Religie & Spiritualitate

Apologetica creștină tinde să devină în scurt timp o artă pierdută. Îi lipsește, în special, capa­ci­ta­tea de a prezenta o concepție com­ple­tă și unitară de­spre lume, care să inspire și să miște ini­mi­le oame­ni­lor. Concepția creștină actuală despre lume este atât de frag­men­tată și fărâmițată de influ­ențe „academice” și laice, încât ti­ne­rii își întorc ade­se­ori privirile către alte re­ligii sau filosofii de tip New Age pentru a-și face o concepție despre lume, ori se aban­donea­ză nihilismului atât de prezent în cultura mo­der­nă. Nenumăratele atacuri din socie­tatea noas­­­tră la adresa creștinismului se dato­rea­ză, de cele mai multe ori, incapacității creștinilor de a-și apă­ra credința prin afir­marea cosmologiei creștine biblice și patristice.

„Doamne, învaţă‑ne să ne rugăm” (Luca 11,1). Câtă dreptate au avut Sfinții Apostoli! Nici unul dintre noi n-ar fi știut cu adevărat să se roage dacă Domnul În­suși nu ne‑ar fi îndrumat. Rugăciunea Domnească este socotită modelul tuturor rugăciunilor, căci prin puține cuvinte sunt arătate aici toate cele de care avem nevoie pentru a petrece pe pământ „viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna‑cuviinţă” (I Timotei 2, 2), spre a ajunge pe lumea cealaltă la desfătarea celor mântuiți. Într-o simplitate dumnezeiască inconfundabilă, ne sunt amintite ­nevoile noastre duhovnicești și trupești, precum și îndatoririle față de Dumnezeu și aproapele. Prin ea ni se deschid ochii spre a vedea întâietatea fără seamăn a duhului asupra trupului și a ne înălța de la tina păcatelor noastre către sfințenia cea dumnezeiască.

„Dumnezeu S-a arătat în trup. În aceasta este întreaga iconomie a mîntuirii noastre. Cu adevărat, mare taină... Să luăm aminte: Sfîntul Apos­tol numeşte peste tot iconomia mîntuirii noastre «taină»; şi pe bună dreptate, fiindcă ea nu a fost cunoscută de toţi oamenii, ba nici măcar îngerilor nu le-a fost descoperită; însă ea se descoperă prin Biserică. Şi, cu adevărat, mare este taina aceasta, fiindcă Dumnezeu S-a făcut om şi omul – Dumnezeu. Drept aceea, se cuvine să trăim în chip vrednic de această taină.” - Sf. Ioan Gură de Aur

Dacă ar exista oameni care nu au fost bolnavi în viața lor, și nici nu vor fi vreodată, atunci ei ar fi singurele persoane cărora această carte nu le poate schimba viețile în mod direct . Cum, însă, boala face parte din viața noastră, este firesc să căutăm leacuri pentru ea, este firesc să mergem la cei mai buni doctori.

Sfanta Mucenita Agata este cinstita pe 5 februarie. Ea s-a nascut in Sicilia, dintr-o familie instarita in perioada prigoanei impotriva crestinilor a imparatului Deciu. La varsta de 15 ani, ea a fost martirizata din ordinul lui Chintian, conducatorul Siciliei. Sfanta Agata este considerata a fi tamaduitoarea femeilor bolnave de cancer la san si a bolilor pulmonare. Sfanta Agata, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Lucrarea de faţă se adresează în primul rând cititorilor care vin la Dumnezeu nu doar cu inima, ci și cu raţiunea, străduindu‑se să analizeze în mod critic propria persoană şi viaţa pe care au dus‑o, spre a înţelege sursele și cauzele duhovniceşti ale maladiilor proprii, dar şi ale bolilor celor apropiaţi.

De la bun început, trebuie să spunem ce este un Pateric. Cuvîntul pateric provine de la grecescul pater, adică părinte. Prin urmare, Patericul este o carte care cuprinde cuvinte ale Sfinţilor Părinţi, adunate pentru folosul credincioşilor.

46 de ani de neștiută viață monahală în Sfântul Munte au sfârșit prin a face dintr-un simplu țăran rus poate cea mai remarcabilă figură a spiritualității ortodoxe a secolului XX. În 1987 Biserica Ortodoxă recunoaște în el un adevărat „dascăl profetic și apostolic”.

