Religie & Spiritualitate

„Memoriile cardinalului Ratzinger – pe care publicul are acum ocazia de a le parcurge în prima lor traducere românească – ne invită să redescoperim lucruri de preț, vechi, de fapt, de când lumea în conștiința umanității. Adevărul că omul cel bun nu se măsoară după strălucirea intelectului, a succesului, a puterii, ci după simțul moralității sale, după frumusețea sufletească, după devotamentul față de semeni și după victoria asupra sinelui este o narațiune clasică a caracterului pe care se poate întemeia fără ezitare o societate justă. Tocmai de aceea, manuscrisul autobiografic al viitorului papă Benedict al XVI-lea, text izvorât din bucuria lui de a rememora lucruri petrecute la răscrucile vieții, aduce cu sine și prețiozitatea martorului în plus. Avem, astfel, puse împreună simplitatea interlocutorului, omul însuși și ucenicia lui, valorile sale și, mai ales, traiectoria unei chemări formidabile spre studiu și spre slujirea celorlalți. [...] Faptul de a avea nevoie de Dumnezeu ca împlinire a propriei noastre ființe ne intrigă astăzi, poate, cel mai mult. Acest lucru e datorat în parte obișnuinței de a calcula izbânda după ifose și așteptări personale sau după cifrele abilității de a face și desface. Omul Joseph Ratzinger ne asigură însă că, din perspectiva credinței, însumările sunt extrem de relative, valoarea mărturiei provenind din harul de a mărturisi idealul sufletesc inspirat de Isus. Viitorul papă știe că nu disprețul față de ceea ce îi pare omului mărunt îl împiedică să fie nepăsător în viață, ci respectul – uneori plin de vanitate – pentru cerințele a ceea ce e mai înalt. Că lucrul cel mai frumos stă în faptul că năzuințele costisitoare și abrupte sunt însoțite de o piatră de încercare: a descoperi înălțimile în lucrurile mărunte.” − PS Mihai Frățilă

Am fost preocupat în paginile care urmează nu atât de reprezentările teologice ale adevărului și de consecințele lor sociale, cât de condițiile de posibilitate ale căutării Împărăției lui Dumnezeu în cadrele politice ale istoriei. Sub inspirația Sfântului Augustin, am numit dispoziția pentru această căutare pia libertas. Să cauți Împărăția înainte de toate este un demers ce nu poate fi înțeles și întreprins decât sub specia libertății...

Citind volumul Meditații la Evanghelia după Luca vom putea descoperi că, pentru a cunoaște mai bine specificul acestei Evanghelii, ar trebui să începem cu lectura și meditarea secțiunii cuprinse între capitolele 9 și 18, care are forma unei mari „călătorii” a lui Isus, începînd din Galileea, trecînd prin Samaria și ajungînd la Ierusalim, acolo unde moare și învie. Isus „călătorește” însoțit de discipolii săi și de mari mulțimi de oameni, predicînd treptat despre subiectele caracteristice ale catehezei sale, în special despre milostivirea lui Dumnezeu, astfel că această „călătorie” se transformă într-o invitație la a-L „urma pe Christos”, ceea ce înseamnă parcurgerea mai multor etape de maturizare a credinței și de trăire a vieții evanghelice.

Thich Nhat Hanh ne dezvaluie intr-un stil accesibil si plin de compasiune, esenta invataturilor budiste si cum acestea pot fi aplicate in viata de zi cu zi. Aceasta carte te va ajuta sa gasesti linistea interioara si sa descoperi un sens mai profund al vietii tale. Prin intermediul invataturilor sale profunde si practice, Thich Nhat Hanh exploreaza teme precum mindfulness, compasiunea, nonviolenta, si eliberarea de stres, oferind solutii practice pentru a ne transforma suferinta in pace, bucurie si eliberare. Ea poate fi o busola in calatoria ta spre o viata mai implinita si mai fericita.

Ocrotitorii Romaniei. Sfantul Andrei, Sfanta Parascheva, Sfantul Dimitrie cel Nou. Sfantul Apostol Andrei, Cel Intai Chemat in fata lui Iisus Hristos, este considerat ocrotitorul Romaniei si cel care a inceput crestinarea teritoriului locuit de stramosii nostri. Supranumit si "Apostolul Lupilor" (dupa un vechi nume al geto-dacilor), el a fost propovaduitorul Evangheliei pe taramurile Scitiei si Pontului.

