Religie & Spiritualitate

Calea Bodhisattva, unul dintre cele mai îndrăgite texte budiste, este un ghid practic pentru generarea iubirii, compasiunii, generozității și răbdării. În cartea Ghidul Bodhisattva, Sanctitatea Sa Dalai Lama ne oferă un comentariu indispensabil asupra ideilor-cheie ale textului și ne arată cum oricare dintre noi poate dezvolta o inimă bună cu adevărat și de ce aspirația către fericirea și iluminarea celorlalți este esențială pentru orice cale spirituală autentică.

Înțelepciunea profundă a Sanctității Sale – rezultatul unei vieți de practică și studiu – strălucește magnific în această carte extraordinară!

„Credința e foarte importantă în budism, dar înțelepciunea e și mai importantă. Credința adevărată trebuie să se bazeze pe raționament. A spune pur și simplu «Mă retrag în izolare» sau «Sunt evalvios», orbește și fără reflecție, nu are nicio valoare. Iată de ce sutrele menționează cele patru încredințări:

Nu vă bazați pe indivizi, bazați‑vă pe învățături.

Nu vă bazați pe cuvinte, bazați‑vă pe înțeles.

Nu vă bazați pe sensul adaptat, bazați‑vă pe sensul ultim.

Nu vă bazați pe cunoștințe intelectuale, bazați‑vă pe înțelepciune.“ - Sanctitatea Sa al 14-lea Dalai Lama

Cartea de față ne prezintă mijlocul prin care omul, creația lui Dumnezeu, poate intra în comuniune cu El spre a se supune Lui și a iubi fiecare seamăn în parte, indiferent de starea socială, așa cum Dumnezeu ne iubește pe fiecare fără să ne judece sau să facă diferențe. Fiecare filă, prin ceea ce cuprinde, ne duce mai aproape de Divinitate. Totodată ne oferă unelte prin care putem să înțelegem ce misiune avem fiecare în această viață pământeană.

Intre cei care pot fi numiti pe drept cuvant eroi ai umanitatii, in numele unui crez si a libertatii de gandire, jertfiti orbeste de intoleranta semenilor se numara, neindoielnic, cehul Jan Hus, de la a carui moarte pe rugul de la Konstanz, in miezul verii 1415 se implinesc acum sase veacuri.
Gratie talmacirii doamnei Anca Irina Ionescu avem pentru prima oara sub ochi texte husite esentiale, predici si scrisori care refac un peisaj de civilizatie in care istorie si teologie se impletesc, schitând atmosfera unui ev mediu crepuscular, care pregatea nemijlocit marea preschimbare spirituala a Europei ce s-a numit Reforma.
Suntem in vremea in care „marea schisma a Occidentului” (1378-1417) impartise lumea catolica in papi si antipapi, la Roma, la Avignon si la Bologna si cand unitatea bisericii apusene era cautata prin unica solutie posibila, „via concilii”. La Pisa in 1409, la Konstanz in 1414- 1417, la Basel in 1431, inalta ierarhie a Ecclesiei petrine incerca sa raspunda asteptarilor unui Occident sfasiat de indoieli si asteptari apocaliptice.
Era timpul misticismului speculativ franciscan si al celui dominican din Renania si Flandra, a genezei acelei „devotio moderna” care a dus la faimoasele „béguinages” din Tarile de Jos, la evanghelismul popular iubitor de „Biblia pauperum” si de „Patimi” redate în crudul realism al altarelor poliptice din aria germana. - acad. Razvan Theodorescu

Mă iubește Dumnezeu chiar dacă am făcut lucruri rele? Dumnezeu există cu adevărat? Dumnezeu chiar îmi ascultă rugăciunile? Sunt întrebări pe care mulți le purtăm în tăcere, mai ales atunci când ne simțim vinovați, pierduți sau singuri. Întrebări pe care nu îndrăznim întotdeauna să le spunem cu voce tare.

