Religie & Spiritualitate

În antropologia creștină, integritatea perso­na­­li­tății este văzută în unitatea manifestărilor du­hov­nicești, sufletești și tru­pești – și la această unitate se ajunge doar cu condiția înrâuririi precum­pă­nitoare a sferei duhului. Orice boală are în primul rând o natură duhovnicească și abia apoi psiho­fiziologică.

Sfântul Sava cel Nou de Kalymnos s-a născut în Tracia de Est în 1862. La vârsta de 18 ani a venit la Schitul Sfânta Ana din Sfântul Munte, unde timp de șapte ani a învăţat pictura şi muzica bizantină. Mai târziu, a intrat in cinul îngeresc al monahilor și s-a nevoit la Mănăstirea Hozeva de lângă Ierusalim.În 1920, a viețuit alături de Sfântul Nectarie în Eghina. După adormirea acestuia, timp de 40 de zile Sfântul Sava s-a zăvorât în chilie. Cu post şi rugăciune a zugrăvit prima icoană a Sfântul Nectarie mult înainte de canonizarea lui, pe care a așezat-o în biserică spre închinare.În 1928 s-a mutat în insula Kalymnos din Arhipelagul Dodecanez şi a trăit în asceză şi trezvie desăvârşită în Mănăstirea Tuturor Sfinţilor, până la cuviosul său sfârşit, pe 7 aprilie 1948. 
Aici s-a arătat părinte duhovnicesc al monahiilor, dar şi locuitorilor insulei, prin viața lui plină de milă și de dragoste de aproapele. Viețuirea și slujirea lui îngerească, rugăciunea neîncetată, discernământul şi milostenia au atras nenumărați oamenii aproape de el.
La dezgropare, trupul lui s-a aflat întreg, nestricat, izvorând bună mireasmă şi săvârşind multe minuni și tămăduiri. Sfântul Sava este considerat ocrotitorul insulei Kalymnos și al Arhipelagului Dodecanez. Pomenirea Sfântului Sava de Kalymnos se face pe 7 aprilie și în duminica a cincea din Postul Mare.

Sfântul Mucenic Bonifatie este o figură luminoasă în istoria Bisericii, un exemplu de pocăință, convertire și devotament nestrămutat față de credința în Hristos. Viața sa, deși marcată de păcat la început, s-a transformat într-o mărturie puternică a puterii transformatoare a credinței și a harului divin.

Născut în Roma în secolul al IV-lea, Bonifatie a trăit o viață păcătoasă în tinerețe, fiind sclavul unei femei bogate numite Aglaida. Cu toate acestea, în inima lui ardea o scânteie de bunătate și compasiune. Era milostiv cu cei săraci și suferinzi, demonstrând o dragoste autentică pentru aproapele său.
Momentul de cotitură în viața lui Bonifatie a venit când Aglaida l-a trimis în Cilicia pentru a aduce moaște de la sfinții mucenici. Pe drum, Bonifatie a avut o revelație divină care i-a zguduit sufletul. A văzut lumina lui Hristos și a simțit o chemare irezistibilă de a se converti la creștinism.

Ajuns în Cilicia, Bonifatie a mărturisit cu îndrăzneală credința sa în fața guvernatorului Silvanus, deși știa că îl așteaptă persecuția și chinurile. A refuzat cu tărie să renunțe la credința sa, chiar și în fața torturilor groaznice. Curajul și credința sa de nezdruncinat l-au transformat într-un simbol al speranței pentru ceilalți creștini persecutați.
După o serie de chinuri dureroase, Sfântul Mucenic Bonifatie a fost decapitat pe 19 decembrie 307. Moartea sa martirică a marcat sfârșitul vieții sale pământești, dar a marcat și începutul vieții sale veșnice în slava lui Dumnezeu.
Moaștele Sfântului Mucenic Bonifatie au fost aduse la Roma de către Aglaida, care s-a convertit și ea la creștinism după ce a văzut minunile săvârșite de Sfântul Bonifatie. Sfântul Mucenic Bonifatie este cinstit ca protector al celor care se luptă cu păcatele trupului și ca mijlocitor pentru iertarea păcatelor.

