Religie & Spiritualitate

Creștinismul este religia iubirii, dar lumea îl judecă după animozitatea și ura dintre creștini.
Creștinismul este religia libertății, dar este judecat după violențele comise de creștini de‑a lungul istoriei.
Creștinii înșiși își compromit credința și reprezintă o piatră de poticnire pentru cei slabi.
Creștinului îi este infinit mai greu să se ridice la înălțimea credinței sale, a idealului său, căci trebuie să‑și iubească vrăjmașii, să‑și poarte în mod curajos crucea, să reziste cu eroism în fața tentațiilor lumii, ceea ce nu li se cere nici israelitului, nici mahomedanului, nici materialistului.
„Eșecul creștinismului” este un eșec uman, iar nu unul divin...
Nikolai Berdiaev

Adevărat manual de remedii duhovnicești, Cartea foarte folositoare pentru suflet ne îndeamnă și ne ajută să fim sinceri cu noi înșine, să ne aprofundăm în credință, să luăm viața duhovnicească mult mai în serios, ferindu-ne de a o socoti ceva ușor și comod.

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul XI ♦ Sfinții Varsanufie și Ioan

Budismul este o religie non-teista fondata de Gautama Buddha, Cel Iluminat. Invataturile lui Buddha, cunoscute si sub numele de Dharma sau Dhamma, vizeaza in intregime eliberarea oamenilor de suferinta. Ele dezvaluie adevaruri asa cum le-a predat Buddha si ii incurajeaza pe oameni sa urmeze Calea Octupla Nobila, care ii va conduce catre obtinerea iluminarii. Buddha a subliniat importanta virtutilor, precum intelepciunea, bunatatea, generozitatea, rabdarea si compasiunea. Doctrinele sau invataturile lui vizeaza in intregime eliberarea de suferinta si obtinerea iluminarii. Descopera invataturile atemporale ale unuia dintre cei mai influenti ganditori si maestri spirituali ai omenirii!

Călugărul care nu a vorbit timp de 9 luni împărtășește cu tine lecțiile pe care le-a acumulat în tăcerea sa spirituală.

„Dacă pătrundem mai profund în nefericirea noastră, vom descoperi o ușă secretă către o putere ascunsă adânc în noi. Dorința mea este ca această carte să te ajute să intri pe acea ușă.” — Gelong Thubten

Cu toții trecem prin vremuri grele, în care viața pare o luptă continuă, iar stresul ne însoțește la fiecare pas. Poate ne simțim triști, anxioși sau ne confruntăm cu o situație dureroasă, precum o pierdere grea sau o inimă frântă. În astfel de momente, avem nevoie de sprijin și îndrumare pentru a depăși gândurile și emoțiile negative.

Ghidul unui călugăr pentru vremuri grele ne arată cum să îmbrățișăm suferința și să transformăm dificultățile vieții în oportunități de creștere personală. Practicile de meditație și mindfulness ne pot ajuta să accesăm resurse nebănuite de forță interioară și să cultivăm reziliență, fericire, compasiune și pace interioră. Gelong Thubten ne ghidează cum să găsim sens în durere și disconfort, renunțând la vechile tipare de frică și rezistență.

Pe măsură ce învățăm cum să facem față mai ușor provocărilor, vom dobândi o perspectivă neînfricată asupra vieții și o fericire durabilă, de neclintit.

De la o vreme, ma tot aud spunand ca ceea ce se intampla in jurul meu nu mai e o simpla trecere de la o generatie la alta, ci o mutatie, o schimbare radicala. Alte repere, alte deprinderi, alta stilistica. Inevitabil, asta complica daca nu chiar exclude dialogul varstnicilor cu tinerii. Alexandru Tofan pune, prin cercetarile si scrisul sau, o intrematoare surdina asupra melancoliei mele. Cu treizeci de ani mai tanar, imi e (si ii sunt) contemporan. Are aceleasi intrebari, aceleasi lecturi, aceiasi "eroi" care m-au locuit si ma locuiesc si pe mine din junete si pana azi. Deci se poate! (Si mai am si alte cateva exemple). Ii sunt recunoscator pentru ca readuce in contemporaneitate o salutara continuitate de generatie, o reintalnire atemporala cu teme si cautari netrecatoare.