Sfântul Ioan Botezătorul rămâne pentru credincioși un mijlocitor al pocăinței și un sprijin în încercările vieții. Rugăciunile adresate lui nu se limitează la soluționarea problemelor exterioare; ele devin o puternică chemare la îndreptarea sufletului, la recunoașterea păcatelor și la vindecarea relațiilor cu cei dragi. 
Prin ajutorul și mijlocirea Înaintemergătorului Ioan, oamenii primesc curajul de a se smeri, răbdarea și înțelepciunea de a face alegeri care transformă viața. 
Pentru toți cei care se apropie cu credință, Sfântul Ioan Botezătorul este sprijinul care transformă încercările în lecții de viață, apropiindu-i de Dumnezeu și de calea cea strâmtă spre Împărăție.
Sfinte Ioan Botezătorul,roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Revelații am avut cu toții: ieșind din insignifianța cotidiană, ele singure, de neuitat, decid viața noastră. Dar ce înseamnă revelația nu știm, pentru că nu se poate nici comanda, nici reproduce ca un obiect. Rămânem astfel muți în fața a ceea ce ne afectează cel mai mult. Ignorându-le, ne ignorăm. Cartea de față ar vrea să le facă accesibile.
Locul privilegiat al revelației se află în tradiția iudaică și creștină care a primit-o și meditat-o plecând de la cele două Testamente. Ne-am dus aici ca să vedem.
Înainte de asta însă am fost nevoiți să deconstruim. Pentru că niciun termen biblic nu corespunde exact conceptului modern de revelație. Încă și mai uimitor: termenul însuși s-a impus târziu (Toma d’Aquino) prin opunerea cunoașterii raționale cunoașterii inspirate de Dumnezeu. Modernității Luminilor până la Kant i-a fost ușor să recuze Revelația biblică în numele concepției ei foarte înguste de raționalitate. Mulți teologi au menținut termenul fără precauții.
De aceea am fost nevoiți să încercăm să-l re-gândim plecând de data asta de la fenomenalitate. Fiindcă textele biblice oferă mai întâi și mai cu seamă relatări ale unor fenomene, atât simple, cât și ieșite din comun: manifestări, apariții, semne, miracole, străluciri orbitoare, întunecimi adânc și o Înviere. Putem din principiu să le eliminăm ca basme. Strict filozofic și fenomenologic, înainte de a emite o judecată despre existența sau inexistența a orice ar fi, tot ce se arată trebuie să fie descris.
De unde încercarea de față de a descrie ceea ce textele biblice vor cu încăpățânare să facă să se vadă. Se deschide astfel o nouă definiție a cunoașterii: nu doar să acceptăm ceea ce am crezut mai întâi că am înțeles, ci de a vedea (sau nu) ceea ce mai întâi acceptăm (sau refuzăm) să privim, răsturnând ordinea intelectului și voinței. Ceea ce Augustin a tematizat prin formula: „Nu se intră în adevăr decât prin iubire.”
Și atunci chiar ființa și timpul se pot primi așa cum se dau: nu în închiderea lumii noastre, ci ca un dar de altundeva. Fiindcă în acest altundeva suntem vii, ne mișcăm și suntem. - J.-L. M.

„Această carte are cutezanța de a promite și de a oferi rețeta unei adevărate fericiri: Fericirea altfel.
Dar pentru ca să descoperi această rețetă, mai întâi ea te cheamă într-o călătorie. Trebuie să parcurgi un drum lung dar spectaculos. Un drum cu oferte ideatice insolite, cu scurtături impresionante pe traseele marilor biblioteci, cu salturi și tumbe prin teritoriile operelor grandioase ale timpului, cu mirări pe itinerariile întortocheate ale sapienței, cu răsfoiri de grele fragmente din adânca filosofie antică, cu popasuri odihnitoare prin tainițe de gânduri și rugăciuni de pustie și prin bucuria ascultării tainicelor ecouri ale gnozelor și revelațiilor patristice.
Și tot așa, până acolo unde vei afla sigur că fericirea nu este doar un cuvânt, ci este o existență incontestabilă.
Fericirea altfel despre care vorbește această carte nu se cumpără, nu se cucerește, nu se învață ca o tehnică oarecare. Ea se primește, asemenea harului, printr-o deschidere unică și neașteptată a inimii.”