Moștenirea Sfântului Mucenic Bonifatie
Povestea Sfântului Mucenic Bonifatie este o sursă de inspirație și speranță pentru creștinii din întreaga lume. Viața sa ne învață că nimeni nu este niciodată prea departe de mântuire și că Dumnezeu poate transforma chiar și cele mai păcătoase inimi. Sfântul Mucenic Bonifatie ne reamintește de importanța pocăinței, a credinței și a curajului în fața persecuției. El este un model de urmat pentru toți cei care doresc să trăiască o viață creștină autentică și demnă.

”Alesule ostaş al lui Hristos, învrednicit de cununa slavei, cu moarte mucenicească te-ai izbăvit de moartea cea veşnică, de la întunericul păcatelor te-ai întors la lumina cea pururea fiitoare; primeşte rugăciunile aduse în cinstea ta şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşului celui viclean, ca să-ţi strigăm cu bucurie: Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!
Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”

„Prima mea carte despre credința ortodoxă" este un instrument de cateheză ce pune bazele educației religioase în familie, în Biserică dar mai cu seamă în societate, pentru că „Aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră." /I Ioan 5,4/Volumul de față poate fi folosit cu ușurință ca material didactic pentru orele de Religie, însă prin felul în care a fost conceput, nu „școlește" pe cineva așa cum ne-am aștepta să o facă un manual. Mai degrabă propune o introducere în practica ascetică milenară împletită cu tradiția și învățătura Bisericii, ca elemente definitorii ale dogmaticii creștin-ortodoxe.Este, de asemenea, o călătorie inițiatică prin faptele istorice de la Facerea Lumii și până la Învierea lui Hristos, marcând în același timp toate evenimentele Vechiului și Noului Testament. Narațiunea biblică este completată de întrebări și activități practice menite să creeze o legătură strânsă între cunoștințele dobândite și trăirea lor autentică. „Cu cât omul cunoaște mai bine credința noastră ortodoxă străbună, cu atât mai mult o iubește". /Sfântul Nicolae Velimirovici/Textul acestei cărți de-nceput de viață duhovnicească, prin simplitatea scriiturii și savoarea cuvântului viu, te face să simți Cuvântul, să simți respirația Duhului, nu în litere moarte, ci în litera înviată întru Acesta.

Între Freud și Hristos este titlul care a șocat la începutul anilor 2000 mediile ecleziale. Scrisă de un poet proaspăt convertit, cartea tratează cu multă sensibilitate frămîntările tinerilor aflați între Freud și Hristos. Tipărită în multe ediții și zeci de mii de exemplare, această carte a fost de ajutor profesorilor de religie și preoților tineri în slujirea lor. Stilul aerisit de scriere face cartea ușor de citit pentru oricine, fiind un manifest împotriva limbii predicilor de lemn și al academismelor golite de viață.
La 25 de ani de la prima apariție, interesul pentru această carte rămîne viu. Prezenta reeditare conține și un amplu eseu despre muta­țiile de percepție pe care le aduc tehnologiile generatoare de industrii ce exploatează sexualitatea și depresia.

Ieromonah SAVATIE BAȘTOVOI

Rugaciunea este legatura permanenta a sufletului cu Dumnezeu. Dar stim cum sa ne ­ru­gam? Sa luam o carte de rugaciuni, sa citim la Psaltire, sa deschidem Ceaslovul, sa facem Rugaciunea inimii sau sa ne rugam cu propriile cuvinte? Suntem oare constienti ca rugaciunea savarsita in biserica, in cadrul dumnezeiestii ­Liturghii, are o mai mare in­sem­natate decat cea particulara? Punem indeajuns pret pe milostenie, pe frangerea inimii ori smerenie? Dincolo de gandurile si cautarile noastre, e necesar sa aflam si ceea ce spun Parintii Bisericii despre rugaciune. Indrumarul de fata raspunde la multe dintre framantarile noastre legate de rugaciune. Un ade­varat ghid, cu totul folositor crestinului zilelor noastre!

