Religie & Spiritualitate

Meditația creștină nu se va strădui să iasă din lume ca să pătrundă în vreun paradis entuziast, ci, asemenea Mariei, va însoți în rugăciune drumul lui Isus, pentru ea de nepătruns, adesea de neînțeles, mereu gata să pornească din nou pe el dacă e nevoie de ea: sub Cruce. În această meditație există, în mod sigur, experiența împlinirii, dar nu și insule idilice, căci și asupra anilor de tinerețe ai Fiului planează profeția lui Simeon: „prin însuși sufletul tău va trece sabie" [Lc 2,35] şi – după cuvântul lui Isus în vârstă de doisprezece ani - cea mai întunecată umbră a neînțelegerii...

,,Fragmentele prezente aici, precum și un alt mic volum cu îndrumări practice pentru prietenie, logodnă, căsnicie („Christiane”), arată cât de mult era preocupată Adrienne von Speyr, în toate privințele vieții obișnuite, de oamenii aflați în grija sa și cât de mult s-a luptat mereu pentru a împăca numeroasele sale responsabilități lumești cu abundența intuițiilor sale spirituale pentru care depun mărturie comenta-riile sale exegetice și alte lucrări religioase." Hans Urs von Balthasar

Cu adevărat, o carte uimitoare. Cei cărora nu le plac de obicei „cărţile spirituale” vor putea să o iubească pe aceasta. Şi poate că ea îi va conduce la cărţile spirituale de la maturitate ale autorului, precum „Rugăciunea contemplativă”, mai bogată în doctrină explicită, sau la surorile ei mai recente, de o simplitate şi mai nudă, intenţionat mai aproape de existenţa umilă, precum acele „Puncte de reper”, atât de luminoase şi precise, sau acest ultim născut, acest mic volum „Catolic” care a văzut lumina zilei odată cu revederea ei de către „Inima lumii”.

„Două iubiri au zidit două cetăți: iubirea de sine dusă până la disprețul de Dumnezeu a zidit cetatea pământească; iubirea de Dumnezeu dusă până la disprețul de sine a zidit cetatea cerească” – textul lui Augustin nu și-a pierdut cu nimic actualitatea. Cele două cetăți, știm aceasta, nu sunt diferite, ci coexistă în această lume, ca și în lăuntrul fiecăruia dintre noi..

Descoperiţi în familie toate întâmplările şi marile personaje cunoscute ale Bibliei, de la traversarea Mării Roşii până la Sărbătoarea Paştelui, oprindu-ne la arca lui Noe, Cele Zece Porunci, miracolele şi Patima lui Isus… Aceste relatări bogat illustrate pun în valoare cea mai importantă scriere din istoria omenirii şi ne permit să descoperim în profunzime patrimonial nostru cultural comun pentru a-i împărtăşi bogăţia.

De la început, întreaga trilogie a fost structurată în funcție de determinările transcendentale ale ființei, și anume, având în vedere de fiecare dată relaţia analogă între semnificația și forma ei în fiinţa lumească și în ființa divină: astfel, în Estetică există o corespondență între frumusețea “lumească” și “slava” divină, în Dramă între libertatea lumească finită și libertatea divină infinită. Aici, în Logica teologică, va trebui să reflectăm prin urmare la relația dintre structura adevărului creatural şi a celui divin. Și, în consecință, să ne punem întrebarea dacă adevărul divin poate fi reprezentat şi exprimat (în diverse forme) în structurile celui creatural. Cunoștințele teologice despre slava, bunătatea, adevărul lui Dumnezeu presupun prin însăși natura lor o structură nu numai formalistă sau gnoseologică, ci ontologică a ființei lumești: fără filosofie nu poate exista teologie.

Volumul al doilea tratează despre adevărul pe care Dumnezeu ni l-a făcut cunoscut din proprie inițiativă prin revelația sa liberă şi care a devenit astfel norma ultimă, supremă, a adevărului lumesc. Pentru a descrie și înțelege modul în care adevărul lumesc, departe de a fi astfel anulat, este elevat și desăvârşit mai presus de sine, sunt necesare însă şi presupuse analizele din acest prim volum.