Eseurile cuprinse în acest volum sunt rodul unei căutări continue a sfințeniei, mai întâi în Scripturi, apoi în oameni și, nu în ultimul rând, în experiența concretă a vieții. Aceste cugetări latreutice au fost scrise pe rând, vreme de douăzeci de ani (1990-2010), în Renașterea, periodicul Arhiepiscopiei Clujului. Le-am rânduit în trei mari trepte. În prima dintre acestea am concentrat atenția asupra Sfântului lui Dumnezeu, Izvorul sfințeniei noastre. L-am văzut întrupat de la Duhul Sfânt, născut din Fecioara, adorat de păstori, slăvit de îngeri, preamărit de magi, vestit de Botezător, răstignit de oameni, înviat ca mărturie, înălțat întru slavă, pnevmatizat și transfigurat la chip. Am surprins prin aceasta taina mântuirii noastre și, implicit, chemarea de a-I fi asemenea. Cea de-a doua treaptă a fost dedicată luptei duhovnicești pe care omul trebuie să o poarte atunci când dorește să ajungă de la chip la asemănarea cu Protochipul său. Am evocat chipurile celor care l-au căutat neîncetat pe Dumnezeu, de la Saul din Tars, care a văzut Lumina lumii în drum spre Damasc, până la Olivier Clément, cel ai cărui „ochi de foc” stau mărturie a umplerii făpturii de focul Cincizecimic. Printre bărbații iluștri, a căror pildă ne îndeamnă Sfânta Scriptură să o urmăm (Evr 13, 7), i-am menționat pe Nicolae Steinhardt, mitropolitul Bartolomeu, Philippe Nouzille ș.a. Ultima treaptă este în sine o pledoarie pentru sfințenia vieții, atât în familie, cât și în monahism. Ambele sunt menite să-l sfințească pe om și să-l așeze într-un dialog viu cu Cuvântul care ne sfințește pe toți (Evr 2, 11), care rămâne cu noi până la sfârșitul veacurilor (Mt 28, 20).

Prima carte pe care Olivier Clément a publicat-o în 1959, după convertirea la Ortodoxie, e o mărturie pasionantă a căutărilor sale spirituale și a viziunii despre credința pe care a îmbrățișat-o, răspunzând într-o zi chemării irezistibile a lui Hristos. În sintonie cu Nikolai Berdiaev și Vladimir Lossky, dar mai ales cu Părinții Bisericii, Clément inaugurează cu această reflecție despre timp o operă de teolog îndrăgostit de taina transfiguratoare a Învierii. De la dimensiunea cosmică a credinței la lectura spirituală a marilor etape ale istoriei Ortodoxiei, de la Sfinții Irineu al Lyonului și Maxim Mărturisitorul la Isaac Sirul și Siluan Athonitul, toate marile teme și repere ale teologiei lui Clément se întâlnesc aici, într-o măiastră țesătură, fidelă tradiției și totodată contemporană prin întrebările și libertatea ei. Transfigurarea timpului este mesajul de speranță al creștinismului, pe care Olivier Clément ni-l transmite cu inconfundabilă intensitate și acum, la centenarul nașterii sale.

Cele 11 cuvântări scrise de Sfântul Nectarie Taumaturgul ne vorbesc despre calea pocăinței și a smereniei, despre credință și iubire, despre binele desăvârșit după care tânjește inima noastră și pe care îl putem găsi doar în relația cu Dumnezeu. Învățăturile Sfântului Nectarie nu sunt pentru cei nehotărâți, pentru cei ce șovăie atunci când aud chemarea blândă a Lui Dumnezeu, sunt pentru cei care își doresc să își întărească duhul și să trăiască într-adevăr Cuvântul Domnului. Primele patru omilii ne invită să ne gândim la libertatea noastră de a alege calea dreptății și a adevărului. Iar, în cuvântările următoare, Sfântul Nectarie ne vorbește despre păcat și căință, despre pocăință și despre necesitatea spovedaniei și a împărtășaniei, oferind cititorilor învățături esențiale pentru îngrijirea și vindecarea sufletului.

