si astazi experienta umana si spirituala a acestui mare ganditor, nascut in zorii crestinismului si care l-a descoperit pe Hristos in launtrul cautarilor sale. Trecand dincolo de cadrul unui sistem filosofic si indreptandu-si curiozitatea catre doua dintre elementele importante ale fiintarii crestine, Facerea si Timpul, Augustin este "intuitiv si poet vizionar". El scrie parca pentru omul de azi care traieste in aceasta lume pipernicita, indiferenta la orice transcendenta, si totusi pentru omul care are sansa de a-si recapata demnitatea crestina.

Sfantul Ciprian al Cartaginei a fost una din personalitatile remarcabile ale Bisericii Crestine din prima jumatate a secolului al III?lea. Se tragea dintr?o familie nobila si bogata. A primit o educatie aleasa, studiind, printre altele, retorica (pe care mai apoi a predat-o). A dus o viata imbelsugata si, pare?se, chiar usuratica pana intr?o zi, cand, auzind de curatia si sfintenia preotului crestin Ceciliu, a inceput a?l frecventa, si astfel a fost castigat pentru totdeauna de invatatura si Biserica lui Hristos. Ca episcop, Sfantul Ciprian a condus comunitatea crestina din Cartagina, insa de fapt din toata Africa Romana, in vremuri foarte tulburi. A trebuit sa infrunte doua persecutii de amploare, apoi ciuma devastatoare din 252?254 - pentru care autoritatile romane si multimea paganilor i?au facut vinovati pe crestini -, erezii si invazii ale triburilor desertului. A primit cununa muceniceasca in timpul prigoanei lui Valerian.

Cuvintele sfintilor sunt cuvinte vii, lucratoare, asa ca e bine sa se stie si despre fratele Ioan... - Parintele Serafun Badila de la Casiel Cred ca fratele Ioan este sfant. Si acum, daca te rogi la fratele Ioan, nu-ti ramane rugaciunea neimplinita. Daca te rogi pentru ceva, ti se implineste. Daca il rogi pe fratele Ioan: Ajuta-ma, ca sunt in impasul asta! Ajuta-ma sa ies din impas!, te ajuta. S-a intamplat si altora. - Maica Ioresta Cata de la Ramet

Apologetica creștină tinde să devină în scurt timp o artă pierdută. Îi lipsește, în special, capa­ci­ta­tea de a prezenta o concepție com­ple­tă și unitară de­spre lume, care să inspire și să miște ini­mi­le oame­ni­lor. Concepția creștină actuală despre lume este atât de frag­men­tată și fărâmițată de influ­ențe „academice” și laice, încât ti­ne­rii își întorc ade­se­ori privirile către alte re­ligii sau filosofii de tip New Age pentru a-și face o concepție despre lume, ori se aban­donea­ză nihilismului atât de prezent în cultura mo­der­nă. Nenumăratele atacuri din socie­tatea noas­­­tră la adresa creștinismului se dato­rea­ză, de cele mai multe ori, incapacității creștinilor de a-și apă­ra credința prin afir­marea cosmologiei creștine biblice și patristice.

„Doamne, învaţă‑ne să ne rugăm” (Luca 11,1). Câtă dreptate au avut Sfinții Apostoli! Nici unul dintre noi n-ar fi știut cu adevărat să se roage dacă Domnul În­suși nu ne‑ar fi îndrumat. Rugăciunea Domnească este socotită modelul tuturor rugăciunilor, căci prin puține cuvinte sunt arătate aici toate cele de care avem nevoie pentru a petrece pe pământ „viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna‑cuviinţă” (I Timotei 2, 2), spre a ajunge pe lumea cealaltă la desfătarea celor mântuiți. Într-o simplitate dumnezeiască inconfundabilă, ne sunt amintite ­nevoile noastre duhovnicești și trupești, precum și îndatoririle față de Dumnezeu și aproapele. Prin ea ni se deschid ochii spre a vedea întâietatea fără seamăn a duhului asupra trupului și a ne înălța de la tina păcatelor noastre către sfințenia cea dumnezeiască.

„Dumnezeu S-a arătat în trup. În aceasta este întreaga iconomie a mîntuirii noastre. Cu adevărat, mare taină... Să luăm aminte: Sfîntul Apos­tol numeşte peste tot iconomia mîntuirii noastre «taină»; şi pe bună dreptate, fiindcă ea nu a fost cunoscută de toţi oamenii, ba nici măcar îngerilor nu le-a fost descoperită; însă ea se descoperă prin Biserică. Şi, cu adevărat, mare este taina aceasta, fiindcă Dumnezeu S-a făcut om şi omul – Dumnezeu. Drept aceea, se cuvine să trăim în chip vrednic de această taină.” - Sf. Ioan Gură de Aur

Dacă ar exista oameni care nu au fost bolnavi în viața lor, și nici nu vor fi vreodată, atunci ei ar fi singurele persoane cărora această carte nu le poate schimba viețile în mod direct . Cum, însă, boala face parte din viața noastră, este firesc să căutăm leacuri pentru ea, este firesc să mergem la cei mai buni doctori.

Sfanta Mucenita Agata este cinstita pe 5 februarie. Ea s-a nascut in Sicilia, dintr-o familie instarita in perioada prigoanei impotriva crestinilor a imparatului Deciu. La varsta de 15 ani, ea a fost martirizata din ordinul lui Chintian, conducatorul Siciliei. Sfanta Agata este considerata a fi tamaduitoarea femeilor bolnave de cancer la san si a bolilor pulmonare. Sfanta Agata, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lucrarea de faţă se adresează în primul rând cititorilor care vin la Dumnezeu nu doar cu inima, ci și cu raţiunea, străduindu‑se să analizeze în mod critic propria persoană şi viaţa pe care au dus‑o, spre a înţelege sursele și cauzele duhovniceşti ale maladiilor proprii, dar şi ale bolilor celor apropiaţi.

De la bun început, trebuie să spunem ce este un Pateric. Cuvîntul pateric provine de la grecescul pater, adică părinte. Prin urmare, Patericul este o carte care cuprinde cuvinte ale Sfinţilor Părinţi, adunate pentru folosul credincioşilor.

46 de ani de neștiută viață monahală în Sfântul Munte au sfârșit prin a face dintr-un simplu țăran rus poate cea mai remarcabilă figură a spiritualității ortodoxe a secolului XX. În 1987 Biserica Ortodoxă recunoaște în el un adevărat „dascăl profetic și apostolic”.

Când ai gustat iadul în tine și nu îl mai proiectezi pe ceilalți, nu mai poți să uiți și nu mai poți să-L cauți decât pe Dumnezeu și cum uiți să zici Doamne, ajută-mă! Doamne, miluiște-mă!, cum năpădește groaza aceea pe tine din nou și o vezi în tine. Chiar când te uiți la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simți. - Schimonahia Siluana Vlad