Religie & Spiritualitate

Una dintre cele mai influente cărți ale secolului XX. - Time

Creanga de aur are un statut unic în antropologia și literatura moderne. Publicată într-o primă formă în 1890, lucrarea a apărut în cele din urmă într-o ediție în douăsprezece volume (1906–1915), care a fost apoi prescurtată în 1922 de către autor și soția sa. Această versiune prescurtată, din care au fost eliminate unele dintre cele mai controversate pasaje, inclusiv speculațiile lui Frazer cu privire la răstignirea lui Hristos, nu a fost niciodată revăzută pentru un public modern. Acum însă, în această nouă ediție într-un singur volum, sunt pentru prima dată restabilite teoriile mai îndrăznețe ale lui Frazer, în timp ce discuțiile despre riturile de fertilitate, sacrificiul uman, uciderea sacrificială a regilor, zeul muribund și țapul ispășitor dobândesc o nouă relevanță.

Lucrare fundamentală a antropologiei moderne, Creanga de aur i-a influențat pe mulți dintre scriitorii secolului XX, printre care D.H. Lawrence, T.S. Eliot și Wyndham Lewis.

James George Frazer (1854–1941), considerat unul dintre părinții fondatori ai antropologiei moderne, a studiat la University of Glasgow și la Trinity College, Cambridge (disertația sa avea să fie publicată câțiva ani mai târziu sub titlul The Growth of Plato’s Ideal Theory). A făcut apoi Dreptul la Middle Temple, dar nu a practicat niciodată. Pe baza disertației sale despre Platon, a fost admis, în 1879, ca Alpha Fellowship, în corpul profesoral de la Trinity College, titlu pe care și l-a reînnoit de trei ori: în 1885, 1890 și 1895. În 1914 a fost numit cavaler, iar în 1921, în onoarea lui, s-a înființat un lectorat public de antropologie socială la universitățile din Cambridge, Oxford, Glasgow și Liverpool. Creanga de aur este cea mai importantă lucrare a sa din domeniul antropologiei culturale, religioase și sociale

Imediat ce am citit această mare lucrare, Creanga de aur, m-am adâncit în studiul ei și am fost subjugat. Mi-am dat seama astfel că antropologia, așa cum era prezentată de Sir James Frazer, este o știință grozavă, demnă de același devotament ca oricare dintre studiile ei mai vechi și mai exacte — și m-am pus în slujba antropologiei frazeriene.“ - Bronisław Malinowski

„La fel cum Voltaire a fost o lumină necesară în secolul al XVIII-lea, tot așa în vremurile noastre, Frazer și Fabre au contribuit în mod esențial la înzestrarea spirituală a oricărei minți contemporane calificate să scrie despre etică, filosofie sau religie. Creanga de aur a furnizat informațiile care s-a dovedit că lipseau incisivității lui Voltaire.“ - Ezra Pound

Deși Sfântul Pavel este unul dintre cele mai cunoscute personaje ale creștinismului, figura sa este înconjurată până în zilele noastre de controverse. Cine a fost cu adevărat Pavel din Tars?

Un rabin influențat de elenism? Ori mai degrabă adevăratul fondator al unei noi religii? A fost el oare un apostol autentic, deși l-a cunoscut pe Isus doar într-o vedenie avută în deșert? Și nu cumva a preschimbat după bunul său plac învățătura misteriosului profet din Evanghelii, pe care l-a proclamat apoi Mesia?

Călăuzindu-ne printr-un labirint istoric fascinant, Paula Fredriksen dă la o parte prejudecățile și stereotipurile acumulate încă de la începuturile creștinismului și ne mijlocește astfel întâlnirea directă cu omul și gânditorul Pavel.