Eseist, publicist și romancier, redactor șef, director, membru fondator și președinte în importante ONG-uri și asociații interne și internaționale, profesor, întemeietor și manager de unități media, al primelor radiouri particulare în anii 90, cunoscut realizator radio-tv, premiat în cadrul a numeroase evenimente culturale.
Iată, laconic, o mică parte din ceea ce se regăsește în vasta biografie a scriitorului Cornel Constantin Ciomâzgă.

„Am numit aceste pagini Elogii nu ca pe o formă de laudă goală, ci ca pe o încercare de a ridica, prin cuvânt, imne către acele realități de dincolo de noi. Elogiul, în forma lui riginară, nu este o superficială flatațiune, ci este o rară înălțare: o încercare de a urca, prin cuvinte fragile, la măsura celor lăudate.
Imnul este rugăciune și contemplație. Este cântare și suspin. Este bucurie și lacrimă. De aceea, aceste scrieri ale mele se trag din sămânța psalmilor lui David. Nu sunt de sorginte poetică, nu sunt nici miniaturi ale unor tratate de morală. Sunt rugă, sunt strigăt și sunt mângâiere deopotrivă.
Numărul imnelor determină un anume rost: douăzeci și unu este deopotrivă multiplu al desăvârșirii - șapte, și al Treimii - trei.”

Eseist, publicist și romancier, redactor șef, director, membru fondator și președinte în importante ONG-uri și asociații interne și internaționale, profesor, întemeietor și manager de unități media, al primelor radiouri particulare în anii 90, cunoscut realizator radio-tv, premiat în cadrul a numeroase evenimente culturale.
Iată, laconic, o mică parte din ceea ce se regăsește în vasta biografie a scriitorului Cornel Constantin Ciomâzgă.

Cheile Raiului, cartea ieromonahului Macarie Markiș, un autor popular în mai multe țări orto­doxe, e un dialog deschis și sincer cu cititorii... O ­lucrare dedicată „tainelor” vieții duhovnicești care, de multe ori, rămân ascunse până și credincioșilor ce merg la biserică de mai mulți ani. Pentru a‑i ajuta pe cei care o cercetează, ­Bise­­rica le înmânează creștinilor toate cheile, dă­ru­­indu‑le întreg tezaurul său de nestemate, nenumăratele ei bogății... 
Un îndrumar duhovnicesc nespus de folositor,  tratând îndeaproape subiecte legate de nevoința fiecăruia dintre noi pe calea către Dumnezeu – îndoielile și greșelile, dependența și libertatea, tot ceea ce ne ajută să pășim pe acest drum până la capăt și să deschidem porțile ­Raiului.

„Este deosebit de important să înțelegem că adevăratul câmp de luptă rămâne sufletul omului. Pe acest câmp de luptă are loc bătălia decisivă între Bine și Rău, între diavol şi Hristos. Acesta este Armaghedonul fie­cărui om în parte, lupta căreia nimeni nu i se poate sustrage.”