Am adunat în acest volum, o parte dintre neliniștile unui muritor contemporan, conștient de faptul că a-l afla cu adevărat pe Dumnezeu, reprezintă cea mai complexă și mai fascinantă misiune a unui om.

Nu sunt teolog și nu am avut pretenția de a mă compara cu absolventul vreunei Facultăți de Teologie, sau cu un laic îndumnezeit. Ca istoric, am însă convingerea că la un moment dat (după o lungă perioadă, sau chiar o viață în care ne tot iluzionăm că am realizat lucruri remarcabile), vom constata cât de mici suntem și ne vom simți obosiți, dezgustați și secați pe dinăuntru, unicul izvor liniștitor fiind tot Cuvântul Ziditor dumnezeiesc, către care va trebui să ne întoarcem, așa cum se întoarce acasă după mulți ani, un luptător venit din război, sau un fost prizonier trăitor cândva, într-o închisoare aspră. Am lecturat fragmente biblice, mi-am reamintit de sfinți sau oameni dăruiți (clerici sau laici), nu i-am uitat nici pe unii dintre cei pe care-i considerăm (îndeobște) simboluri ale păcatului.

Cartea aceasta aș dori să fie receptată, drept o mică radiografie intelectual-sufletească, a unui om cât se poate de obișnuit, care realizează la un moment dat, cât de departe se află de Desăvârșirea, despre care a aflat atâtea exemple, în texte religioase sau istorice.

Căci, spiritele care l-au întâlnit cu adevărat pe Dumnezeu, nu sunt nici închipuire, nici basm. Astăzi (mai mult ca oricând), exemplele lor ar trebui să ne fie lumini călăuzitoare, într-o lungă noapte fără stele.
Autorul

Creștinismul este religia iubirii, dar lumea îl judecă după animozitatea și ura dintre creștini.
Creștinismul este religia libertății, dar este judecat după violențele comise de creștini de‑a lungul istoriei.
Creștinii înșiși își compromit credința și reprezintă o piatră de poticnire pentru cei slabi.
Creștinului îi este infinit mai greu să se ridice la înălțimea credinței sale, a idealului său, căci trebuie să‑și iubească vrăjmașii, să‑și poarte în mod curajos crucea, să reziste cu eroism în fața tentațiilor lumii, ceea ce nu li se cere nici israelitului, nici mahomedanului, nici materialistului.
„Eșecul creștinismului” este un eșec uman, iar nu unul divin...
Nikolai Berdiaev

Adevărat manual de remedii duhovnicești, Cartea foarte folositoare pentru suflet ne îndeamnă și ne ajută să fim sinceri cu noi înșine, să ne aprofundăm în credință, să luăm viața duhovnicească mult mai în serios, ferindu-ne de a o socoti ceva ușor și comod.

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul XI ♦ Sfinții Varsanufie și Ioan

Budismul este o religie non-teista fondata de Gautama Buddha, Cel Iluminat. Invataturile lui Buddha, cunoscute si sub numele de Dharma sau Dhamma, vizeaza in intregime eliberarea oamenilor de suferinta. Ele dezvaluie adevaruri asa cum le-a predat Buddha si ii incurajeaza pe oameni sa urmeze Calea Octupla Nobila, care ii va conduce catre obtinerea iluminarii. Buddha a subliniat importanta virtutilor, precum intelepciunea, bunatatea, generozitatea, rabdarea si compasiunea. Doctrinele sau invataturile lui vizeaza in intregime eliberarea de suferinta si obtinerea iluminarii. Descopera invataturile atemporale ale unuia dintre cei mai influenti ganditori si maestri spirituali ai omenirii!

Călugărul care nu a vorbit timp de 9 luni împărtășește cu tine lecțiile pe care le-a acumulat în tăcerea sa spirituală.