„Dacă putem trece de vălurile tradiției ecleziastice de mai târziu… îl vom vedea mai clar pe acest alt Pavel. Pavel cel dinamic, original, vizionar al celui de-al Doilea Templu, complet devotat. Pavel, apostolul acelui Mesia davidic al sfârșitului. Pavel, strălucitul învățat al legii ebraice. Pavel, interpretul expert al vechilor Scripturi ale neamului său. Pavel, săvârșitorul harismatic al faptelor minunate. Pavel, vestitorul Împărăției. Pavel, apostolul păgânilor.“ — PAULA FREDRIKSEN

„Cărțile Paulei Fredriksen sunt o magnifică incursiune în istorie; ele pun începuturile creștinismului într-o lumină nouă și lămuritoare.“ — PETER BROWN

Lucrarea de fata cuprinde cheia sistemului cabalistic. ​​Ce este Cabala? Cine a fost autorul ei? Care sunt subdiviziunile sale? Care sunt invataturile sale generale? Si de ce este necesara o traducere a acesteia in prezent?

Zoharul este cea mai influenta lucrare a misticismului evreiesc si una dintre marile capodopere ale gandirii religioase occidentale. Din Evul Mediu si pana in prezent, oamenii de toate credintele au studiat si cercetat aces text pentru a explora misterele lui Dumnezeu si a universului si pentru a cauta cunoasterea cand va sosi mantuirea lumii.

In acest volum mistic, eroul este rabinul Simeon, fiul lui Yohai, un rabin si discipol al rabinului Akiva din Israelul secolului al II-lea. Lucrarea originala in aramaica descrie modul in care rabinul Simeon si insotitorii sai ratacesc prin dealurile Galileii, descoperind si impartasind secretele mistice ale Torei.

Volumul de față vine în continuarea celor publicate în 2018 [Orașul deșert, Ed. Trinitas, București] și 2020 [Singurătatea îmblânzită, Ed. Trinitas, București], care cuprind comentarii la apoftegmele din colecția alfabetică a Patericului egiptean, de la avva Antonie până la avva Nikon inclusiv. Textele regăsite în acest din urmă volum au fost publicate în forma lor inițială în Ziarul Lumina, cotidianul Patriarhiei Române, în perioada anilor 2020-2022.

Părintele Mihalache construiește în jurul ideii de „miracol” un dialog în care teologia, filosofia și științele caută tainele Universului și ale vieții. Miza cărții este foarte ridicată, iar unul dintre meritele ei este acela că ne face să gândim miracolul vieții și al unicității persoanei prin aducerea împreună a unor idei și argumente din teologie, astrofizică, fizică, matematică și biologie.

Rod al unor eforturi sustinute pe parcursul mai multor ani, aceasta editie isi propune sa prezinte cititorului roman atat o traducere revizuita, in care s-a urmarit sistematic fidelitatea si acuratetea redarii in limba romana, cat si un corp de note mult amplificat pentru a face inteligibil un text dificil, dar fundamental pentru conturarea teologiei crestine.

Sfânta Parascheva a înflorit pustia cu lacrimile sale, iar povestea sa va înflori credința în sufletul celor ce o descoperă. În ceasurile noastre de suferință ne îndreptăm privirea și rugăciunile către Sfânta Parascheva, iar ea ne este alături ca o prietenă ce ne cunoaște mai bine ca oricine. Dar noi cât de multe știm despre cea care ne ocrotește mereu și ne alină durerea?

Sădește în inima copilului tău iubirea, compasiunea și smerenia. Transformă povestea de seară într-o lecție despre viață și credință! Poveștile despre viețile Sfinților sunt altfel de povești. Ele nu încep cu „a fost odată ca niciodată”, însă merită un loc în inimile copiilor astăzi mai mult ca niciodată. Într-o lume cu tot mai puține repere, aceste povești despre iubire, bunătate și sacrificiu le oferă copiilor o busolă de nădejde care îi va ghida mereu pe calea binelui și a credinței.

În faţa misterului suferinţei, al plânsului, al durerii din viața omului, noi trebuie să ne pierdem în planul lui Dumnezeu. Pe scurt, despre aşa ceva este vorba. Putem să ne cățărăm cât vrem noi, la un anumit moment însă, trebuie să ne oprim, fiindcă nu avem unde să mergem mai departe. Planul lui Dumnezeu! Dinaintea Lui toate întrebările noastre trebuie să tacă, toate împotrivirile noastre trebuie să înceteze.