Simpla rostire a numelui Eleusis este de ajuns pentru a destepta mii de idei confuze in mintile multor oameni si a crea o seductie persistenta care, in cele din urma, ar putea fi un indemn la un studiu serios al Greciei antice. Unele controverse, in special de ordin religios, referitoare la o influenta - cu totul ipotetica - pe care cultul de la Eleusis ar fi putut sa o exercite asupra crestinismului in formare, constituie un factor important care a reaprins interesul contemporanilor pentru religiile de misterii.

Teritoriu explorat cu asiduitate de reprezentanții diferitelor școli și direcții de cercetare istorică și teologică, scrierile evanghelice constituie documentele primare ale unei lumi de o intensă efervescență spirituală. Pe muchia fină dintre credință și istorie, cardinalul Gianfranco Ravasi reconstituie biografia lui Iisus, invitându-ne într-o călătorie hermeneutică în miezul celor patru Evanghelii, pentru a redescoperi prezența divino-umană a Fiului lui Dumnezeu. În periplul său, autorul navighează într-o lume jalonată de semne și simboluri proprii mediului în care memoria istorică a lui Hristos s-a plămădit pe fundamentul învățăturii sale. Într-un pasionant dialog al artelor, regăsim în această carte de largă respirație culturală metamorfozele chipului lui Hristos în marile creații – literare, plastice, muzicale – care îl evocă pe Cel care a marcat pentru totdeauna istoria noastră.

Isus este însăși teofania lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că, în forma vizibilă a revelației lui Isus Cristos, Dumnezeu a fost revelat ca pe de-a-ntregul nu-altul. Cristos, omul complet și desăvârșit, constituie totalitatea experienței a ceea ce este Dumnezeu. El unește și ordonează toate imaginile lui Dumnezeu în creație în raport cu sine. „Chipul Dumnezeului nevăzut” (Col. 1:15) este, așadar, o imagine mai presus de toate imaginile. Mai mult, atunci când Isus afirmă în Evanghelia după Ioan că Tatăl și el sunt una, este revelat faptul că apariția lui Cristos trebuie de asemenea să transcendă relația creată dintre arhetip și imagine. În concepția lui Balthasar, relația dintre Tatăl și Fiul întruchipează o unire cu totul singulară, ipostatică a arhetipului și a imaginii.

Plurală în unitatea sa, Biblia este cu atât mai deschisă pluralității de lecturi: oricare ar fi de acum grilele de lectură și oricare ar fi diversitatea intereselor, mărturisite sau nu, ale cititorilor săi, Biblia va avea totul de câștigat dacă forma sa canonică va fi luată în considerare, prin intermediul unui demers care să privilegieze sincronia și care să îi recunoască cititorului rolul care îi revine în împlinirea sensului.

Teologul Christoph Theobald răspunde aici la o serie de întrebări despre viitorul creației, despre semnele timpului pe care-l trăim, despre dimensiunea spirituală a educației pentru a propune o privire asupra creștinismului ca stil, pe urmele lui Hans Urs von Balthasar. Volumul se compune din patru texte de actualitate și își propune, prin acestea, să reliefeze portretul unui teolog franco-german, aflat la intersecția marilor întrebări teologice de la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI.

Cartea de față conține trei părți principale. Prima ar trebui să ofere trei lucruri: 1. O scurtă schiță a vieții lui Adrienne. 2. O descriere a harismei ei și a principalelor ei preocupări teologice. 3. O trecere în revistă a inventarului lucrărilor ei tipărite și netipărite. Într-o a doua parte sunt adunate câteva declarații lămuritoare ale lui Adrienne despre ea însăși, care luminează şi însuflețesc din diverse unghiuri atât viața ei exterioară, cât şi cea interioară ascunsă, arătând clar și unde a pus ea însăși accentele și cum își doreşte să fie înțeleasă. O a treia parte reuneşte rugăciuni înregistrate sau dictate de ea, care îi dezvăluie cel mai bine spiritul. Datorez o recunoștință specială episcopului meu care a acordat fără ezitare acestei cărți permisiunea Bisericii pentru a fi tipărită.