„Dacă pătrundem mai profund în nefericirea noastră, vom descoperi o ușă secretă către o putere ascunsă adânc în noi. Dorința mea este ca această carte să te ajute să intri pe acea ușă.” — Gelong Thubten

Cu toții trecem prin vremuri grele, în care viața pare o luptă continuă, iar stresul ne însoțește la fiecare pas. Poate ne simțim triști, anxioși sau ne confruntăm cu o situație dureroasă, precum o pierdere grea sau o inimă frântă. În astfel de momente, avem nevoie de sprijin și îndrumare pentru a depăși gândurile și emoțiile negative.

Ghidul unui călugăr pentru vremuri grele ne arată cum să îmbrățișăm suferința și să transformăm dificultățile vieții în oportunități de creștere personală. Practicile de meditație și mindfulness ne pot ajuta să accesăm resurse nebănuite de forță interioară și să cultivăm reziliență, fericire, compasiune și pace interioră. Gelong Thubten ne ghidează cum să găsim sens în durere și disconfort, renunțând la vechile tipare de frică și rezistență.

Pe măsură ce învățăm cum să facem față mai ușor provocărilor, vom dobândi o perspectivă neînfricată asupra vieții și o fericire durabilă, de neclintit.

De la o vreme, ma tot aud spunand ca ceea ce se intampla in jurul meu nu mai e o simpla trecere de la o generatie la alta, ci o mutatie, o schimbare radicala. Alte repere, alte deprinderi, alta stilistica. Inevitabil, asta complica daca nu chiar exclude dialogul varstnicilor cu tinerii. Alexandru Tofan pune, prin cercetarile si scrisul sau, o intrematoare surdina asupra melancoliei mele. Cu treizeci de ani mai tanar, imi e (si ii sunt) contemporan. Are aceleasi intrebari, aceleasi lecturi, aceiasi "eroi" care m-au locuit si ma locuiesc si pe mine din junete si pana azi. Deci se poate! (Si mai am si alte cateva exemple). Ii sunt recunoscator pentru ca readuce in contemporaneitate o salutara continuitate de generatie, o reintalnire atemporala cu teme si cautari netrecatoare.

Biserica si Cuvantul lui Dumnezeu isi apartin in mod reciproc. Biserica merge pe drumul ei pornind de la stransa legatura cu Cuvantul lui Dumnezeu, care trebuie cinstit ca insusi trupul Domnului. Nu poate fi proclamat decat ceea ce a fost ascultat si acceptat, nu intelepciunea proprie, ci intelepciunea lui Dumnezeu; nu interpretari dupa propria parere, ci vointa lui Dumnezeu trebuie proclamata (cf. 2Pt 1,20). "Biserica traieste din Cuvantul lui Dumnezeu, iar Cuvantul lui Dumnezeu rasuna in Biserica, in invatatura ei si in intreaga ei viata."

Cu cat mai mult va da omul dovada de inteligenta si de geniu in cucerirea stiintifica si isi va folosi ratiunea in organizarea existentei pe pamant, cu atat mai mult va avea nevoie sa-l cunoasca pe Cel care este principiul si finalitatea oricarui lucru, sa fie calauzit de Domnul si reconfortat de iubirea sa. Acest surplus de cunoastere si de iubire nu-i poate fi transmis decat prin insasi actiunea Spiritului Sfant cu darurile sale de lumina, de intelepciune si de forta.