De la început, întreaga trilogie a fost structurată în funcţie de determinările transcendentale ale fiinţei, şi anume, având în vedere de fiecare dată relaţia analogă între semnificaţia şi forma ei în fiinţa lumească şi în fiinţa divină: astfel, în Estetică există o corespondenţă între „frumuseţea” lumească şi „slava” divină, în Dramă între libertatea lumească finită şi libertatea divină infinită. Aici, în Logica teologică, va trebui să reflectăm, prin urmare, la relaţia dintre structura adevărului creatural şi a celui divin. Şi, în consecinţă, să ne punem întrebarea dacă adevărul divin poate fi reprezentat şi exprimat (în diverse forme) în structurile celui creatural. Cunoştinţele teologice despre slava, bunătatea, adevărul lui Dumnezeu presupun prin însăşi natura lor o structură nu numai formalistă sau gnoseologică, ci ontologică a fiinţei lumeşti: fără filosofie nu poate exista teologie.

Această scurtă trecere critică în revistă a ceea ce este considerat în mod obişnuit a fi eschatologie creştină ne-a adus mai aproape de ceea ce se poate şi ceea ce nu se poate aştepta de la acest volum final al Teodramaticii. Dar mai este cu adevărat nevoie de acest volum?

In volumul Epilog (1987), Hans Urs von Balthasar ne ofera o recapitulare succinta a monumentalei sale trilogii. In timp ce aceasta din urma este dedicata unei analize a revelatiei divine in lumina frumosului (Slava lui Dumnezeu), a binelui (Teodramatica) si a adevarului (Teologica), Epilogul se concentreaza asupra unitatii. Un aspect al acestei unitati este unicitatea lui Hristos: Cum, se intreaba Balthasar, aratam singularitatea absoluta a Domnului in mijlocul atator religii, viziuni ale lumii si filozofii? Raspunsul pe care el insusi il propune este integrarea: unitatea care straluceste in recapitularea de catre Hristos a misterului fiintei create in cadrul misterului tot mai mare al iubirii trinitare. Acest program de integrare, sustine Balthasar, ii permite teologului sa arate atat consonanta revelatiei cu ratiunea, cat si noutatea sa scandaloasa in raport cu toate interpretarile umane ale realului. Desigur, "aceasta mica lucrare cu greu poate fi mai mult decat o sticla aruncata in mare. Sa gasesti uscat si sa se intalneasca cineva cu adevarat cu ea, asta ar fi un miracol. Dar uneori chiar si miracolele se intampla". - din Cuvantul inainte semnat de autor.

In 1928, Edmond Bordeaux Szekely a publicat traducerea cartii intai a Evangheliei eseniene sub titlul Evanghelia eseniana a pacii. Aceasta cuprinde numai o treime din manuscrisul aramaic descoperit de el in Arhivele Secrete ale Vaticanului.

Versiunea englezeasca a acestei prime carti a aparut in 1937 si de atunci micul volum a calatorit in lumea intreaga, a fost tradus in numeroase limbi, castigand in fiecare an tot mai multi cititori.

Dupa aproape cincizeci de ani au aparut Cartea a doua: Cartile necunoscute ale esenienilor si Cartea a treia: Manuscrisele pierdute ale Fraternitatii eseniene.

In 1981, a fost publicata postum, respectand cerintele doctorului Edmond Bordeaux Szekely, Cartea a patra: Invataturile Celui Ales. Aceasta cuprinde un alt fragment al manuscrisului care, in aramaica, se afla in Arhivele Secrete ale Vaticanului, iar in slavona, in Biblioteca Habsburgilor din Viena.

Lucrarea de fata cuprinde textul integral al celor patru carti aparute ca volume separate sub egida International Biogenic Society.

Stilul poetic al traducatorului insufleteste frumoasele cuvinte ale Domnului Iisus si ale batranilor intelepti din fratia eseniana.