Cunoaste-ti calea ne arata cum sa traim o viata spirituala autentica chiar in tumultul grijilor si responsabilitatilor cotidiene. Punand bazele meditatiilor mai avansate pe un simt profund cultivat al observarii atent-constiente, al iubirii si altruismului, Khema ne arata treptat cum sa accesam eliberarea si libertatea. Punand in practica aceste aparent simple invataturi, cu timpul, ne deprindem sa vedem lucrurile asa cum sunt in realitate si descoperim transcendenta chiar aici, in viata noastra de zi cu zi.

Cartea aceasta cuprinde atat o serie de cuvinte memorabile ale Parintelui Arsenie Boca, risipite printr-o serie de scrieri lasate de omul lui Dumnezeu, cat si foarte multe sfaturi, indrumari lasate prin viu grai ucenicilor sai sau credinciosilor care il cautau cu diferite prilejuri, in special la Prislop si la Draganescu.

Ce este karma? Majoritatea oamenilor o înțeleg drept echilibrul dintre fapte bune și rele, dintre virtuți și păcate, mecanismul care decretează că nu putem să scăpăm de consecințele propriilor acțiuni. În realitate, karma nu are nimic de-a face cu recompensa și cu pedeapsa. Karma înseamnă pur și simplu acțiune: acțiunea ta, responsabilitatea ta. Nu este un sistem extern de crimă și pedeapsă, ci un ciclu intern, generat chiar de tine. Acumularea karmei este determinată doar de intențiile tale și de modul în care răspunzi la ce ți se întâmplă. În timp, e posibil să devii înlănțuit de propriile tipare inconștiente de comportament.

Cine erau apostolii lui Iisus Hristos? Cum erau oamenii in vremurile in care au trait acestia? Care sunt sursele de informatie pe care le avem ca sa aflam aceste lucruri, in afara de Faptele sfintilor apostoli din Biblie?

Pentru mai bine de saizeci de ani Parintele Porfirie ne‑a ramas alaturi asemenea unui soare al milostivirii. Ne‑a inmuiat sufletele fara ca noi sa ne fi asteptat la un asemenea lucru. Ne‑a oferit dezlegarea problemelor inainte ca noi sa‑i fi impartasit nedumeririle. Ne-a extirpat bolile ascunse fara sa prindem macar de veste. Ne‑a administrat leacul tamaduitor, oferindu‑ne o stare de bine cereasca. Ne‑a invatat cum sa traim si sa ne bucuram de viata: aratand nepasare diavolului si patimilor, insa iubindu‑L pe Hristos; cautand sa se faca intotdeauna voia Sa, si in bucurii, si in intristari.

Imnul acatist – cunoscut în tradiția liturgică românească ca Acatistul Bunei Vestiri – a fost alcătuit în sec. al VI-lea, fiind cel mai vechi acatist. Imnul acatist poate fi cântat sau rostit de către credincioși în fiecare zi. Într‑un manuscris al Mănăstirii Iviron se menționează următoarele despre puterea Acatistului: „Maica lui Dumnezeu s-a arătat de multe ori cuvioșilor și le-a zis: Îmi sunt foarte bine‑plăcute cele 24 de icoase ale acelui frumos Imn. Deci îi voi iubi și ocroti, și păzi, și apăra de tot răul pe creștinii care-mi vor grăi cu acest Imn în fiecare zi și care caută să trăiască după Legea lui Dumnezeu. Iar la judecată îi voi apăra înaintea Fiului meu.”

Cartea de fata - care contine diverse sfaturi si recomandari cu caracter duhovnicesc, moral, psihologic si medical - e scrisa de un medic care de peste 25 de ani consulta pacienti, tine cursuri si conferinte pe teme legate de sanatatea psihica a copiilor. Profesorul Avdeev, cunoscut cititorilor prin numeroasele sale lucrari traduse in limba romana, vorbeste despre nervozitatea, fricile, tulburarile de somn la copii, despre particularitatile depresiei adolescentilor, despre starile de dependenta, despre bolile pe fond nervos, despre comportamentul isteric si tulburarile de personalitate, analizeaza probleme fundamentale ale educatiei.