Acest duh de rugăciune din catacombă, binecunoscut mie de la slujbele monahale athonite, pe care îl simt mereu în timpul rugăciunii euharistice a părintelui Flavian în faţa Sfintei Mese a modestei noastre biserici „Acoperământul Maicii Domnului”, este duhul care umple Meteorele, care iradiază din Cuvuclionul Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim, care îţi face inima să bată mai repede în faţa moaştelor Sfântului Serghie de la Lavra Sfintei Treimi! Totul aici este cât se poate de real...
Ținând cont de sfaturile duhovnicului de a renunța la orice reflecţie și de a alunga gândurile atunci când inima vibrează pătrunsă de comunicarea cu Dumnezeu, i‑am dat sufletului posibilitatea de a se umple de duhul de rugăciune din jur, să intre într‑o stare de pace, tăcere, pocăință pentru propria natură păcătoasă și bucuria liniștită și strălucitoare întru Domnul și dragostea Lui cea nemărginită şi atotcuprinzătoare!
„Doamne! Iisuse Hristoase! Fiul lui Dumnezeu! Miluiește‑mă pe mine, păcătosul! – repetam eu, simțind că El mă aude, mă iubește și, ca de fiecare dată, mă miluieşte! Doamne! Slavă Ţie pentru toate!”

O, Adevăr, Care ești Veșnicie! Și Dra­gos­te, Care ești Adevăr! Și Veș­ni­cie, Care ești Dragoste! Tu ești Dum­nezeul meu, către Tine suspin noap­tea și ziua. - Fericitul Augustin

Pentru viața liturgică ortodoxă răsăriteană Fericitul Augustin și aproape toți ceilalți sfinți apuseni au rămas asemenea unor „dezmoșteniți”, fiind nevoie de deschiderea duhovnicească a unui sfânt precum Arhiepis­copul Ioan Maximovici spre a‑i introduce în sluj­bele ortodoxe. Astăzi, semințele sădite de Arhiepiscopul Ioan au prins rădăcini în destule locuri, mai ales printre convertiții ortodocși de pe tărâmurile apusene. Apărarea Fericitului Augustin de către părintele ­Serafim Rose este semnul rodnicei lucrări duhovnicești a Arhiepiscopului Ioan.

Locul Fericitului Augustin în Biserica Ortodoxă se dovedește o prețioasă contribuție la Ortodoxia Răsăriteană a unui convertit apusean. Apărarea lui Augustin scoate în evidență valoarea autenticei Ortodoxii Apusene în ceea ce are mai de preț, căreia atât Ar­hi­epis­copul Ioan, cât și părintele Serafim s-au dedicat cu toată ființa lor. - Pr. Gherman

Părintele Elefterie Mihail a fost cu adevărat un „om al lui Dumnezeu”, dăruit vremii în care a trăit pentru a ridica duhovnicește viața credincioșilor. Părintele Elefterie și-a prefăcut îndelungata viață – adeseori zbuciumată, plină de necazuri și prigoane aduse de vremuri – într-o ucenicie perpetuă în slujba vieții veșnice, ceea ce i‑a dat puterea de a trece peste toate greutățile. Întreaga sa viețuire, bogată în roade duhovnicești, s‑a întemeiat pe cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Toți cei care vor voi să trăiască evlavios în Hristos vor fi prigoniți”.

Părintele Elefterie a fost „vasul ales” pe care bunul Dumnezeu l-a umplut de multe daruri, precum: harul înainte‑vederii, al tămăduirii, al iubirii de oameni, al postirii și al multor alți talanți. Conștient de bogăția cu care l‑a înzestrat Dumnezeu, părintele Elefterie cu vrednicie a înmulțit harurile și darurile primite, pu­nân­du‑le în slujba semenilor săi, spre folos duhovnicesc și tru­pesc. De aceea a și fost atât de iubit de credincioși! Pentru că se dăruia celorlalți cu inima deschisă, trăia pentru ei și împreună cu ei necazurile, dar și bucuriile, însoțind pe fiecare spre limanul credinței, al nădejdii în Dumnezeu și al dragostei. - Mănăstirea Dervent