Când ai gustat iadul în tine și nu îl mai proiectezi pe ceilalți, nu mai poți să uiți și nu mai poți să-L cauți decât pe Dumnezeu și cum uiți să zici Doamne, ajută-mă! Doamne, miluiște-mă!, cum năpădește groaza aceea pe tine din nou și o vezi în tine. Chiar când te uiți la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simți. - Schimonahia Siluana Vlad

Cum noi vorbim mai cu seamă despre omul căzut, putem doar presupune cum ar fi fost starea paradisiacă ori cum este exitența îngerească. Căzuți fiind, așadar, toți, putem observa că sexul pune o barieră între noi și transcendent, alipindu-ne, măcar și temporar, celor pământești. Au existat, în vremuri, grupări care să caute iluminarea mistică prin practici orgiastice, însă acestea au fost întotdeauna marginale în creștinism și în afara Bisericii. - Ioan Usca

Cu toții venim de pe tărâmurile copilăriei. Multe dintre bolile și com­plexele psihologice care le creează probleme adul­­­ților încep chiar din perioada intrauterină, din copilărie și din ado­­lescență. De ce copiii se confruntă cu suferința, în ce fel acționează păcatele părin­­ților asupra să­nătății ur­mașilor lor, care greșeli trebuie evitate în proce­sul edu­cațional, la ce duce pierderea sensului vieții – iată une­le dintre numeroasele probleme abordate în această carte. Autorul încearcă să demonstreze că doar cultura duhovnicească reprezintă o garanție a sănătății fizice și psi­hice a fie­cărei persoane în parte și a societății în general.

Cuviosul David din Evvia este unul dintre cei mai mari sfinți făcători de minuni. A fost numit Bătrânul încă din tinerețea sa, datorită sporirii sale duhovnicești. I s-a spus Copilul Înaintemergătorului datorită legăturii strânse pe care a avut-o cu Sfântul Ioan Botezătorul, care i s-a arătat de multe ori, în chip minunat, încă din fragedă copilărie și l-a căcăuzit pe scara desăvârșirii. Din mulțimea minunilor sale înțelegem că lucrează, în chip minunat, prin sfinții Săi, în viețile tuturor celor care cer ajutor prin rugăciune...

Când ai gustat iadul în tine şi nu îl mai proiectezi pe ceilalţi, nu mai poţi să uiţi şi nu mai poţi să-L cauţi decât pe Dumnezeu şi cum uiţi să zici Doamne ajută-mă, Doamne miluieşte-mă, cum năpădeşte groaza aceea pe tine din nou şi o vezi în tine. Chiar când te uiţi la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simţi.

Autor de cărți teologice cuprinzând mai ales comentarii ale Sfintei Scripturi și exegeze pe marginea textelor liturgice din calendarul bisericesc, pr. Thomas Hopko a fost multă vreme decan al seminarului teologic Sf. Vladimir din Crestwood, NY.

Câtă vreme am tăcut, se topeau oasele mele, în zbucium interior, ziua întreagă. Căci zi și noapte, ghimpele conștiinței mă împungea. Atunci păcatul meu ți l-am dezvăluit și greșeala mea nu am acoperit-o. Zis-am: Voi mărturisi Domnului, împotriva mea, fărădelegile mele! Iar tu mi-ai iertat vina păcatului meu. Psalmul 31

Povestea unui copil pe care dragostea îl ajută să își învingă emoțiile și timiditatea, și să facă dintr-o simplă și foarte obișnuită serbare școlară, cea mai frumoasă serbare de Crăciun pe care a cunoscut-o vreodată orășelul său natal!Dragostea pentru cine? Veți afla, copii, dacă citiți, mai departe, cartea...

Cartea de faţă, aparținând unuia dintre cei mai apreciaţi psihologi de familie din Moscova, reprezintă o analiză cuprinzătoare şi profundă a problemelor ce se pot ivi într-o căsnicie. Pe de o parte, explică în mod sistematic şi extrem de limpede cauzele acestora, pe de alta, le oferă soţilor numeroase soluţii şi abordări care pot duce la rezolvarea problemelor existente şi la o convieţuire aducătoare de bucurie. De asemenea, cuprinde sfaturi chiar şi în ce privește cel mai grav deznodământ posibil – cel al despărţirii –, sfaturi ce pot reduce la minimum suferinţele şi daunele provocate de acesta atât adulţilor, cât şi copiilor.

Nascut in Imperiul Tarist, la inceputul veacului al XX-lea, staretul centenar - ale carui cuvinte sunt cuprinse in acest volum - a trecut prin valul de vitregii si prigoane, ce s-a abatut asupra celor care si-au marturisit credinta in Hristos Dumnezeu in Rusia. La inceputul anilor '20, ca tanar ieromonah, a fost arestat si a luat caile gulagurilor sovietice, unde, timp de mai bine de douazeci de ani, si-a ispasit condamnarea prin munca silnica. Dupa incheierea celui de al Doilea Razboi Mondial, a fost eliberat abia viu din lagar, a pribegit prin Rusia si a intrat in ascultare la un batran monah isihast, format la Optina.