In antropologia crestina, integritatea perso­na­­li­tatii este vazuta in unitatea manifestarilor du­hov­nicesti, sufletesti si tru­pesti - si la aceasta unitate se ajunge doar cu conditia inrauririi precum­pa­nitoare a sferei duhului. Orice boala are in primul rand o natura duhovniceasca si de-abia apoi psiho­fiziologica. Abordarea duhovniceasca a bolnavului nu submi­neaza pers­pec­tiva medico-biologica, ci imbogateste, completeaza si desavarseste conceptia de­spre per­sonalitate. Biserica priveste bolile psihice ca pe una dintre mani­festarile vatamarii generale de catre pacat a naturii omenesti. Distingand in struc­­tura personalitatii nivelul duhovnicesc, cel su­­fletesc si cel trupesc, Sfintii Parinti deosebeau bo­­lile dezvoltate "din fire" de cele provocate de lu­­crarea demo­nica sau de patimile care il in­ro­besc pe om. Potrivit acestei distinctii, sunt la fel de nejustificate atat considerarea tuturor bo­li­lor psihice drept manifestari ale indracirii, ceea ce atrage dupa sine savarsirea fara temei a randuielii exorcismului, cat si tentativa de tratare a oricaror tulburari spirituale ex­clusiv prin metode clinice... - Dr. Dmitri Avdeev

Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu este unul dintre cei mai iubiți sfinți români. Mulțimea de mărturii cuprinse în această carte arată grabnicul lui ajutor. Sfintele sale moaște, întregi și neputrezite, sunt o dovadă vie a faptului că trupurile sfinților biruie legile firii. Anunțarea canonizării sale, împreună cu a altor eroi ai credinței din perioada comunistă, este unul dintre cele mai mari daruri pe care le-a făcut Dumnezeu Bisericii și neamului românesc în întreaga sa istorie.

Palladie de Elenopolis (cca 364-431) este cunoscut drept discipol și mare apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, de care l-a legat o adâncă prietenie. El nu a pregetat să-și riște înalta poziție pe care o avea în Biserică pentru a-l apăra pe marele Hrisostom, din această cau­ză fiind arestat și surghiunit în Egipt. Acolo a scris un vestit dialog despre viaţa Sfântului.

Ce ți‑e scris, în frunte ți‑e pus! Se poate schimba aceasta? Cartea medicului și psihologului ­ortodox Konstantin V. Zorin este dedicată unei teme ar­ză­toare: genetica. Autorul analizează în ce măsură personalitatea omului, sănătatea și atitudinea față de lumea înconjurătoare depind de moștenirea sa genetică. În carte sunt descrise, într-o formă accesibilă, atât rădăcinile ­genetice ale unor boli și patimi păcătoase, cât și felul în care înclinațiile înnăscute și instinctele influențează faptele noastre, materialul de față devenind foarte interesant și util pentru o gamă largă de cititori.

Epistolele lui Iisus Hristos. Biserica, idolatria si ereziile. Cateheze la Cartea Apocalipsei Arhimandritul Athanasie Mytilineos nu se poate impaca cu starea decadenta a lucrurilor de astazi si, prin urmare, ne atentioneaza sa nu ne lasam robiti de vicleniile duhului lumesc, iar daca se intampla sa si cadem in vreun pacat, sa ne intoarcem iarasi prin pocainta la Hristos: "Un singur lucru va mai aduc la cunostinta: dusmanul este inlauntrul zidurilor! Intelegeti, va repet, cat de dificile sunt vremurile noastre si ce sarcina isi asuma cei ce privegheaza? Privegheati, insa, si voi! Am sa repet; deviza lor este: apostazia, ateismul - pe care le vedem pretutindeni in epoca noastra -, iar, pe de alta parte, desfatari trupesti, in sensul larg al cuvantului, in orice fel"!