„Părintele Elefterie Mihail te vindeca şi de boli sufleteşti, şi de boli de oase. (...) Îşi dădea imediat seama de ce suferi, chiar dacă nu‑i spuneai. Era de o bunătate nemaipomenită. Stătea cu noi, nişte copii, două, trei ore, la taifas duhovnicesc, şi ne ospăta din belşug. Ne răspundea la întrebări şi ne vorbea despre capcanele care apar în urcuşul spiritual. Faptul că un părinte ca el ne acorda atâta atenţie însemna foarte mult pentru noi. Iar când plecam, de fiecare dată, ne dădea câte un ban de drum, chiar dacă noi nu ceream şi nici nu ne aşteptam. Avea harisma omeniei!” - Pr. Gheorghe Holbea

Iubirea conjugală nu obligă pe nici unul dintre soți să accepte necondiționat orice atitudine nepotrivită, insultă ori răutate din partea celuilalt. Nicidecum! Dar într-o iubire creștină, în duhul Jertfei lui Hristos, soțul sau soția care iubește cu adevărat, hristic, nu vrea să ajungă în Rai neînsoțit de celălalt, drept care e gata de orice sacrificiu.

Astfel s-a arătat și Sfânta Tomaida, care, deși iubea călugăria, s-a căsătorit, din ascultare față de părinții tru­pești, recunoscând în căsătoria ei condiția unică și sigură a mântuirii sale și a celuilalt. Asumându-și ca țel veșnicia, n-a încetat să gândească: „Ținta e Raiul; și în Rai trebuie să intrăm împreună!”.

„Era deplin convinsă că prin mijlocirea soțului își asumase lupte și încercări de dragul Mirelui Hristos. Ca o martiră a lui Hristos. Făclia virtuților ei strălucea din ce în ce mai tare. Venirea Mirelui Ceresc devenea tot mai dorită. Pregătirea pentru întâmpinarea Lui era tot mai fierbinte. Cu cât pătimea mai mult, cu atât pornirea sa de a intra în noi bătălii duhovnicești creștea. Cu cât i se puneau opreliști dragostei față de săraci, cu atât această dragoste sporea. Cu cât i se puneau piedici iubirii de Dumnezeu, cu atât aceasta se întețea în inima ei.”

Cunoașterea vedică a Indiei a fost sursa de înțelegere, inspirație și iluminare pentru nenumărate generații. Știința de a Fi și Arta de a Trăi a lui Maharishi Mahesh Yogi reprezintă expresia modernă a acestei înțelepciuni atemporale, prezentată cu o claritate, o precizie și o profunzime excepționale.
Maharishi introduce tehnica simplă, naturală și lipsită de efort a Meditației Transcendentale, care este „tehnologia conștiinței” pentru a experimenta direct câmpul Ființei, câmpul transcendent al existenței, Sinele interior al fiecăruia. Prin tehnica Meditației Transcendentale, orice individ poate accesa cu ușurință comorile nelimitate ale acestui câmp al Ființei – fericire, energie, creativitate, inteligență și putere de organizare infinite –, aducând succes maxim și împlinire în viața de zi cu zi.
Experiențele a aproape zece milioane de oameni de creștere personală și împlinire, alături de rezultatele a peste 700 de studii științifice, arată că programul de Meditație Transcendentală:

• reduce stresul și anxietatea, crescând în același timp energia și vitalitatea;
• îmbunătățește sănătatea, scade tensiunea arterială ridicată și favorizează inversarea procesului de îmbătrânire;
• sporește memoria, creativitatea și inteligența;
• îmbogățește și întărește relațiile personale;
• extinde mintea până la potențialul său cosmic nelimitat;
• dezvoltă mulțumirea interioară, fericirea și împlinirea, caracteristice stării de iluminare;
• creează pace și armonie în conștiința individuală și colectivă – baza păcii mondiale.

În această carte, Maharishi își dezvăluie viziunea de a aduce perfecțiunea în viața fiecăruia. Programul de Meditație Transcendentală, spune el, „va inaugura o nouă eră pentru o nouă umanitate, dezvoltată în toate valorile vieții – fizice, mintale, materiale și spirituale”.