Biserica si Cuvantul lui Dumnezeu isi apartin in mod reciproc. Biserica merge pe drumul ei pornind de la stransa legatura cu Cuvantul lui Dumnezeu, care trebuie cinstit ca insusi trupul Domnului. Nu poate fi proclamat decat ceea ce a fost ascultat si acceptat, nu intelepciunea proprie, ci intelepciunea lui Dumnezeu; nu interpretari dupa propria parere, ci vointa lui Dumnezeu trebuie proclamata (cf. 2Pt 1,20). "Biserica traieste din Cuvantul lui Dumnezeu, iar Cuvantul lui Dumnezeu rasuna in Biserica, in invatatura ei si in intreaga ei viata."

Cu cat mai mult va da omul dovada de inteligenta si de geniu in cucerirea stiintifica si isi va folosi ratiunea in organizarea existentei pe pamant, cu atat mai mult va avea nevoie sa-l cunoasca pe Cel care este principiul si finalitatea oricarui lucru, sa fie calauzit de Domnul si reconfortat de iubirea sa. Acest surplus de cunoastere si de iubire nu-i poate fi transmis decat prin insasi actiunea Spiritului Sfant cu darurile sale de lumina, de intelepciune si de forta.

De-a lungul vietii sale, mii de oameni l-au abordat pe Arhiepiscopul Fulton Sheen cu o cerere simpla: "Invata-ne sa ne rugam". Acum, pentru prima data, invataturile sale intelepte despre rugaciune au fost adunate intr-un singur volum pentru a ne ajuta sa ne desavarsim rugaciunile si sa le facem ceea ar trebui sa devina: un obicei zilnic, sfant. Mai intai sunt redate reflectiile profunde ale episcopului Sheen despre Tatal nostru si legatura sa indispensabila cu Cele sapte Ultime Cuvinte ale lui Cristos. Apoi ne sunt dezvaluite bogatiile trecute adesea cu vederea in rugaciunile de zi cu zi si modul cum putem sa le transformam din recitari din memorie in momente puternice de comuniune cu Dumnezeu. De-a lungul acestei carti vom calatori prin Sfanta Jertfa a Liturghiei, invatand cum sa aducem pacea in sufletul nostru si cum sa devenim mai receptivi la harul lui Dumnezeu.

Aceste pagini au luat nastere dintr-o anume stare de disconfort. Disconfort cauzat de o situatie usor observabila in marile centre urbane. Creste sub ochii nostri numarul de catolici care abandoneaza practicile religioase, se indeparteaza de Biserica si duc o viata aparent linistita fara referinte crestine. Valorile care le structureaza viata de zi cu zi si le extrag din cultura cotidiana, profund marcata de exaltarea factorului economic, cautarea bunastarii, dorinta puternica de a obtine succesul cu orice pret, de cultul vietii private si dedicarea pentru familie. Chestiunile existentiale mai profunde, care au salasluit dintotdeauna in inima stramosilor, par ingropate de preocuparile pentru "statut", consum, pentru realizarea afectiva, pentru fericirea imediata. Nu se renunta la convietuirea cu simbolurile crestine, atat de semnificative in trecut, ci se observa ca acestea sunt exilate in sfera folclorica. Dumnezeu e cineva la care apelam in momente grele, cand resursele pe care le avem in lumea aceasta se dovedesc neputincioase, dar, in afara acestei situatii, nu e decat un cuvant inofensiv. - Mario de Franca Miranda

"Bucurati-va pururea". Cu aceste cuvinte, Pavel pare sa le ceara cititorilor sai o sarcina imposibila. Dar Pavel nu este un om nechibzuit. El stie cate ceva despre greutatile vietii in aceasta lume si nu le cere cititorilor sa actioneze de parca aceste necazuri nu ar exista. Nu, cand Pavel ii indeamna pe tesaloniceni sa "se bucure pururea", el le aminteste ceea ce a devenit realitatea fundamentala a vietii lor: acum ei "traiesc cu" Hristos care a biruit moartea si care va veni cu siguranta din nou in slava sa-i judece pe cei vii si pe cei morti. Bucuria neincetata a crestinilor nu este rezultatul vreunui efort voluntar de a ramane intr-o stare de euforie fortata si seninatate imaginara. Este o iradiere a prezentei victorioase, in adancurile fiintei crestinului, a lui Hristos Inviat. - Adrian J. Walker

Asemenea relatarii caderii lui Adam si a Evei din Scriptura, in acelasi mod, povestirea biblica a caderii ingerilor nu are neaparat scopul de a ne informa cum s-a intamplat totul, ci, mai ales, motivul ascuns pentru care lucrurile au luat o anumita intorsatura. Adica relatarile biblice nu sunt roada naratiunii cuiva care a fost de fata (cei care au fost prezenti nu ar avea nicio intentie sa intocmeasca o dare-de-seama, in sensul in care modernitatea ne-a obisnuit!), ci povestirea cuiva care incearca sa raspunda la intrebarile: de ce lucrurile stau asa? Care este fizionomia ascunsa a realitatii?