Ediţie revăzută, întregită cu o nouă introducere, a celor trei cărţi

„Să nu uitați niciodată că noi suntem încă primii creștini. Dezbinările actuale dintre noi sunt, să sperăm, o boală a copilăriei: abia acum ne ies dinții. Fără îndoială că lumea din afară crede tocmai contrariul, susținând că am muri de bătrânețe. Dar au mai crezut așa de foarte multe ori. Iarăși și iarăși s-a crezut că se apropie sfârșitul creștinismului, din cauza persecuțiilor din afară sau a descompunerii dinăuntru, din cauza ridicării mahomedanismului, din cauza progresului științelor naturii, din cauza ridicării marilor mișcări revoluționare anticreștine. Dar lumea a fost dezamăgită de fiecare dată.“ — C.S. LEWIS

Dragi copii și părinți, Ne îndreptăm către finalul poveștii noastre despre Viața Mântuitorului Iisus, dar să nu credeți că Povestea Sa se încheie aici. Povestea Sa este o nepoveste, nu are sfârșit, pentru că El este Cel Care transformă finalul într-un nou început, moartea în viață și ura în iubire. Am plecat la drum povestind copilăria Sa, cu toate ale ei. Apoi L-am urmat printre oameni spre a ne bucura cu ei de toate minunile și darurile Sale. Iar acum vom descoperi împreună modul în care Mântuitorul Şi-a trăit ultimele zile printre noi, oamenii. Vă invit într-un nou pelerinaj printre ilustrații și cuvinte, în căutarea celei mai mari bucurii: Bucuria Învierii.

Cuvintele Părintelui Necula îi poartă pe cei mici pe urmele Mântuitorului, urmărind episoadele esențiale din viața sa pământească, explicând pe înțelesul copiilor semnificațiile profunde ale minunilor și pildelor Sale.

Avem în față o carte despre un teolog, un slujitor, un misionar, un scriitor, un poet, un apostol, un sfânt, un om al dialogului: această carte este despre Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei și Jicei, care, alături de multe alte atribute ale sale, poate fi socotit, pe bună dreptate, unul dintre Luminătorii Americii.

,,Dupa o viata de peregrinari pustnicesti, mi-am dat seama ca cel mai minunat lucru pentru un crestin este acela de a poposi in chilia unui avva pentru rugaciune si pentru sfat, pentru ca abia apoi sa simta chemarea isihiei si puterea rugaciunii ascetice." - Mariana Borloveanu

Care a fost scopul minunilor lui Hristos? Cuvântul plin de putere al Mântuitorului și minunile Sale fără de număr au uimit întotdeauna. Dacă am fi trăit în vremurile Evangheliei, am fi fost, fără îndoială, la fel de uimiți de minunile Mântuitorului ­Iisus Hristos. Nu mai puțin decât contemporanii Săi, care Îl căutau mai degrabă pentru minuni decât pentru cuvântul Împărăției cerurilor.

La vreme bine primita, dupa soborniceasca recunoastere a proslavirii Ierarhului Nicolae in ceata sfintilor lui Dumnezeu, a aparut al doilea si ultimul volum al "Raspunsurilor la intrebari ale lumii de astazi". Comoara intelepciunii apostolesti si parintesti se daruieste din belsug celor osteniti si impovarati prin lamuririle si povetele celui pe care Cuviosul Iustin Popovici il numea "Apostol intre Apostoli, Proroc intre Proroci".

Volumul se bucură de un Cuvânt Înainte al Înaltpreasfințitului Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, care este și artizanul hirotoniei părintelui Valerian, precum și o prefață întocmită de mine, din care redau un fragment:“Ultima oară înainte de a fi făcut marele pas în „hăul numit Dumnezeu” (citatul îi aparține), l‐am văzut la aniversarea zilei mele de naştere. Totdeauna cade în postul Naşterii Domnului, şi aşa am combinat cu o dezlegare la peşte şi vin, de care este plină această perioadă deosebită a anului bisericesc...

O călătorie în Muntele Athos – între zidurile sfințeniei îngerești și sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului. O poveste tulburătoare despre depășirea certitudinilor umane și descoperirea Adevărului. O fascinantă căutare lăuntrică, istorisită cu talent, umor și sensibilitate.