André Scrima poate fi înțeles atât ca o punte între Est și Vest, cât și între trecut și prezent, între fidelitatea confesională și deschiderea spre alteritate, între retragere și profesorat, între teologie și filozofie, între asceză și ctitorie, între monoteismul creștin și cel islamic. Cum ar trebui, așadar, să ne raportăm la un teolog de o asemenea anvergură intelectuală? Din interiorul ortodoxiei i s-ar putea reproșa că este prea „cultural”; din exterior, poate fi considerat prea pravoslavnic. André Scrima reprezintă o provocare atât pentru teologia clasică (ortodoxă, dar și creștină în sens larg), cât și pentru intelectualii așa-ziși „laici”, care abordează spiritualitatea mai mult ca o podoabă culturală. În personalitatea și gândirea părintelui Scrima, contradicțiile aparent ireconciliabile devin coerente.

Gândirea părintelui Scrima poate fi abordată și aprofundată din perspectiva Rugului Aprins, a participării la Conciliul Vatican II, a prezenței și impactului în Beirut și Deir-El-Harf, a dialogului interconfesional și interreligios etc. Totuși, deși anumite accente pot surprinde aspecte esențiale ale personalității sale, Scrima nu poate fi redus la o dimensiune unică. Gândirea sa trebuie cercetată dincolo de aceste manifestări exterioare. Cum personalitatea lui refuză identificări facile, la fel și gândirea sa eludează categorisirile simpliste. În fața ambiguităților operei și personalității sale, ar fi înțelept să adoptăm o atitudine apofatică – nu în sensul unui reducționism, ci, dimpotrivă, ca o deschidere către anumite valențe ce rămân inexprimabile în exterior.

Cartea părintelui Mihai-Iulian Dancă explorează și accentuează tocmai acest aspect inefabil al teologiei lui Scrima, punând în prim-plan o preocupare profundă a părintelui, trasabilă încă din anii ’50 și extrem de relevantă în dialogul dintre confesiunile creștine. La finalul lecturii, realizăm vocația apofatismului, a dialogului și a unității confesionale și religioase la părintele Scrima. Totuși, concluzia cea mai profundă a cărții rămâne aceea că Scrima poate fi înțeles ca un peregrin prin apofatismul unității.

Această lucrare este, probabil, prima monografie în limba română privind purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de om și față de lume. Cartea cuprinde un argument, cinci părți principale, concluzii și o addenda. Principala ei preocupare constă în combaterea obiecțiilor care se ridică mereu împotriva credinței în Providență. Deși este o lucrare bine întemeiată şi argumentată teologic, nu se adresează numai teologilor, ci tuturor intelectualilor, deoarece este scrisă într-un limbaj limpede şi accesibil.

„Chiar dacă nimeni n-a afirmat prioritatea ei în teologie, noi socotim că tema Providenței este cea mai importantă: pentru că toate celelalte stau sau cad împreună cu ea. Trebuie să menționăm că lucrarea de față reprezintă, într-o altă perspectivă, reluarea ideii din cartea Suferința omului și iubirea lui Dumnezeu. Însă acolo era vorba mai mult de raportarea suferinței omului la Dumnezeu și, mai ales, în perspectiva veșniciei. Însă în această carte – mai amplă și mai documentată – avem în vedere raportarea lui Dumnezeu la suferința omului, în condiția istorică, în lumea pământească.” George Remete

 

Ediţie îngrijită de Maria Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu

Traducere, studii introductive şi note de Maria Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Melania Bădic, Emanuel Conţac, Octavian Florescu, Cristinel Iatan, Sorin-Ioan Loghin, Ovidiu Pietrăreanu, Tarciziu‑Hristofor Șerban, Silviu Tatu

„Textul Bibliei confirmă, prin structura şi istoria lui, teologia Treimii. Căci el are trei autori: Dumnezeu (inspiratorul lui suprem, izvorul Revelaţiei), autorii textului consemnat în scris (primitorii şi transmiţătorii Revelaţiei) şi traducătorii textului originar. Cu volumul de faţă, ne aflăm în prezenţa traducătorilor, exponenţi ai «vorbirii în limbi», mediatori ai Duhului, păstori ai cuvintelor aflate în căutarea Cuvântului. Ei merită toată admiraţia noastră. Pentru că reuşesc să pună erudiţia cea mai temeinică în serviciul cordialităţii, al nevoii de a înţelege ceea ce e dincolo de înţelegerea obişnuită.“ — ANDREI PLEȘU

În Biblia ebraică, cele două cărți ale lui Samuel, profetul a cărui naștere e relatată la începutul lor, constituie o singură unitate literară, în continuarea cărții Judecătorii.

