Religie & Spiritualitate

Fie ca esti pasionat de mitologie si basmele populare, esti antreprenor care cauta o sursa de motivatie si inspiratie in povesti, sau esti fan Harry Potter, Lord of the Rings, Star Wars sau Game of Thrones, cartea Eroul cu o mie de chipuri te va inspira in calatoria personala si iti va oferi indrumare pentru in calatoria interioara a transformarii. Prezentand subiecte precum visele, mitul renasterii si multe alte provocari din calatoria eroului, Campbell analizeaza omenirea dintr-o perspectiva mitologica si simbolica, subliniind felul in care povestile din intreaga lume sunt de fapt o singura poveste: povestea noastra, a fiecaruia dintre noi.

Cu o prefață de George H. Williams

Poate că nici un cuvânt nu a stârnit atâta teamă, tulburare, pasiune și, din nefericire, nici un alt cuvânt nu a înălțat ruguri sau eșafoduri precum controversatul termen de „erezie“. La origine, erezia (în grecește haíresis) denumea o alegere rațională și pe deplin liberă – de aici și înțelesul de „școală filozofică, facțiune“. Chiar comunitatea primilor „creștini“ (evreii care credeau că Isus este Mesia și/sau Fiul lui Dumnezeu) era numită haíresis.

Dar cum s-a ajuns de la acest sens inițial, neutru și oarecum inocent, la acela de sectă diabolică, de conclav subversiv al unor oameni care răstălmăcesc credința adevărată, mânjind-o cu răutatea și fărădelegile lor vrednice de chinuri și de moarte? Dincolo de excesele instrumentalizării politice a ereziei, chiar există o credință originară, corectă, dreaptă și eternă, sau este vorba despre o alegere arbitrară din noianul de credințe ale creștinismului primitiv? Eruditul Harold O.J. Brown, specialist în istoria biblică și a Bisericii, ne oferă răspunsuri la aceste întrebări dintr-o perspectivă teologică ecumenică, invitându-ne la o călătorie prin toate marile „erezii“ care au zguduit Biserica creștină, de la origini până în prezent.

Filozoful Daniel C. Dennett supune fenomenul religios unei analize cu adevărat ştiinţifice şi multidisciplinare, ţinând seama de imensa complexitate a aspectelor lui antropologice, psihologice, sociale şi istorice, și abordează frontal atât problema originilor, cât şi a semnificațiilor sale în lumea de azi. Ruperea vrăjii pornește de la convingerea autorului că, prin rolul pe care religia continuă să-l joace în conflictele sociale şi politice, ca şi în căutarea de către miliarde de oameni a sensului propriei vieţi, ea este „mult prea importantă pentru a ne putea permite s-o ignorăm“.

„Vraja“ din titlu este atât tabuul care planează asupra examinării obiective a religiei, cât și religia însăşi. Daniel Dennett își duce demersul la bun sfârşit cu un ireproşabil tact şi respect pentru adevăr.

„Surprinzător de precaut, Dennett este conştient de limitele cunoaşterii noastre actuale şi este interesat mai ales să dezvolte un plan de cercetare. Discutând ipotezele particulare cu privire la anumite religii, el se dovedește a nu fi câtuşi de puțin dogmatic.“ — American Scientist

„…Religia este naturală în sensul că nu este supranaturală, că este un fenomen uman alcătuit din evenimente, organisme, obiecte, structuri, tipare etc. care sunt supuse legilor fizicii sau biologiei și care astfel nu presupun nici un miracol… Exact asta vreau să spun. Să se observe că nu este negată existența lui Dumnezeu, a unui Dumnezeu inteligent, conștient și viu care ne-a creat și care ne iubește pe noi toți – și totuși religia în sine, ca set complex de fenomene, rămâne un fenomen complet natural.“ — DANIEL C. DENNETT