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul VII ♦ Nichifor din singurătate ♦ Teolipt, Mitropolitul Filadelfiei ♦ Sfântul Grigorie Sinaitul ♦ Sfântul Grigorie Palama

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul V ♦ Sfântul Petru Damaschi ♦ Sfântul Simeon Metafrastul

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul X ♦ Sfântul Isaac Sirul

Traducere din greceşte, introduceri şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, membru al Academiei Române

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul I ♦ Sfântul Antonie cel Mare ♦ Evagrie Ponticul ♦ Sfântul Ioan Casian ♦ Nil Ascetul ♦ Marcu Ascetul ♦ Diadoh al Foticeii ♦ Isaia Pustnicul

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul VI ♦ Sfântul Simeon Noul Teolog ♦ Cuviosul Nichta Stithatul

Traducere și prefață de Wilhelm Tauwinkl

„Iubeam, eram iubit, aveam copii frumoşi, aveam glorie, sănătate, vigoare fizică şi morală. Eram în stare să cosesc ca un ţăran, să lucrez zece ore încontinuu, neobosit. Dar deodată viaţa mea s-a oprit. Nu mai aveam dorinţe, nu mai aveam ce să-mi doresc. Adevărul este că viaţa era absurdă. Ajunsesem pe marginea prăpastiei şi vedeam că în faţa mea nu era altceva decât moartea. Eu, omul viguros şi fericit, simţeam că nu mai puteam trăi.“ — LEV TOLSTOI, jurnal

„Ai citit Evanghelia pe scurt a lui Tolstoi? Aş putea spune că, la vremea ei, cartea asta m-a ţinut în viaţă. Dacă n-o ştii, atunci n-ai cum să-nţelegi ce înrâurire poate avea asupra cuiva.“ — LUDWIG WITTGENSTEIN, corespondenţă)

„Cititorii de toate convingerile ar avea de câştigat citind această lucrare, deoarece modul în care procedează Tolstoi dovedeşte că mesajul lui Isus Hristos are ceva de spus şi celor care nu se regăsesc în structurile bisericeşti vizibile. Evanghelia pe scurt aduce în prim-plan învăţătura lui Isus şi necesitatea urmării acesteia. În fond, la ce i-ar folosi unui creştin să-şi însuşească diferitele subtilităţi ale dogmelor, dacă aderarea la aceste mistere sublime s-ar reflecta doar în repetarea unor ritualuri şi în respectarea unor obiceiuri? Tolstoi susţine în mod radical urmarea învăţăturii lui Hristos ca o calea desăvârşirii. Sperăm ca apariţia acestui volum să dea naştere unor reflecţii, în toată libertatea, asupra locului învăţăturii Evangheliei în viaţa personală şi în societate.“ — WILHELM TAUWINKL

Ilustrația copertei: Ilia Repin, Lev Tolstoi desculț (detaliu), 1901

A scrie o biografie a lui Buddha este o muncă la care puțini s-ar încumeta, având în vedere tradiția exclusiv orală a Indiei acelor vremuri și, ca atare, lipsa unor informații solide, concrete privind viața personajului istoric.

Karen Armstrong, o extraordinară exploratoare a istoriei religiilor, și-a propus să prezinte publicului occidental una dintre cele mai enigmatice personalități spirituale ale Orientului, apelând la comparația cu figuri familiare nouă – Isus, Socrate, Mahomed – și deslușindu-ne concepte care la prima vedere ni se par derutante și greu de înțeles.

Pe fundalul cultural al lumii sale, Armstrong îmbină istoria, filosofia, mitologia și biografia pentru a crea un portret convingător al unui om a cărui iluminare continuă să fie o sursă de inspirație, o punte peste milenii.

„Armstrong a înfruntat provocări deosebite pentru a scrie despre acest personaj istoric devenit «un model mai degrabă decât un individ», pe măsură ce personalitatea și particularitățile vieții sale s-au estompat în puterea altruismului său.“
PUBLISHERS WEEKLY

„«Omul total» nu este niciodată complet desacralizat, şi avem toate motivele să ne îndoim chiar că o desacralizare totală este posibilă. Secularizarea repurtează succes la nivelul vieţii conştiente. Dar nici un om normal nu poate fi redus la activitatea sa conştientă, raţională, căci omul modern continuă să viseze, să se îndrăgostească, să asculte muzică, să meargă la teatru, să vadă filme, să citească – pe scurt, el nu trăieşte numai într-o lume istorică şi naturală, ci şi într-o lume existenţială, privată şi într-un univers imaginar.“ — MIRCEA ELIADE