„Ce vedem aici sunt doi oameni — unul e om al Bisericii, celălalt e un om din Biserică — stând de vorbă despre Naștere, Crăciun, Înviere, Paști, om, divinitate, lume, iubire și ștergerea tuturor lacrimilor, așa cum pe vremuri stăteau de vorbă, pe malul râului Ilisos, Socrate și Phaidros, discutând despre frumusețea sufletului în iubire și despre câmpia ființei, așa cum stătuseră de vorbă, la gura sobei, Karl Popper și Konrad Lorenz, vorbind despre oameni, obiceiurile animalelor, lume și etologie, și cum încă mai stau de vorbă, într-un apartament din Paris, Lev Șestov și Benjamin Fundoianu, într-o minunată eternitate a conversației neîntrerupte, care începe odată cu primul om și merge mai departe prin noi, cei care stăm azi de vorbă, până la ultimul om restaurat al mântuirii.” Horia-Roman Patapievici

O lectura captivanta, plina de intelepciune si umor fin, continand si povestiri uluitoare despre marii practicanti contemporani ai spiritualitatii atonite.

Upanisadele reprezinta comoara spirituala si filosofica a traditiei hinduse. Aceste texte sacre care exploreaza profunzimea si intelepciunea milenara a Upanisadelor, alcatuiesc una dintre cele mai importante parti ale Vedelor, scripturile hinduse primordiale. Lucrarea de fata abordeaza intrebari inca vitale despre natura si destinul omenirii si consecintele nerespectarii ordinii naturale si a intregului ansamblu. Fiecare Upanishad, sau lectie, preia o tema variind de la atingerea fericirii spirituale pana la karma si renastere si, in mod colectiv, sunt meditatii despre viata, moarte si viata de apoi. Esenta invataturilor lor este ca adevarul poate fi atins prin credinta mai degraba decat prin gandire si ca spiritul divin este in fiecare dintre noi.

Scrierile lui Evagrie Ponticul (secolul IV) stau la originea misticii crestine. Intemeiate pe o experienta duhovniceasca nemijlocita, ele au inspirat generatii de monahi si credinciosi. In centrul viziunii teologice evagriene se afla notiunea de apatheia, „nepatimire”, „purificare” psiho-somatica, de unde incepe urcusul mintii catre cunoasterea divinitatii. Tot lui Evagrie i se datoreaza sistematizarea „gandurilor rele” (logismoi) intr-o lista care va deveni faimoasa: cele sapte pacate capitale. La origine insa, asa cum se poate vedea in Tratatul practic, cele sapte pacate erau opt. Evagrie acorda o atentie deosebita acediei, maladie specifica monahului retras in pustiu, care avea sa devina cea mai raspandita maladie a omului modern: depresia. Cele doua capodopere, traduse, introduse si comentate de un specialist in domeniu, fac parte din tezaurul culturii europene.

Începând cu secolul al XIII-lea, Capitulele, fie ele conventuale, provinciale, generale sau generalisime, reunesc puterea legislativă, executivă și disciplinară a unui ordin sau congregație religioasă, decizând nu numai alegerea superiorului ordinului, confirmarea priorilor aleși de către conventuri sau aprobarea Constituțiilor, ci și organizarea învățământului desfășurat în cadrul acestora. Traducerea înregistrărilor din Chartularium Universitatis Parisiensis cuprinse în acest volum, în calitatea lor de documente capitulare a patru dintre ordinele religioase reprezentate din secolul al XIII lea la Universitatea din Paris, dominican, franciscan, cistercian și augustinian, este prima de acest fel, nu numai în limba română, ci și într-o limbă modernă.

În loc să ucidă catolicismul, întâlnirea cu modernitatea a ajutat Biserica Catolică să redescopere unele adevăruri fundamentale despre ea însăși. Chiar mai ironic, redescoperirea de către Biserică a acestor adevăruri ar putea, pur și simplu, să pună catolicismul în poziția de a ajuta modernitatea seculară să se salveze pe sine de propria incoerență crescândă.