„Un fenomen religios nu se va dezvălui ca atare decât considerat în propria sa modalitate, adică studiat la scară religioasă. A voi să delimitezi acest fenomen prin fiziologie, psihologie, sociologie, economie, lingvistică, artă etc. înseamnă a-l trăda; înseamnă a lăsa să scape tocmai ceea ce este unic şi ireductibil în el, anume caracterul său sacru.“ (Mircea ELIADE)

„Îndată ce observăm cele mai umile religii, ne apare o «filozofie de dinaintea filozofiilor» rezultată dintr-un efort de explicare şi unificare, dintr-un efort spre teorie, în toate sensurile acestui cuvânt: cartea lui Mircea Eliade ne face sã simţim coerenţa şi nobleţea acestei filozofii şi, de asemenea, uniformitatea ei de la un continent la altul...“ (Georges DUMÉZIL)

Dimensiune fundamentală a existenței omului, sacrul se infuzează în lume prin misterul său greu de elucidat cu instrumentele rațiunii și ale disciplinelor tradiționale. Nu întâmplător, astăzi, antropologia religioasă, hermeneutica biblică, fenomenologia și istoria religiilor, dar și o serie de științe din arealul psihanalizei ori al sociologiei diacronice acordă o deosebită importanță orizontului hierofanic în care Cerul și pământul, spiritul și materia se întrepătrund în lumina mirabilă a revelației.

Prezenta traducere a Psaltirii a fost facuta cu gandul de a pune la indemana seminaristilor, a sufletelor consfintite, ca si a tuturor credinciosilor dornici sa-si adanceasca necontenit cunostintele biblice o versiune cat mai apropiata de sensul genuin al originalului ebraic.

Omul s-a luptat dintotdeauna cu problema gasirii unui sens in istorie. Nu este surprinzator faptul ca, in calitate de crestin, Hans Urs von Balthasar gaseste sensul istoriei in Cristos, centrul si Domnul ei. Ceea ce ne poate surprinde si stimula este maiestria teologica cu care Balthasar urmareste efectele Domniei lui Cristos asupra istoriei si vietii de zi cu zi a crestinului. In aceasta carte avem una dintre sursele indispensabile pentru intelegerea sistemului cristocentric al lui Balthasar si tot aici gasim elaborarea afirmatiei ca Isus Cristos este "insasi Ideea concretizata, personala si istorica: universale concretum et personale" - ceea ce inseamna ca Isus Cristos este universal valabil aici si acum, indiferent de epoca. Caracteristic lui Balthasar, cartea inspira spiritual, la fel de mult cum informeaza teologic. Von Balthasar ii urmeaza pe Sfintii Parinti in abordarea teologiei prin prisma dramei istoriei si il prezinta pe Isus Cristos ca fiind norma dupa care trebuie interpretata intreaga istorie, atat istoria seculara, cat si istoria mantuirii. Astfel, cautand sa devenim una cu El, propria noastra istorie devine plina de sens si dobandeste un scop.

Doar un foarte mic numar de initiati l-au citit si-l cunosc pe Grigorie de Nyssa, pastrand insa cu strasnicie secretul doar pentru ei. Abia daca putem numara pe degete cateva studii despre el, destul de austere, aparute mai intai in Germania si cateva referiri despre el, raspandite ici si colo prin diferite articole, precum si o traducere a "Marelui Cuvant Catehetic", aparuta in limba franceza. Din punct de vedere critic, textul lucrarilor lui este cel mai neglijat din intreaga perioada patristica. Cine ar banui indaratul acestei aparente intristatoare, existenta celui mai profund filosof grec din epoca crestina, a unui mistic si poet incomparabil? Sfantul Maxim Marturisitorul insa il numea dascal ecumenic, iar Conciliul al II-lea din Niceea ii va confirma titlul de Parinte al Parintilor.