Sfantul Evmenie Saridakis este unul dintre cei mai mari sfinti ai secolului XX. Sfantul Porfirie Kavsocalivitul spunea oamenilor sa ia binecuvantare de a el, pentru ca un sfant ca parintele Evmenie se poate intalni o data la doua sute de ani. El insusi lua cuvant de folos de la Sfantul Evmenie. Crestinii din intreaga lume ortodoxa au aflat despre Sfantul Evmenie citind viata Sfantului NIchifor cel lepros, pe care Sfantul Antim din Hios i l-a trimis Sfantului Evmenie ca povatuitor duhovnicesc, cand era bolnav de lepra in spitalul de boli infectioase din Atena. Dupa canonizarea Sfantului Evmenie, vestea despre minunile sale a inceput sa se raspandeasca in tot locul, tot mai multi oameni simtind ajutorul sau minunat. Dupa ce cititorii de limba romana au putut citi cartile despre viata sfantului, acum vede lumina tiparului un acatist, rod al evlaviei fata de sfant. Fie ca aceea care il vor citi sa primeasca binecuvantarea tainica a Sfantului Evmenie.

Canonul Maicii lui Dumnezeu a fost alcătuit în sec. al IX-lea și face parte din Denia Acatistului Bunei Vestiri. Imnul acatist – cunoscut în tradiția liturgică românească ca Acatistul Bunei Vestiri – a fost alcătuit în sec. al VI-lea, fiind cel mai vechi acatist. Imnul acatist poate fi cântat sau rostit de către credincioși în fiecare zi. Într‑un manuscris al Mănăstirii Iviron se menționează următoarele despre puterea Acatistului: „Maica lui Dumnezeu s-a arătat de multe ori cuvioșilor și le-a zis: Îmi sunt foarte bine‑plăcute cele 24 de icoase ale acelui frumos Imn. Deci îi voi iubi și ocroti, și păzi, și apăra de tot răul pe creștinii care-mi vor grăi cu acest Imn în fiecare zi și care caută să trăiască după Legea lui Dumnezeu. Iar la judecată îi voi apăra înaintea Fiului meu.”

Mantuitorul Iisus Hristos - Calea, Adevarul si Viata - ne sfatuieste sa fim cu luare‑aminte la faptele noastre, sa nu ne abatem de la calea vietuirii crestine. O viata "pe cale" nu este deloc una usoa­ra, insa e singura ce duce la Rai. Calea cea ingusta nu este altceva decat viata de infranare, instrainata de pacat, la care ajungem intrand pe poarta cea stramta, la capatul careia ne asteapta Imparatia cerurilor.

Venit in Romania sa marturiseasca pe Hristos, Klaus Kenneth a facut-o intr-un mod cu totul dezlegat de ifosele noastre misionare, sfindandu-ne incruntelile si adaosurile cinice. A deschis rani si vinovatii, a inchis dureri si a facut sa freamate salile. A convenit unora. Altora, nu. Ca intotdeuna in Romania post-decembrista, cartitorii lui au vadit ca unei constructii constante de culturi crestina, marturisitoare, preferam cultura instinctuala, aceea care ofera rezultate soft, manevrabile. Klaus Kenneth nu stie sa marturiseasca altfel decat l-a invatat Parintele Sofronie de la Essex, decat l-a crescut spre marturie duhul parintelui Zaharia Zaharou. Direct, smintitor, pe alocuri, dar bucuros de o minune asa mare, cum a fost intoarcerea la Hristos, reinnoada pentru publicul roman stilul apologetic al timpurilor de demult, in care nu eram crestini doar pentru ca mormintele stramosilor ne erau crestine, ci pentru ca Mormantul Mantuitorului s-a aflat gol, in zorii dintai ai Invierii. Totdeauna m-am bucurat cand diavolul pierde cate un om din mrejele sale. Dar cand pierde un astfel de om, ca fratele Klaus, il vad tavalindu-se prin praful obidei dracesti, orbit de lumina pe care, pierdutul de el, o transmite in Numele Celui care L-a castigat. Binecuvantat fie Dumnezeul nostru, Care ne vrea mantuiti! - Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Necula

Cartea de faţă reprezintă un ghid practic de pictare tradiţională a icoanelor. De menţionat este faptul că în trecut doar călugării realizau icoane, acestea fiind în strânsă legătură cu ruga interioară. Astăzi, pictând icoane ne găsim liniştea creatoare, această artă constituind o modalitate superioară de înălţare sufletească.