Ce este femeia? Femeia nu are o definiție, dar are o poveste. Iar această poveste o vedem acum prin ochii omului de radio și televiziune, Liana Stanciu, care poartă un dialog-confesiune cu Părintele Vasile Ioana, duhovnicul ei de peste 20 de ani.

Protosinghelul Nicodim Mandița (1889-1975), Parintele Dumitru Staniloae (1903–1993), Parintele Arsenie Boca (1910-1989), Arhimandritul Cleopa Ilie (1912-1998), Parintele Adrian Fagețeanu (1912-2011), Parintele Sofian Boghiu (1912-2002), Parintele Ilarion Argatu (1913-1999), Parintele Arsenie Papacioc (1914-2011), Parintele Constantin Galeriu (1918-2003), Parintele Teofil Paraian (1929-2009) sau Ieromonahul Iustin Marchiș (1951), alaturi de alți cuvioși Parinți ai Bisericii Ortodoxe Romane, au știut sa deschida sufletele oamenilor, sa le asculte framantarile și sa le aduca liniștea in lumina credinței.

Mihai Frățilă ne propune o perspectivă surprinzătoare, invitându-ne să reflectăm la înrâurirea benefică a dezamăgirilor. Pornind adesea de la experiențe de viață personale, această carte deopotrivă reconfortantă și profundă se construiește din nebănuitele spații interioare unde se înfăptuiește tainic „partea hotărâtoare a existenței“, acea parte unde se cern binele și răul și unde învie rațiunea speranței.

„Sacrul şi profanul sunt două modalităţi de a fi în Lume, două situaţii existenţiale asumate de om de-a lungul istoriei sale. Ele nu prezintă interes doar pentru istoria religiilor sau pentru sociologie, nu fac doar obiectul unor studii istorice, sociologice, etnologice. De fapt, cele două moduri de a fi, sacrul şi profanul, sunt determinate de diferitele poziţii pe care omul le-a cucerit în Cosmos şi sunt importante atât pentru filozofi, cât şi pentru orice cercetător care doreşte să cunoască dimensiunile posibile ale existenţei umane.“ (Mircea ELIADE)

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul IV ♦ Talasie Libianul ♦ Isihie Sinaitul ♦ Filotei Sinaitul ♦ Ioan Carpatiul ♦ Avva Filimon ♦ Sfântul Ioan Damaschin ♦ Teodor al Edessei ♦ Teognost ♦ Ilie Ecdicul ♦ Monahul Teofan

Demisia papei Benedict XVI a fost un gest istoric, aproape fără precedent, care a tulburat Biserica și a uluit o lume întreagă. Făcând apel la misterioasa învățătură apocaliptică din epistolele Apostolului Pavel către Tesaloniceni, precum și la tulburătoarea viziune a Sfântului Augustin despre Biserică drept coabitare a Împărăției luminii cu cea a întunericului, filozoful italian Giorgio Agamben ne oferă o explicație și mai tulburătoare pentru demisia marelui pontif. Cartea sa ne introduce în chiar Taina Istoriei, a Bisericii și a Apocalipsei, acolo unde binele și răul nu sunt deloc ceea ce par a fi.

„În Biserică există două elemente ireconciliabile, însă întrețesute: iconomia și escatologia, elementul lumesc și temporal, pe de o parte, și elementul care păstrează legătura cu sfârșitul veacurilor și cu sfârșitul lumii, pe de altă parte. Când elementul escatologic intră în umbră, iconomia lumească ajunge să crească la infinit, devenind interminabilă și lipsită de scop. Paradoxul Bisericii este că, din perspectivă escatologică, trebuie să renunțe la lume însă n‑o poate face pentru că, din perspectivă iconomică, aparține lumii și nu poate renunța la aceasta fără să renunțe la ea însăși. Tocmai aceasta este criza decisivă, întrucât curajul – și acesta ni se pare a fi sensul ultim al mesajului lui Benedict XVI – nu este altceva decât capacitatea de a păstra legătura cu propriul sfârșit.“ — GIORGIO AGAMBEN