Unul dintre cei mai mari si mai iubiti purtatori de cuvant ai credintei, arhiepiscopul Fulton Sheen ne prezinta aici, in stilul sau caracteristic, clar si deschis, minunata conceptie a Bisericii despre casatorie. Cu franchete si caritate, autorul noteaza cauzele si solutiile la crizele conjugale obisnuite, relatand povesti reale si emotionante ale unor oameni ale caror vieti au fost transformate prin casatorie. El subliniaza faptul ca Domnul nostru binecuvantat se afla in centrul fiecarei casatorii reusite si iubitoare.

Cartea sacramentelor este o prezentare, scrisa cu luciditate, a celor sapte taine ale Bisericii Catolice. Arhiepiscopul Fulton J. Sheen este responsabil pentru aceasta lucrare memorabila si dramatica, care explica pe intelesul tuturor semnificatiile Sacramentelor pentru om, puterea lor si conditiile aplicarii lor. Fulton Sheen analizeaza mai intai necesitatea Sacramentelor si explica originea lor. Apoi se adanceste in fiecare, incepand cu renasterea crestinului la Botez, continuand cu puterea primita prin Taina Mirului, primirea Trupului si Sangelui lui Hristos in Sfanta Impartasanie, iertarea pacatelor in Spovada, ungerea trupului (acordarea Sfantului Maslu) in cadrul Sacramentului din urma, incheind cu puterea Consacrarii acordata barbatilor care primesc taina Preotiei si binecuvantarea nuptiala obtinuta de cei care imbratiseaza Casatoria, autorul descriind cu maiestrie elementele specifice fiecarei Taine, definind materia si forma necesare unei administrari valide.

Prezenta lucrare­ studiaza o diagrama faimoasa a Cabalei - "Arborele Vietii" -, precum si principiile sale de functionare, incepand din perioada antica si pana in prezent. Sunt descrise in detaliu structura si dinamica Existentei, legile cosmice care opereaza in cadrul ansamblului celor Patru Lumi ale Scarii lui Iacov, dar si exemple aplicate, cum ar fi functionarea economiei, a unei relatii amoroase, desfasurarea proceselor evolutive sau scopurile omenirii la nivel fizic, psihologic si spiritual. Noi, oamenii, suntem parte a interactiunii dintre materie, forma si creatie, intr-un vast proces care isi are originea in taramul divin.

Dacă cineva dorește să se căsătorească, dar nu întâlnește persoana de care să-și lege viața, începe să se roage fierbinte, să meargă în pele­rinaje, în­cearcă să trăiască după poruncile lui Dumnezeu. Și dacă nimic nu se schimbă, pot apărea chiar resentimente, o nemulțumi­re față de Dumnezeu. Ce se întâmplă atunci?

Viata Parintelui Arsenie Papacioc povestita copiilor, scrisa de Andreea Daniela Nemes.

Romanul ,,Tufişul de Argint" al autoarei Lucy Maud Montgomery (1874‑1942), cu­nos­cută datorită fai­moa­­sei serii Anne din Green Gables, a fost publicat în 1933 și relatează povestea unei ado­les­cente romantice, Patricia – Pat pe numele ei de alint –, o tânără afec­tu­oasă și sentimentală, atașată de căminul familial, însă potrivnică modelor de vitrină, snobismului și apa­ren­țe­lor. Prie­te­nă cu murmurul copacilor, cu nostalgia câmpiei, cu misterele caselor, își caută sensul într‑o lume în schimbare, descoperind din tumultul viselor pe care și le țese nu doar plăcerile simple ale vieții, ci și provocările ma­turizării și suferința din dragoste, spre a învăța să aprecieze frumusețea și complexitatea vieții într‑un mod nou.

Dumnezeu l‑a creat pe om din infinita Sa dragoste, me­nindu‑l fericirii veşnice. Dar fericirea nu poate exista fă­ră dragoste. De aceea se aşteaptă din partea omului dra­gos­te faţă de Dumnezeu, potrivit poruncilor sfinte; dra­gos­te din toată inima, din tot sufletul şi cu toată puterea, pen­tru ca prin această dragoste, pornită din inimă, omul să se ataşeze de Dumnezeu. Domnul este Iubire, iar prin iubire omul trebuie să do­bân­dească asemănare cu Dumnezeu, fiindcă numai prin iu­bire poate deveni fiu al lui Dumnezeu după har; iar da­că Îi va deveni fiu, poate deveni şi moştenitor al Împărăţiei cerurilor.