Numele adevarat al lui Dumnezeu. Primeste esenta deplina a divinitatii! Afla numele real, intreg al lui Dumnezeu si locul sau in fiecare dintre noi! Dintre numeroasele nume ale lui Dumnezeu folosite in Biblie si in alte scrieri sacre, niciunul nu este cel adevarat. Fiecare nume atribuit reflecta doar unul dintre aspectele Sale: creatorul iubitor, conducatorul autoritar sau judecatorul atotstiutor. Niciunul nu intruchipeaza intregul, totalitatea, esenta deplina a lui Dumnezeu. Cu cine sa vorbim cand Il cautam pe Dumnezeu? Punctul culminant al multor ani de cercetare a traducerilor si de investigatii etimologice intreprinse de dr. Wayne Dosick, cartea Numele adevarat al lui Dumnezeu dezvaluie numele real al lui Dumnezeu ascuns la vedere in Biblie.

Prima editie a acestui volum a aparut in 1923, la Tipografia si Libraria Romaneasca S.A. din Oradea-Mare. Ea a fost ingrijita de fratele episcopului Demetriu Radu, Iacob Radu, el insusi canonic greco-catolic si prelat papal. Episcopul fusese ucis, pe 8 decembrie 1920, de o bomba artizanala plasata in sala de sedinte a Senatului Romaniei de catre anarhistul Max Goldstein.

În anul 1947, în peșterile din Deșertul Iudeii au fost găsite o serie de manuscrise ebraice misterioase; descoperirea a zguduit nu doar comunitatea științifică, ci și întreaga creștinătate.

Până atunci, cele mai vechi manuscrise ale Bibliei ebraice datau din veacul al X-lea după Cristos; cele descoperite acum la Qumran erau mai vechi cu un mileniu. Nu doar atât: ele dovedeau că autorii lor, misterioasa sectă apocaliptică a esenienilor, erau uluitor de asemănători cu primii creștini în privința doctrinei și ritualurilor. Să fi fost esenienii primii adepți ai lui Cristos, sau oare aceștia din urmă vor fi provenit din comunitatea de la Qumran? Ce legătură este între esenieni și Noul Testament? Controversatele manuscrise pot oare să rescrie acum istoria creștinismului timpuriu, răsturnând tot ceea ce știam despre Isus și ucenicii săi?

Dincolo de tumultul mediatic, cartea de față, alcătuită chiar de către unul dintre editorii și traducătorii Manuscriselor de la Marea Moartă, ne oferă o perspectivă limpede și echilibrată despre originea, istoria, conținutul și impactul acestora, precum și răspunsuri la aceste tulburătoare întrebări.

„Acesta va fi un timp al mântuirii pentru poporul lui Dumnezeu, un timp de domnie pentru toți cei ai Lui și de nimicire veșnică pentru toți cei ai lui Belial. Nelegiuirea va fi nimicită și nu va mai fi nici o rămășiță; pentru fiii întunericului nu va fi scăpare. Fiii dreptății vor străluci până la marginile pământului până se vor sfârși vremurile întunericului, iar când va hotărî Dumnezeu, slava lui măreață va străluci pe vecie pentru pacea, binecuvântarea, slava, bucuria și viața lungă a fiilor luminii.“ — Manuscrisele de la Marea Moartă, Manualul războiului 1, 5–9

Viata lui Adam si a Evei este in totalitate o lucrare crestina si mai tarzie decat acele scrieri [iudaice aprocrife: Cartea lui Adam, Cartea lui Isaia, Moise, etc.]. Este probabil opera unor egipteni piosi si ortodocsi din secolul al V‑lea sau al VI‑lea, care spun povestea sau povestile lui Adam – dintre care unele se gasesc in Talmud, in Coran si in alte parti – asa cum erau crezute atunci; adaugand ici si colo unele idei proprii. Totul este povestit in stilul simplu al piosilor scriitori rasariteni din acele timpuri – poate copilaresc pentru gustul occidental. Credinta evlavioasa a autorului transpare de‑a lungul povestirii sale. El pare dornic si gata sa creada mai degraba decat sa se indoiasca, gata mai degraba sa ia lucrurile drept sigure decat sa le cerceteze adevarul.

Salomon Caesar Malan

Cartea intai trateaza despre intreaga viata a lui Adam si a Evei, incepand cu ziua in care au plecat din Eden, si traiul lor in Pestera Comorilor.
Cartea a doua expune istoria patriarhilor care au trait inainte de Potop si vietile celorlalti patriarhi, pana la nasterea lui Noe.
Cartea a treia infatiseaza cum a fost construia arca dar si povestea Potopului.
Cartea a patra ofera un scurt istoric al patriarhilor, judecatorilor.