Traducere din greceşte, introduceri şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, membru al Academiei Române

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul III Sfântul Maxim Mărturisitorul

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul IXSfântul Ioan Scărarul ♦ Avva Dorotei

Vietile Maestrilor nu este altceva decat transcrierea unei calatorii intreprinsa in Tibet de Baird Spalding - in fruntea unei expeditii americane. Datorita extraordinarelor intamplari relatate - autorul era intrebat adesea daca aceasta carte este o fictiune sau rezultatul unei calatorii reale....

Cartea ,,Mindfulness pe intelesul tuturor" este una dintre cele mai bine vandute si mai influente carti din sfera mindfulness. Autorul Bhante Gunaratana, calugar budist si renumit maestru in meditatie, ne conduce pas cu pas prin miturile, realitatile si beneficiile meditatiei si ale practicii mindfulness. Dedicata atat celor care nu au nicio pregatire in meditatie, dar si practicantilor experimentati, cartea ,,Mindfulness pe intelesul tuturor" reprezinta un must-have pentru oricine doreste sa exploreze beneficiile meditatiei budiste fiind o resursa excelenta pentru a invata cum sa traiesti o viata mai productiva si mai echilibrata. O carte accesibila si practica despre cum sa practici mindfulness si meditatia in mod eficient, cu echilibrul potrivit de simplitate si profunzime.

Jnana-Yoga, alaturi de Karma-Yoga, Bhakti-Yoga si Raja-Yoga ale lui Swami Vivekananda, sunt considerate tratate clasice ale filosofiei hinduse, fiind o comoara de intelepciune pentru oricine cauta sa-si dezvolte cunoasterea spirituala si sa descopere adevarul universal prin intermediul acestei cai. Swami Vivekananda ofera cititorilor instrumentele necesare pentru a-si transforma viata si lanseaza o invitatie deschisa de a lua parte la aceasta calatorie de evolutie spirituala.

Drumul pe care mergi singur – Dokkōdō • 35 de articole despre strategie – hyōhō sanjūgo kajō

Cu puțin timp înainte de a muri, samuraiul Miyamoto Musashi se retrage în peștera Reigandō din regiunea Kumamoto, unde scrie Cartea celor cinci cercuri – Gorin no Sho. Tradusă de-a lungul anilor în numeroase limbi, lucrarea pe care acest legendar maestru al sabiei a lăsat-o posterității este atât un manual de strategie, cât și o incursiune în filosofia artelor marțiale. Musashi descrie tehnici aplicabile în lupta cu unu sau mai mulți adversari și arată cum acestea, îmbinate cu preceptele Zen, pot fi utile în viața de zi cu zi. Pentru a înțelege mai bine scrierile maestrului de sabie, volumul este completat cu ilustrații și comentarii pentru fiecare capitol, ce reflectă contextul istoric și cultural al epocii. Ediția include alte două texte renumite, un set de 21 de reguli de conduită morală concepute de celebrul samurai pentru discipolii săi intitulat Drumul pe care mergi singur – Dokkōdō, cu o secțiune de comentarii, precum și tratatul de instruire în arta sabiei 35 de articole despre strategie (Hyōhō sanjūgo kajō).

Lucrarea Rugaciunea Inimii in crestinism si sufism il indruma pe cititor sa urce treptele rugaciunii contemplative. Bazandu-se atat pe surse crestine, cat si pe surse sufite - cum ar fi Sf. Tereza de Avila, Attar, Sf.Ioan al Crucii sau Rumi -, precum si pe propria experienta, Llewellyn Vaughan-Lee descrie rugaciunea mistica, o modalitate de a crea o relatie vie cu Divinul din inima. Prin Rugaciunea Inimii, practicantul este atras catre linistea interioara a adevaratei comuniuni cu Dumnezeu.