Sfântul Siluan ne învață că sfinții cunosc durerile noastre, ale viețuitorilor de pe pământ, și ne sar în ajutor, prin Duhul Sfânt. Cititorul acestor relatări s-a convins de un adevăr paradoxal, cum paradoxale sunt întreaga învățătură și existență creștină: Sfânta Xenia aude strigătul nostru de ajutor, de dincolo de mormânt. Ai probleme mari cu alcoolul sau cu alte dependențe?

Sfântul Luca al Crimeii este viu. Aceasta e mărturia unor oameni care au simțit ocrotirea, liniștea, bucuria sfinților lui Dumnezeu și mai ales ale Sfântului Luca al Crimeii. Aceasta este puterea de Sus, dătătoare de curaj, dăruită tuturor celor ce cu credinţă trec prin nenumărate încercări. Care învață că minunea nu poate avea loc decât dacă cineva se face părtaș durerii, suferinței aproapelui întru iubirea lui Hristos.

Scrise de către mari sfinți ai Bisericii, cu multă căldură, dragoste și înțelegere față de neputințele omenești, dar și cu o cunoaștere profundă a culmilor de viață duhovnicească la care poate ajunge omul cu ajutorul harului dumnezeiesc, Rânduielile vieții monahale reprezintă un excelent îndrumar pentru orice creștin – fie monah, fie mirean – care se străduiește să rămână pe calea către Dumnezeu în aceste vremuri agresive și nesigure, pline de informații contradictorii despre cine suntem sau despre cine ar trebui să fim. În rânduielile înfățișate aici – adresate în literă mai ales monahilor, însă în duh tuturor celor ce caută să fie asemenea lui Hristos –, fiecare cititor poate găsi cuvânt de învățătură, de mângâiere, de călăuzire, de lămurire, de aprindere a doririi de Dumnezeu. Cuvânt pentru sine, așa cum este el în fața lui Dumnezeu în clipa în care ia cartea în mână: începător plin de râvnă sau înaintat întru desăvârșire; nevoitor statornic pe cale sau șovăielnic și descurajat; cuprins de întunericul deznădejdii sau desfătându‑se întru lumina cea dumnezeiască; tânjind după pocăință sau veselindu‑se întru bună făptuire; fie că inima lui se îndreaptă cu dor spre viața monahală, fie că‑și dorește bucuria curată a vieții de familie.

Mișcarea pentru restabilirea Ortodoxiei pe teritoriul actualei regiuni Trancarpatia este strâns legată de numele marelui ascet, mărturisitor, sfânt și cuvios - Alexie Kabaliuc (Carpatinul). (...) Cartea pe care o țineți în mână dezvăluie o mulțime de fapte interesante din viața Sfântului Alexie Carpatinul, nevoitor al Bisericii Ortodoxe, precum și date istorice ale mișcării pentru restabilibrea credinței ortodoxe în Transcarpatia.

În anul 2022, an hărăzit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și ca „an omagial al rugăciunii”, o vrednică credincioasă, pe numele său Mariana Răbîncă, și-a asumat sarcina deloc ușoară a alcătuirii unei antologii de poezie creștină românească, declarată ca atare (rugă sau rugăciune) de autori sau prin evidența adresării: către Doamne-Doamne, către Fiul Său iubit, Iisus Hristos, sau către Fecioara Maria.