De-a lungul vietii sale, mii de oameni l-au abordat pe Arhiepiscopul Fulton Sheen cu o cerere simpla: "Invata-ne sa ne rugam". Acum, pentru prima data, invataturile sale intelepte despre rugaciune au fost adunate intr-un singur volum pentru a ne ajuta sa ne desavarsim rugaciunile si sa le facem ceea ar trebui sa devina: un obicei zilnic, sfant. Mai intai sunt redate reflectiile profunde ale episcopului Sheen despre Tatal nostru si legatura sa indispensabila cu Cele sapte Ultime Cuvinte ale lui Cristos. Apoi ne sunt dezvaluite bogatiile trecute adesea cu vederea in rugaciunile de zi cu zi si modul cum putem sa le transformam din recitari din memorie in momente puternice de comuniune cu Dumnezeu. De-a lungul acestei carti vom calatori prin Sfanta Jertfa a Liturghiei, invatand cum sa aducem pacea in sufletul nostru si cum sa devenim mai receptivi la harul lui Dumnezeu.

Aceste pagini au luat nastere dintr-o anume stare de disconfort. Disconfort cauzat de o situatie usor observabila in marile centre urbane. Creste sub ochii nostri numarul de catolici care abandoneaza practicile religioase, se indeparteaza de Biserica si duc o viata aparent linistita fara referinte crestine. Valorile care le structureaza viata de zi cu zi si le extrag din cultura cotidiana, profund marcata de exaltarea factorului economic, cautarea bunastarii, dorinta puternica de a obtine succesul cu orice pret, de cultul vietii private si dedicarea pentru familie. Chestiunile existentiale mai profunde, care au salasluit dintotdeauna in inima stramosilor, par ingropate de preocuparile pentru "statut", consum, pentru realizarea afectiva, pentru fericirea imediata. Nu se renunta la convietuirea cu simbolurile crestine, atat de semnificative in trecut, ci se observa ca acestea sunt exilate in sfera folclorica. Dumnezeu e cineva la care apelam in momente grele, cand resursele pe care le avem in lumea aceasta se dovedesc neputincioase, dar, in afara acestei situatii, nu e decat un cuvant inofensiv. - Mario de Franca Miranda

"Bucurati-va pururea". Cu aceste cuvinte, Pavel pare sa le ceara cititorilor sai o sarcina imposibila. Dar Pavel nu este un om nechibzuit. El stie cate ceva despre greutatile vietii in aceasta lume si nu le cere cititorilor sa actioneze de parca aceste necazuri nu ar exista. Nu, cand Pavel ii indeamna pe tesaloniceni sa "se bucure pururea", el le aminteste ceea ce a devenit realitatea fundamentala a vietii lor: acum ei "traiesc cu" Hristos care a biruit moartea si care va veni cu siguranta din nou in slava sa-i judece pe cei vii si pe cei morti. Bucuria neincetata a crestinilor nu este rezultatul vreunui efort voluntar de a ramane intr-o stare de euforie fortata si seninatate imaginara. Este o iradiere a prezentei victorioase, in adancurile fiintei crestinului, a lui Hristos Inviat. - Adrian J. Walker

Asemenea relatarii caderii lui Adam si a Evei din Scriptura, in acelasi mod, povestirea biblica a caderii ingerilor nu are neaparat scopul de a ne informa cum s-a intamplat totul, ci, mai ales, motivul ascuns pentru care lucrurile au luat o anumita intorsatura. Adica relatarile biblice nu sunt roada naratiunii cuiva care a fost de fata (cei care au fost prezenti nu ar avea nicio intentie sa intocmeasca o dare-de-seama, in sensul in care modernitatea ne-a obisnuit!), ci povestirea cuiva care incearca sa raspunda la intrebarile: de ce lucrurile stau asa? Care este fizionomia ascunsa a realitatii?

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul VII ♦ Nichifor din singurătate ♦ Teolipt, Mitropolitul Filadelfiei ♦ Sfântul Grigorie Sinaitul ♦ Sfântul Grigorie Palama

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul V ♦ Sfântul Petru Damaschi ♦ Sfântul Simeon Metafrastul

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul X ♦ Sfântul Isaac Sirul

Traducere din greceşte, introduceri şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, membru al Academiei Române

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul I ♦ Sfântul Antonie cel Mare ♦ Evagrie Ponticul ♦ Sfântul Ioan Casian ♦ Nil Ascetul ♦ Marcu Ascetul ♦ Diadoh al Foticeii ♦ Isaia Pustnicul