Îndatorirea creștinului față de sine însuși stă în aceea ca el să nu slăbească, cu ajutorul lui Dumnezeu, în nevoința credinței, și astfel să primească mântuirea cea veșnică, pe care Hristos ne‑a agonisit‑o prin moartea Sa. Că, deși credincioșii primesc în dar, numai prin har, viața veșnică, după cuvântul Scripturii: „darul lui Dumnezeu este viața veșnică întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 6, 23), totuși se cere nevoință necontenită împotriva diavolului, a lumii, a trupului, care le pun piedici creștinilor și nu le îngăduie să ajungă la fericirea cea veșnică.

Într‑o lume tot mai agitată și mai scindată, preo­cupările privind educația copiilor s‑au intensificat. Atât în România, cât și în alte țări, se pune tot mai des întrebarea: „pentru ce viitor ne educăm copiii?” Pentru creștini, răspunsul la această întrebare ar trebui să fie mai limpede din perspectiva învățăturilor Sfinților Părinți.

Cartea este alcătuită din texte semnate de diverși autori apărute, de-a lungul anilor, fie în paginile revistei Lumea Credinței, fie în cărți tipărite de editura omonimă.

În cultura ortodoxă românească, Natalia Manoilescu-Dinu, în pofida vizibilității limitate a contribuțiilor sale teologice din perioada comunistă, stă fără îndoială alături de personalități de anvergura Olgăi Greceanu. Discipolă a părinților Dumitru Stăniloae și Benedict Ghiuș, ea a ilustrat, prin altitudinea credinței și profunzimea reflecției teoretice, participarea deplină a femeii la gândirea teologică, oferindu-ne scrieri recunoscute acum, în condiții de libertate, drept lucrări de referință ale domeniului...

Într-o lume obișnuită cu mediocritatea și complezentă cu lipsurile și slăbiciunile proprii, o pledoarie pentru posibilitatea virtuților, ancorată în experiența religioasă, este nu numai bine-venită, ci și necesară pentru promisiunea statornică a demnității și a nobleței umane. Acoperind tematici intense și profund intime, precum speranța, fidelitatea, iubirea, moderația, bunătatea, frica, modestia, politețea, eseurile cuprinse în acest volum vorbesc fiecăruia și fiecăreia dintre noi în cuvintele după care tânjeam, în încercarea de a articula nevoia de apropiere, suflu interior, deschidere totodată spre umanul și divinul din noi. „Inteligența inimii” este acel nod fundamental în care sinele se întâlnește cu celălalt și cu cerescul, în care înțelegerea și iubirea se contopesc, în care existența și transcendența capătă sens și nemărginire. „Dacă cerul vieții este inima, Dumnezeu este cerul inimii”, scrie atât de viu și de frumos Bogdan Tătaru-Cazaban.

Elaine Pagels a obtinut un doctorat de la Universitatea Harvard, a condus Departamentele de Studii Religioase la Barnard College si Columbia University si a fost profesor de religie la Princeton University. In ,,Scripturile gnostice de la Nag Hammadi", ea arata modul cum formele gnostice de crestinism au interactionat in primele patru secole ale erei noastre cu ortodoxia si ce ne spune aceasta dinamica despre originile crestinismului de azi. Studiind si comparand textele de la Nag Hammadi cu surse cunoscute de peste 1.000 de ani din traditia ortodoxa, autoarea arata cum religia si politica s-au suprapus in dezvoltarea crestinismului, cum implicatiile politice ale unor doctrine ortodoxe precum invierea trupurilor si conceptiile gnostice despre Inviere au presupus implicatii contrare din punctul de vedere al organizarii sociale.

,,Manuscrisele de la Marea Moarta" acopera o gama larga de tematici, de la texte de rugaciune la reproduceri ale unor carti din Biblie (cum ar fi, de exemplu, Cartea lui Isaia), de la poezie mistica la indemnuri morale. In lumina acestor noi descoperiri, intreaga imagine a istoriei acelor locuri si timpuri se rescrie, uneori spectaculos, completandu- ne imaginea despre o perioada importanta si efervescenta a trecutului spiritual al omenirii.