Cartea tibetana a mortilor (Bardo Thodol) este unul dintre textele fundamentale ale budismului tantric tibetan (Vajrayana), dar si al intregii spiritualitati a lumii. Tema cu care acest text ne confrunta este una extrem de sensibila pentru orice fiinta umana, subiect al unor perene framantari metafizice si – dupa cum vom vedea – chiar practice, oricat de neobisnuit ar suna. Daca tot restul de evenimente care se succed in viata unui om se afla sub pecetea relativitatii, fenomenul mortii este cert si inevitabil. Marile traditii spirituale ale lumii s-au ocupat în mod firesc de aceasta tema. Avem o carte crestina a mortii, una egipteana s.a.m.d. Lucrarea de fata este unul dintre aceste manuale despre „modul de a muri”, probabil cel mai notoriu, structurat sub forma unor texte foarte puternice, care se citesc muribundului si mai apoi defunctului, cu scopul de a-i ghida principiul constient prin tot acest proces, usurandu-i „navigatia” si alegerile la care este permanent supus în ceea ce numim uzual „lumea de dincolo”. O lectura captivanta, terifianta pe alocuri, care insa in final ne transmite un mesaj luminos legat de perenitatea vietii.

Introducere, note și comentarii, tabel cronolgic și indice de Eugen Munteanu

„Nu merită osteneala să scrii Confesiuni decât dacă-i sunt adresate lui Dumnezeu. Recitit câteva pagini din sfântul Augustin. Ce patimă! Povestea convertirii sale. Drama noastră: trăim într-o epocă în care nu mai avem la ce să ne convertim. “ (CIORAN)

„Augustin este primul care a avut viziunea vastităţii sufletului omenesc şi, prin ea, a necunoscutului din noi. Căci ceea ce e vast e, prin însăşi natura sa, de necuprins şi de nestăpânit.“ (GABRIEL LIICEANU)

„Viața Sfântului Augustin, s-a spus de atâtea ori, reprezintă imaginea completă a celei mai fascinante aventuri în care poate fi angrenată o ființă umană: căutarea lui Dumnezeu, a Binelui și a Adevărului suprem, asumată în deplină cunoștință de cauză și cu implicare totală. De la simplul credincios care contemplă imaginea tradițonală a episcopului de Hippona – purtându-și în mână inima străpunsă de săgeți din care ies flăcările iubirii – la mai-marii lumii care caută în gândirea lui un sens și o justificare a puterii lor seculare, și până la intelectualul care se regăsește în neliniștea sa interogativă și în nevoia lui de certitudini, Augustin este pentru fiecare modelul apropiat, accesibil prin suferință și expiere, al unei umanități integrale. Acest mare păcătos devenit sfânt, acest erudit rafinat și senzual devenit cel mai redutabil polemist creștin, arhitect principal al impozantei teologii creștine și, deopotrivă, creator al instrumentarului ei conceptual, nu încetează, de la moartea sa în anul 430, să incite, să cheme, să trezească din amorțire, să uimească.“ (EUGEN MUNTEANU)

 

Cuprinsul acestei Biblii sau Sfinte Scripturi reproduce textul ediției din anul 2018, publicată într-un context aniversar, când s-au împlinit:

100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia (1918-2018)

330 de ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban sau Bibliei de la București (1688)

370 de ani de la tipărirea Noului Testament de la Bălgrad (Alba Iulia 1648)

an centenar în care a fost sfințită noua Catedrală Națională, Catedrala Mântuirii Neamului.

Prefață de Andrei Pleșu

„Cartea lui C.S.Lewis nu e, nici pe departe, o pledoarie pentru îndoială. Ea ne dă doar dreptul de a nu confunda credința cu «știința», de a prefera drumul aventuros și complicat spre Dumnezeu «instalării» mieroase, birocratice, în bunăvoința Lui. Poți avea, desigur, și șansa unei iluminări salvatoare, poți fi, eventual, un beneficiar al Harului, astfel încât, prin lucrarea Lui, să te dizolvi în lumina primitoare a Creatorului. Dar asta nu înseamnă că dacă te lovești și de întuneric, de întrebări, de nesiguranță ești evacuat – necreștinește! – din efortul accidentat al Căii. Ba poate că abia atunci, asemenea lui Iov, provoci reacția limpezitoare a lui Dumnezeu.“ — ANDREI PLEȘU