Fără a exagera câtuși de puțin, Maurice Zundel este considerat unul dintre cei mai importanți mistici ai întrupării din secolul XX. Deși nu poate rivaliza cu sistematizările marilor teologi din Țara Cantoanelor – protestantul Karl Barth și catolicul Hans Urs von Balthasar – intuițiile aforistice ale preotului elvețian sunt adevărate „scurtături spre cer”. Calitatea lor mistică este dată de Misterul necuprins al Dumnezeului înomenit prin Întruparea Fiului, un mister care traversează practic toate scrierile sale. Fie că vorbește despre „infinitul din om” ori despre „tăcerea din care ne naștem” sau încă despre „omenirea care e menită să devină ostie”, Zundel vorbește neîncetat despre Dumnezeu și om împreună, ca „despre o poveste în doi, care începe aici cu noi”. Dacă la începutul secolului trecut Charles Peguy constata cu amărăciune că „multe încep cu mistică, dar se termină în politică”, misticismul realist al lui Zundel reflectă întâlnirea lui Moise cu Dumnezeu din rugul aprins: martor al celor două războaie mondiale, angajat în lupta pentru dreptate și pace, preocupat de probleme concrete precum organizarea socială, suferința celor nevinovați și educația copiilor, preotul militant ajunge să afirme „eu nu cred în Dumnezeu, eu îl trăiesc”.  - Marius Taloș

Prima mea Biblie ilustrata este o carte special creata pentru cei mici, menita sa ii apropie cu blandete de primele povesti biblice si de valorile crestine. Prin texte simple, adaptate varstei copilului, si ilustratii colorate, pline de expresivitate, aceasta Biblie devine prima intalnire a celor mici cu lumea credintei, a iubirii si a bunatatii.

O voce globală. O carte unică. O șansă rară să înțelegi moartea prin ochii lui Sadhguru. Ne planificăm zilele de naștere, nunțile, chiar și diminețile de luni. Dar singurul lucru garantat — moartea — rămâne adesea nespus. Aceasta nu este o carte despre frică. Este o carte despre adevăr. Sadhguru, maestrul spiritual recunoscut la nivel mondial, aduce lumină asupra celui mai mare mister.

Cuvinte de folos duhovnicesc de la Părintele Proclu Dacă nu plâng păcatele pe care le am, le fac pe cele pe care nu le vreau. Dacă am toate bune, dar am grăirea de rău sau am jignit pe cineva, tot nimic nu am. Atenție la vorbăria deșartă, să începi de la Scriptură și să ajungi la friptură!

In acesta carte, parintele Arsenie Papacioc ne arata trei lucruri a caror indeplinire ne poate aduce nadejdea mantuirii. Sunt trei lucruri posibil de indeplinit: spovedania pacatelor, pomenirea la Sfanta Liturghie si milostenia.

Lucrarea Terapeutica bolilor spirituale a lui Jean-Claude Larchet, fondată pe temeiuri scripturistice, pe învăţătura Sfinţilor Părinţi şi pe textele liturgice ale Bisericii Ortodoxe, înfăţişează starea de boală a ome­nirii decăzute şi modul în care ea poate fi mântuită, arătând toto­da­tă faptul că ascetica ortodoxă este o adevărată ştiinţă a tămăduirii omului bolnav din punct de vedere duhovnicesc, capabilă, prin harul lui Dumnezeu, să-i ofere acestuia mijloacele necesare pentru a-şi recăpăta sănătatea.

Experienta crestinismului rãsãritean al primelor veacuri Anxietatea si depresia fac in lume mai mult de doua sute de milioane de victime, iar remediul propus este cel mai adesea unul chimic. Daca unele dintre aceste boli au fara indoiala o origine somatica, justificand un astfel de tratament, majoritatea insa, dupa cum se admite in mod general, tin de ceea ce se numeste „mal de vivre”, adica de probleme existentiale, in fata carora psihiatria clasica ramane cu totul neputincioasa.