Figura centrală în jurul căreia se constituie narațiunea din 1–2 Samuel este regele David și toate personajele au legătură cu el. Povestea lui, un adevărat roman istoric, are o valoare literară excepțională. Fin cunoscător al naturii umane, autorul sacru imaginează profund și critic trăirile personajelor în mijlocul frământărilor politice și al situațiilor familiale complicate care le modelează. Nu doar personajele principale – Samuel, Saul și David –, ci și cele episodice (fiii lui Eli, înțeleapta Abigail, nefericita Mihal și soțui ei, Paltiel, credinciosul Urie etc.) alcătuiesc o galerie de portrete complexe, care incită la reflecție. Iar ilustrările virtuților și năravurilor ce se înfruntă permanent în natura umană ne transmit învățături valabile în orice timp. Pe lângă textele narative întrepătrunse cu dialog, se remarcă și minunate poeme (de ex. Cântarea Anei, din 1Sam 2, sau psalmul lui David din 2Sam 22).

Un loc important îl ocupă Chivotul Legământului, ca principală moștenire identitară a perioadei constituirii poporului. Evocarea prezenței Chivotului în diverse situații e un mod de a întreține conștiința că reușita existenței lui Israel este garantată de referirea permanentă la Domnul. Samuel, a cărui naștere petrecută în circumstanțe deosebite anunță un destin cu totul special, întrupează, asemenea lui Moise, această reușită și idealul conducătorului harismatic, deopotrivă profet, judecător, șef militar și lider religios, ales și inspirat de Dumnezeu. Ca ultim judecător al lui Israel, prin el se face trecerea la monarhie, ale cărei începuturi sunt înso­țite deja de o reflecție critică asupra ei, fiindu-i prevestite ineficiența și dispariția.

Volumul de față, 1 și 2 Samuel, este al cincilea dintr-o serie care va cuprinde traducerile tuturor textelor Bibliei ebraice și al doilea din secțiunea a doua a acesteia, Neviim („Profeții“), însoțite de studii introductive, note și comentarii.

Acest proiect se derulează în cadrul Colegiului Noua Europă.

Ilustraţia copertei: Pagină din Biblia Cervera, manuscris cu anluminuri de Joseph Assarfati, 1299, păstrat la Biblioteca Națională a Portugaliei.

Cu o prefață de Horia-Roman Patapievici

„Oricui citește minunatele pagini ale acestor micuțe flori ale sfântului, Fioretti, îi va veni să spună la sfârșitul lecturii lor «și eu am fost cu el» – reluând, fără s-o știe, frumoasele cuvinte de tandrețe și nostalgie ale neverosimililor săi însoțitori, Leone, Angelo și Ruffino: Nos qui cum eo fuimus (noi, care am fost cu el).“ — HORIA-ROMAN PATAPIEVICI

„De 800 de ani, învățăturile, povețele și faptele Sfântului Francisc de Assisi nu încetează să fascineze și să pună pe gânduri oameni de culturi și confesiuni diferite. Ideile și valorile întruchipate de el – pacea, simplitatea, smerenia și dragostea față de întreaga creație – sunt mai actuale ca oricând. În anul jubiliar al stigmatelor lui, oferim tuturor iubitorilor de literatură acest mănunchi de flori ale spiritului, intrate în patrimoniul literaturii universale și franciscane.“ — ȘTEFAN ACATRINEI, OFMconv

Pe copertă: Nikolai Rerih, Sfântul Francisc (detaliu)

Studiul introductiv in budismul zen al lui Alan Watts, scris cu o combinatie rara de prospetime si luciditate, a devenit un clasic in anii care i-au urmat publicarii. Cu un interes egal pentru cititorul obisnuit, dar si pentru studentul serios, Calea zen se afunda in originile si istoria zenului, explicandu-i principiile si practicile cu o splendida claritate.

La indemnul lui Sri Ramana Maharishi, Arthur Osborne a scris aceasta carte pentru a pastra si a impartasi aceste invataturi, oferind cititorilor o privire completa asupra unei vieti ce continua sa inspire prin lectiile de smerenie, curaj si comuniune umana.