Iubitorii acestei arte sunt informaţi, pas cu pas, în ce constă perspectiva inversă, care este rolul luminii, al cromaticii în iconografie, care sunt culorile de pământ şi cele divine, cum se realizează tehnicile de poleire şi tehnica şerlac, cum se combină culorile, cum se pictează în amănunt o icoană. La final se explică cu minuţiozitate în ce constă analiza lucrării.

Cartea se încheie cu un mic dicţionar al termenilor utilizaţi în pictarea icoanelor.

Cartea de faţă se adresează atât începătorilor cât şi celor ce au deja cunoştinţe tehnice în materie, pentru cei ce vor să aibă la îndemână un ghid practic de iconografie. Autorul tratează într-o manieră clară, susţinut de imagini explicative, atât teme fundamentale de teologie a icoanei cât şi teme cu caracter tehnic, traversând succesiv toate etapele de lucru pentru obţinerea unei icoane pictate manual. În mod practic, vă veţi iniţia în tainele iconografiei şi vă veţi familiariza cu limbajul specific artei sacre. În altă ordine de idei, tematica vă va deschide porţile unei lumi tainice, o lume în care culorile şi formele capătă sens spiritualizat.

Fie ca toţi cititorii să se bucure de acest volum şi să se folosească de el, înmulţind talantul încredinţat cu pace şi cu multă râvnă, să înţeleagă profunzimea spirituală a acestei arte! (Monica Vasiloaia, pictor iconograf)

Părintele Dimitrie Balaur (1903-1996) a considerat întotdeauna că predica reprezintă un moment important la sfârșitul Liturghiei, fiind foarte necesară în educația religioasă a creștinilor. Cartea reprezintă, într-un fel, testamentul lui pentru credincioșii săi dragi, lipsiți de o educație religioasă, în vremea comunismului.

Preotul Dimitrie Balaur scria textul predicilor la mașină, pe hârtie format A4, la un rând, în 4-5 exemplare, cu copie indigo. Apoi punea paginile respective în ordine, adăuga o foaie albă, drept copertă, pe care era scris: „Duminica a 2-a (a 3-a, a 4-a) din Post (sau după Rusalii sau Paști)ˮ, data. Mijlocul paginilor îl cosea cu ață, realizând un fel de broșură de 4-6 pagini. „Broșurile” adunate de pe masa sa de lucru sau din podul casei au fost scrise între anii 1970 și 1991.

Conținutul paginilor ce urmează reprezintă, într-un fel, testamentul părintelui pentru credincioșii săi dragi, lipsiți de o educație religioasă, în vremea comunismului. Predicile au fost culese pe computer la un deceniu după plecarea părintelui la Cer, cu gândul ca acestea să nu se piardă, iar osteneala autorului să nu fie în zadar. Chiar și după 3-5 decenii de la scrierea lor, aceste meditații asupra evangheliilor duminicale își păstrează valoarea și sunt utile credincioșilor smeriți și bucuroși să înțeleagă cuvântul Domnului.

„Credinciosul de azi nu mai știe că, acum câteva decenii, a merge la biserică era un act de curaj, făcut cât mai discret, iar satisfacerea setei de cunoaștere a învățăturii creștine era un lucru greu, dacă nu imposibil, căci puțini oameni aveau posibilități de a se cultiva în acest domeniu, mai ales dacă veneau din familii fără educație religioasă. Colindele reprezentau și ele o activitate subversivă și nu se pomenea despre ele în societate, la radio sau în presă, erau ascultate numai în biserică, la sfârșitul liturghiei de Crăciun, drept pentru care am inclus și o explicare a lor, prezentată de dirijoarea corului, Doamna Minodora Balaur, precum și lista colindelor românești populare, în general aranjate de compozitori cunoscuți, dar și unele colinde din alte țări, cântate de corul nostru.