De câte ori nu am auzit că rugăciunea este o putere neasemuită și nebănuită? Și, într-adevăr, este !

Cel ce nu vede, nici nu aude, nici nu simte în chip duhovnicesc este mort (Grigorie Sinaitul). Dacă vrei să fii cu adevărat viu, apleacă-te asupra acestei cărți. Paza simțurilor. Nu e o carte obișnuită. Nu e o carte ce se citește o singură dată. E o carte aparte, a unui mare sfânt, poate cel mai mare al ultimului mileniu, după Grigorie Palama: Nicodim Aghioritul (1749‑1809). Dascăl al vieții duhovnicești, din Sfântul Munte Athos; nevoitor aspru și minte cerească.

Musafirul din cer. Povești creștine pentru copii Sădiți în mințile și în inimile fragede ale copiilor: delicatețe sufletească, mărinimie, simțul răspunderii, demnitate, prin istorisiri vii și calde despre gesturi și atitudini, care sunt la îndemâna și spre folosul oricărui copil!

Într‑un frumos stil poetic, potrivit sufletelor sensibile, cum sunt cele ale copiilor și tinerilor, autoarea înfățișează în această carte momente din călătoria duhovnicească a Sfântului nostru Porfirie Kavsokalyvitul. Cartea va mișca și va bucura inimile tinerilor – cărora li se adresează cu precădere –, dar și pe cele ale cititorilor aflați la vârsta maturității.

Cuvintele Părintelui nostru Efrem Katounakiotul, adunate în această ediție ca apof­tegme, în pofida simplității și modestiei lor, ascund înlăuntru putere de viață și Duh, vădindu-se adevărate „cuvinte ale vieții celei veșnice”.

Părintele Arsenie Papacioc a fost călugăr, feciorelnic, însă a apărat femeia și a încercat să o pună în verticalitate. Această carte cuprinde cuvintele cu care părintele a prezentat femeia în demnitatea la care a ridicat-o Hristos.

Unul din cei mai importanti filozofi ai secolului XX, Michel Henry (1922–2002) îsi încununeaza în Eu sunt Adevarul meditatia filozofica de peste o jumatate de secol cu o provocatoare si decisiva „filozofie a crestinismului”. Prezentându-si reflectiile sub forma unui amplu comentariu fenomenologic la prologul Evangheliei dupa Ioan, Michel Henry nu urmareste sa ofere o demonstratie speculativa a adevarului crestinismului, ci sa puna în lumina noutatea radicala a genului de Adevar pe care Hristos îl reveleaza si propune oamenilor. Radical diferit de adevarul lumii, Adevarul lui Hristos este Adevarul lui Dumnezeu care este Viata, iar Esenta Sa este auto-revelarea patetica a Vietii într-un Prim Viu — Fiul si Cuvântul ei — si oameni care nu sunt vii decât ca Fii ai Vietii. Revelatie a filialitatii divine si umane, Adevarul-Viata al crestinismului rastoarna conceptia noastra despre om si lume, si adevarul lor exterior, esuate în barbaria stiintei, tehnicii si societatii actuale, dar se afla într-o secreta corespondenta cu viata invizibila care e Adevarul ultim si mântuirea lumii.

Pline de căldură și omenie, aceste istorisiri vor hrăni cu dragoste sufletele copiilor, vor ­odih­ni, umplându-le de gingășie sufletele împovărate ale pă­rinților, înseninând frunțile brăzdate de vre­me ale bunicilor. „La subsol se auzi o bătaie în ușă. Copiii se năpustiră să deschidă, şi înaintea lor apăru un bărbat în braţe cu un brăduţ. În spatele lui – o fetiţă fru­moasă, bă­laie, însoţită de doică, încărcată cu o su­­me­denie de pachete şi cutii.