Cititorul contemporan are sansa de a explora o sursa profunda de inspiratie spirituala atemporala, relevanta chiar si in tumultul vietii moderne. Cartea ofera nu doar o incursiune in viata unui maestru spiritual venerat, ci si lectii universale despre iubire, compasiune, toleranta si unitate – valori esentiale intr-o lume marcata de diviziuni si de stres. Asistam la evenimente extraordinare, care depasesc limitele ratiunii si care continua sa fascineze si sa inspire credinta. Pentru cititorii care cauta ghidare spirituala sau pentru cei curiosi in legatura cu fiinte mistice, care au avut un impact deosebit, aceasta carte ofera o combinatie captivanta de istorie, biografie si explorare spirituala, scrisa de un autor respectat, de formare deopotriva academica si spirituala.

Profunzimea analizei și reflecțiilor cu care mitropolitul Kallistos Ware a îmbogățit teologia ortodoxă contemporană sunt aspecte binecunoscute și apreciate atât în lumea academică, dar mai ales în popor, credincioșii ortodocși îi citesc cărțile, îi ascultă predicile și cel mai important trăiesc după îndemnurile ilustrului ierarh ortodox de la Oxford (Marea Britanie).

Fiind încredințați de folosul duhovnicesc pe care-l va aduce cititorilor și acest volum intitulat Sfințirea omului credincios. Reflecții teologice, liturgice și filocalice, care conține o selecție de texte din opera scrisă a mitropolitului Kallistos Ware, binecuvântăm publicarea lui la Editura TRINITAS a Patriarhiei Române, păstrând totodată o vie recunoștință autorului, prieten vechi al Bisericii Ortodoxe Române, promotor neobosit al valorilor Ortodoxiei în Occident, care a unit teologia cu viața liturgică și cu activitatea pastorală.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

„Prezentul Dicționar de nume și termeni religioși orientali, realizat de regretatul preot profesor univ. Nicolae Achimescu, se înscrie în acest efort de cunoaștere autentică a spiritualității, culturii, obiceiurilor și societății orientale dintr-o perspectivă civilizațională proprie, care – fără a face abstracție de bibliografia deja consacrată – adaugă nuanțe și elemente inedite.

Autorul a fost un pasionat și rafinat cercetător al istoriei și filosofiei religiilor, cu precădere a budismului, hinduismului și jainismului. Oferirea unei contribuții de o asemenea importanță – atât din punct de vedere cultural, cât și ca un instrument teologic necesar în vederea inițierii unui dialog interreligios și intercultural – a fost îndelung gândită și elaborată. Aceasta pentru că lucrarea a fost concepută să reflecte atât gradul de cunoaștere, tratare și preocupare față de religiozitatea și spiritualitatea orientală și, în general, față de alte religii, în cadrul școlilor teologice ortodoxe românești de-a lungul ultimului secol, cât și să constituie un reper necesar pentru credincioșii creștini ortodocși fascinați de lumea orientală.

În această ultimă accepțiune, Dicționarul nu a fost conceput cu un scop polemic sau apologetic, ci ca un ghid onest și echilibrat pentru creștinii ortodocși care, atrași sau chiar implicați în mirajul ofertei neo-religioase, tind spre formularea facilă a unei viziuni religioase subiective, eclectice ori sincretice.”

Pr. asist. univ. Valentin ILIE, Director al Centrului de Studii și Dialog Interreligios și Intercultural, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, Universitatea București

„Volumul de faţă îşi propune să fie un instrument de clarificare a unor concepte şi modele teoretice prin care este interpretată religia, să familiarizeze cititorul cu universul teoretic specific ştiinţelor socio-umane care s‑au aplecat asupra fenomenului religios. Astfel, avem, pe de o parte, noţiuni referitoare la definirea conceptului principal, religia, precum şi forme ce derivă din aceasta ori concepte şi categorii religioase şi, pe de altă parte, fenomene provenite din afara sistemului religios, de pildă pluralismul, globalizarea, secularizarea, ateismul şi agnosticismul. Am insistat, de asemenea, asupra conceptelor construite de diversele ştiinţe pentru a explica fenomenele religioase, dar şi asupra conceptelor aflate la intersecţia religiei cu noile tehnologii, cu fenomenele economice, cu industriile culturale. 101 concepte… se doreşte a fi un partener de dialog pentru toţi cei care vor să înţeleagă lumea în care trăim, din perspectiva formelor, proceselor şi simbolurilor religioase cu care ne intersectăm în existenţa noastră de zi cu zi.” (Mihai Coman)