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul VI ♦ Sfântul Simeon Noul Teolog ♦ Cuviosul Nichta Stithatul

Traducere și prefață de Wilhelm Tauwinkl

„Iubeam, eram iubit, aveam copii frumoşi, aveam glorie, sănătate, vigoare fizică şi morală. Eram în stare să cosesc ca un ţăran, să lucrez zece ore încontinuu, neobosit. Dar deodată viaţa mea s-a oprit. Nu mai aveam dorinţe, nu mai aveam ce să-mi doresc. Adevărul este că viaţa era absurdă. Ajunsesem pe marginea prăpastiei şi vedeam că în faţa mea nu era altceva decât moartea. Eu, omul viguros şi fericit, simţeam că nu mai puteam trăi.“ — LEV TOLSTOI, jurnal

„Ai citit Evanghelia pe scurt a lui Tolstoi? Aş putea spune că, la vremea ei, cartea asta m-a ţinut în viaţă. Dacă n-o ştii, atunci n-ai cum să-nţelegi ce înrâurire poate avea asupra cuiva.“ — LUDWIG WITTGENSTEIN, corespondenţă)

„Cititorii de toate convingerile ar avea de câştigat citind această lucrare, deoarece modul în care procedează Tolstoi dovedeşte că mesajul lui Isus Hristos are ceva de spus şi celor care nu se regăsesc în structurile bisericeşti vizibile. Evanghelia pe scurt aduce în prim-plan învăţătura lui Isus şi necesitatea urmării acesteia. În fond, la ce i-ar folosi unui creştin să-şi însuşească diferitele subtilităţi ale dogmelor, dacă aderarea la aceste mistere sublime s-ar reflecta doar în repetarea unor ritualuri şi în respectarea unor obiceiuri? Tolstoi susţine în mod radical urmarea învăţăturii lui Hristos ca o calea desăvârşirii. Sperăm ca apariţia acestui volum să dea naştere unor reflecţii, în toată libertatea, asupra locului învăţăturii Evangheliei în viaţa personală şi în societate.“ — WILHELM TAUWINKL

Ilustrația copertei: Ilia Repin, Lev Tolstoi desculț (detaliu), 1901

A scrie o biografie a lui Buddha este o muncă la care puțini s-ar încumeta, având în vedere tradiția exclusiv orală a Indiei acelor vremuri și, ca atare, lipsa unor informații solide, concrete privind viața personajului istoric.

Karen Armstrong, o extraordinară exploratoare a istoriei religiilor, și-a propus să prezinte publicului occidental una dintre cele mai enigmatice personalități spirituale ale Orientului, apelând la comparația cu figuri familiare nouă – Isus, Socrate, Mahomed – și deslușindu-ne concepte care la prima vedere ni se par derutante și greu de înțeles.

Pe fundalul cultural al lumii sale, Armstrong îmbină istoria, filosofia, mitologia și biografia pentru a crea un portret convingător al unui om a cărui iluminare continuă să fie o sursă de inspirație, o punte peste milenii.

„Armstrong a înfruntat provocări deosebite pentru a scrie despre acest personaj istoric devenit «un model mai degrabă decât un individ», pe măsură ce personalitatea și particularitățile vieții sale s-au estompat în puterea altruismului său.“
PUBLISHERS WEEKLY

„«Omul total» nu este niciodată complet desacralizat, şi avem toate motivele să ne îndoim chiar că o desacralizare totală este posibilă. Secularizarea repurtează succes la nivelul vieţii conştiente. Dar nici un om normal nu poate fi redus la activitatea sa conştientă, raţională, căci omul modern continuă să viseze, să se îndrăgostească, să asculte muzică, să meargă la teatru, să vadă filme, să citească – pe scurt, el nu trăieşte numai într-o lume istorică şi naturală, ci şi într-o lume existenţială, privată şi într-un univers imaginar.“ — MIRCEA ELIADE