 E adevărat că acum sursele de cunoaștere a textelor bogăției ortodoxe se găsesc mai ușor decât în vremurile comuniste: cărți, reviste, în librării de profil, emisiuni televizate, filme documentare cu conținut religios. Însă am socotit că adunarea într-un volum a unor meditații evanghelice din duminicile de peste an, ținute acum 30-50 de ani, ușurează înțelegerea și participarea la succesiunea sărbătorilor calendarului ortodox a credincioșilor fără o cultură teologică temeinică, dar ocupați cu serviciul și obligațiile zilnice și lipsiți de o bază de educație creștină minimă.”

Elena Teodoreanu    

Părintele Dimitrie Balaur (1903-1996) a considerat întotdeauna că predica reprezintă un moment important la sfârșitul Liturghiei, fiind foarte necesară în educația religioasă a creștinilor. Cartea reprezintă, într-un fel, testamentul lui pentru credincioșii săi dragi, lipsiți de o educație religioasă, în vremea comunismului.

Preotul Dimitrie Balaur scria textul predicilor la mașină, pe hârtie format A4, la un rând, în 4-5 exemplare, cu copie indigo. Apoi punea paginile respective în ordine, adăuga o foaie albă, drept copertă, pe care era scris: „Duminica a 2-a (a 3-a, a 4-a) din Post (sau după Rusalii sau Paști)ˮ, data. Mijlocul paginilor îl cosea cu ață, realizând un fel de broșură de 4-6 pagini. „Broșurile” adunate de pe masa sa de lucru sau din podul casei au fost scrise între anii 1970 și 1991.

Conținutul paginilor ce urmează reprezintă, într-un fel, testamentul părintelui pentru credincioșii săi dragi, lipsiți de o educație religioasă, în vremea comunismului. Predicile au fost culese pe computer la un deceniu după plecarea părintelui la Cer, cu gândul ca acestea să nu se piardă, iar osteneala autorului să nu fie în zadar. Chiar și după 3-5 decenii de la scrierea lor, aceste meditații asupra evangheliilor duminicale își păstrează valoarea și sunt utile credincioșilor smeriți și bucuroși să înțeleagă cuvântul Domnului.

„Credinciosul de azi nu mai știe că, acum câteva decenii, a merge la biserică era un act de curaj, făcut cât mai discret, iar satisfacerea setei de cunoaștere a învățăturii creștine era un lucru greu, dacă nu imposibil, căci puțini oameni aveau posibilități de a se cultiva în acest domeniu, mai ales dacă veneau din familii fără educație religioasă. Colindele reprezentau și ele o activitate subversivă și nu se pomenea despre ele în societate, la radio sau în presă, erau ascultate numai în biserică, la sfârșitul liturghiei de Crăciun, drept pentru care am inclus și o explicare a lor, prezentată de dirijoarea corului, Doamna Minodora Balaur, precum și lista colindelor românești populare, în general aranjate de compozitori cunoscuți, dar și unele colinde din alte țări, cântate de corul nostru.

 E adevărat că acum sursele de cunoaștere a textelor bogăției ortodoxe se găsesc mai ușor decât în vremurile comuniste: cărți, reviste, în librării de profil, emisiuni televizate, filme documentare cu conținut religios. Însă am socotit că adunarea într-un volum a unor meditații evanghelice din duminicile de peste an, ținute acum 30-50 de ani, ușurează înțelegerea și participarea la succesiunea sărbătorilor calendarului ortodox a credincioșilor fără o cultură teologică temeinică, dar ocupați cu serviciul și obligațiile zilnice și lipsiți de o bază de educație creștină minimă.”

Elena Teodoreanu