Ce se întâmplă când ne zâmbește cerul? Ei bine, se ­întâmplă tot felul de lucruri nemaivăzute: Sfântul Gheorghe oferă de mâncare drumeților și apoi le cere bani pentru a‑și repara biserica, Pruncul Iisus din icoană dăruiește o uriașă pâine caldă unui copilaș care Îl iubea mult, broscuțele fac liniște la vremea Liturghiei, hoția este pedepsită în chip surprinzător sau o viperă simpatică muncește ca ajutor de brutar la mănăstire. Și câte și mai câte alte „zâmbete” nu au loc! Câteva dintre ele sunt adunate în această cărticică, dar sunt convinsă că și vouă v‑a zâmbit cerul în fel și chip și aveți multe zâmbete de povestit.

,,Experiența Muntelui Athos este unică, dar asta o spun toți, atât cei care au trăit-o, cât și cei care speră să o trăiască. Țin minte atât de bine o seară târzie de vară când un călugăr din Athos, într-o plimbare pe care am făcut-o împreună în jurul mănăstirii românești din Sfântul Munte , mi-a lămurit definitiv orice îndoială cu o singură propoziție: Credința nu este pe logică...

Versiunea de față are la bază textul ediției din 2008, însă vine cu o noutate absolut necesară, și anume, ea cuprinde introduceri la cărțile biblice, preluate din ediția jubiliară a Bibliei apărută cu aprobarea Sfântului Sinod (2001).

Versiunea de față are la bază textul ediției din 2008, însă vine cu o noutate absolut necesară, și anume, ea cuprinde introduceri la cărțile biblice, preluate din ediția jubiliară a Bibliei apărută cu aprobarea Sfântului Sinod (2001).

Versiunea de față are la bază textul ediției din 2008, însă vine cu o noutate absolut necesară, și anume, ea cuprinde introduceri la cărțile biblice, preluate din ediția jubiliară a Bibliei apărută cu aprobarea Sfântului Sinod (2001).

„Bodhidharma, strămoșul Budismului Zen, a venit în China, din India, în timpul Dinastiilor de Nord și Sud și a propovăduit gândirea și filosofia budistă. Inițial, budismul a întâmpinat rezistență, dar ulterior s a dezvoltat și a înflorit, fiind transmis din generație în generație, fără întrerupere. În a doua jumătate a Dinastiei Tang, Budismul Zen reprezenta deja o școală importantă de gândire. Înțelepciunea desăvârșită a maeștrilor Zen, precum și efortul lor necontenit de a lungul generațiilor au determinat longevitatea Budismului Zen. De a lungul evoluției sale, Budismul Zen a integrat în cadrul filosofiei sale elemente de confucianism și daoism, specifice culturii chineze tradiționale, devenind, în cele din urmă, un sistem de gândire unic, ieșit din comun, cu trăsături chinezești, câștigând inimile a mii și mii de oameni.”

Datorită profundei sale gândiri filosofice, Laozi a fost considerat „părinte al filosofiei Chinei”. Cartea despre Dao și virtute, care conține circa 5000 de caractere chinezești, include texte cuprinzătoare, variind între filosofie, istorie, politică, etică și cultivarea spiritului omului. Filosofia este, totuși, principala preocupare a gândirii lui Laozi cu Dao-ul ca nucleu al său.

M-am străduit să deslușesc sensul fiecărei poezii și s-o transpun în dulcea limbă românească a lui Eminescu. Cartea cântecelor a fost întocmită în îndepărtata Antichitate și e nevoie de muncă și un strop de noroc pentru a pătrunde sensurile originale ale poeziilor și cuvintelor arhaice. Este lesne de înțeles de ce anticii se plângeau de faptul că nu ai cum să accezi la un deplin înțeles al textelor și cuvintelor din Cartea cântecelor. De aceea traducerile mele reprezintă, previzibil, interpretarea mea personală.

Cultura tradițională chineză este o comoară a civilizației lumii, iar Analectele lui Confucius constituie cea mai strălucită perlă a culturii multimilenare chineze. Ideile sale au prins atât de adânc rădăcini în inimile poporului chinez, încât toți chinezii, fie de naționalitate Han sau făcând parte din minoritățile naționale, au fost mai mult sau mai puțin influențați de ideile acestei cărți.