Religie & Spiritualitate

Învăţăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor şi la un proces de conştientizare de sine.

Cărţile din seria „OSHO“ prezintă viziunea acestuia privind cele mai importante probleme pe care şi le pun oamenii interesaţi de ştiinţa transformării de sine şi de o spiritualitate adaptată la provocările cotidiene ale vieţii contemporane.

 Adevărat manual de meditație, cartea include o gamă vastă de tehnici selectate din ceea ce a împărtășit Osho în numeroasele sale prelegeri despre procesul de intrare în meditație și aprofundarea meditației. Unele dintre tehnicile prezentate necesită un interval de timp alocat special, altele integrează meditația în activitățile cotidiene. Este una dintre cele mai populare cărți ale lui Osho și a fost deja tradusă în peste 30 de limbi.

„Meditația nu înseamnă altceva decât capacitatea de a te implica rămânând în același timp detașat. Poți să faci un lucru cu bucurie și totodată să fii doar un martor, să observi ceea ce faci ca și cum l-ar face altcineva. Bucură-te și, în același timp, amintește-ți că nu ești decât o oglindă în care se reflectă norii, copacii, păsările și oamenii.“ Osho

Învăţăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor şi la un proces de conştientizare de sine.

Cărţile din seria „OSHO“ prezintă viziunea acestuia privind cele mai importante probleme pe care şi le pun oamenii interesaţi de ştiinţa transformării de sine şi de o spiritualitate adaptată la provocările cotidiene ale vieţii contemporane.

„Dacă am putea umple întreg pământul cu râs, cu dans şi cântec [...], dacă am putea face din pământ un carnaval al bucuriei, un festival de lumini, am aduce pentru prima dată pe pământ un sentiment al religiozităţii adevărate.“

„Traducând aceste cinci cărţi de străveche şi mare faimă în Vechiul Testament, am urmărit ca, fără a literariza sau poetiza în mod forţat originalele, să le ofer cititorului drept ceea ce sunt, capodopere ale literaturii omenirii întregi, capabile să emoţioneze prin însăşi redarea cât mai credincioasă a originalului. Redarea aceasta fidelă a fost încă una dintre datoriile pe care mi le-am asumat şi, în acest scop, m-am servit de cele mai recente şi mai autorizate cercetări. Eliberate de constrângerile versiunilor anterioare şi oferite, simplu, ca texte literare de o mare adâncime omenească, sper ca cititorul să se poată bucura de ele în sine. Iar comentariile nu vor să fie decât nişte simple informaţii şi sugestii, folositoare numai cui simte neapărat nevoia să le citească.“ (Petru CREŢIA)

,,Manuel Garcia Morente a devenit un mit în lumea catolică spaniolă după convertirea sa miraculoasă. Viziunea pe care a trăit-o în exil, la Paris, în noaptea de 29 spre 30 aprilie 1937, i-a schimbat radical viața. Această viziune mistică e povestită și analizată, cu maximă luciditate și sinceritate, sub forma unei scrisori destinate duhovnicului său. Cititorul are în fața ochilor unul dintre marile texte mistice ale creștinismului.'' Cristian Bădiliță

„Regelui să-i dăruiești viața și averea, dar onoarea este patrimoniul sufletului și sufletul îi aparține numai lui Dumnezeu.” - acest motto îl caracterizează integral pe eroul acestor povestiri.

A fost dispus să-și dea viața pe front în război pentru Rege și țară, averea din moși-strămoși i-a luat-o statul comunist, dar onoarea nu i-a răpit-o nimeni, niciodată. Nu a acceptat să-și calce jurământul depus ca să-și scurteze măcar cu o zi robia în Gulagul sovietic, iar sufletul și l-a păstrat neprihănit pe pământ aproape un secol, știind că aparține numai lui Dumnezeu.

Castelul interior este una dintre cele mai importante lucrari ale misticii crestine apusene. Cunoscuta si iubita de intreaga lume crestina, ea constituie - alaturi de Noaptea intunecata a Sfantului Ioan al Crucii - o piesa de referinta a misticii carmelitane a Spaniei „Secolului de Aur”, care isi pastreaza inca, prin prospetimea si sinceritatea ei, actualitatea si puterea de transformare a sufletului cititorului.

Sfanta Tereza de Avila a trait in Spania secolului al XVI-lea si a avut o activitate foarte vasta atat in plan concret - ca fondatoare de noi manastiri carmelitane –, cat si in plan spiritual, ca asceta si mistica desavarsita. Supusa privirii exigente a Inchizitiei, controversata si putin inteleasa in vremea sa, datorita limbajului simplu si direct cu care scrie, a cuvintelor provenind direct din suflet, din trairea nemijlocita a comuniunii cu Cel Rastignit, la care ne indeamna peste veacuri sa „atintim mereu ochii”, Sfanta Tereza de Avila lasa umanitatii o marturie nepretuita de smerenie, lumina interioara si credinta.

Ea analizeaza sufletul uman folosind alegoria unui castel cu sapte randuri de Lacasuri, din ce in ce mai apropiate de Dumnezeu, adevarata „scara a lui Iacob”, pe care sufletul, insetat de iubirea Lui, ascensioneaza, in drumul sau catre desavarsire.

Alexandre Moret cerceteaza Textele piramidelor aducand marturii despre ceremoniile sacre din templele Egiptului si argumentand cum influenta lor a traversat timpul: in sanctuarele osiriene se desfasurau atat riturile obisnuite de adorare a zeilor, figuri profund conectate cu natura, cat si ceremonii speciale, Misteriile. Semnificatia lor a fost rezervata mai intai elitelor de preoti si initiati, pentru ca mai tarziu sa devina parte din tesatura culturala a lumii, prin ceremonii populare de strada, alegorii de carnaval si drame liturgice. In limbajul egiptean cuvintele seshtau, „misterii” si akhu, „lucruri sacre, glorioase, folositoare” vorbesc despre rituri, puneri in scena, gesturi, simboluri si imnuri care, inchinate unui zeu sau savarsite in beneficiul unui om, puteau sa il transfigureze pe acesta in fiinta sacra, sakhu. Calatorind intre viata si moarte, luand identitatea lui Osirirs, inarmat cu obiecte si cuvinte magice, omul iese intotdeauna invingator, renascand intr-o noua viata.

Altfel despre arta Parintelui Arsenie Boca in convorbiri realizate de Marius Vasileanu cu Ion Grigorescu, Pr. Petru Moga, Vianu Muresan, Pr. Constantin Necula, Pr. Jan Nicolae, Silviu Oravitzan, Grigore Popescu-Muscel, Pavel Susara
Activitatea artistica a Parintelui Arsenie Boca nu se reduce strict la pictura, asa cum s-ar crede. Pictura este doar forma artistica principala in care s-a specializat si manifestat, fiind si absolvent al Academiei de Belle Arte (Bucuresti), ale carei cursuri le-a frecventat cu harnicie intre anii 1933 si 1938. Volumul de fata demonstreaza, fie si tangential, ca Parintele Arsenie Boca s-a mai ocupat, chiar daca aleatoriu, si de sculptura, si de amenajari ale unor gradini ale manastirilor Sambata de Sus si Prislop, asadar de arta ambientala, si de cateva constructii a caror arhitectura a conceput-o ori de alte forme ale artei plastice si bisericesti ale artelor vizuale. Apoi se mai poate vorbi si despre caligrafia uluitoare a Parintelui Arsenie Boca, si despre arta retoricii (omiletica) si, mai ales, despre arta de a trai discret, smerit, intr-o lume ostila, in mijlocul unei societati agresate de nenumaratele incercari si ispite ale interbelicului, apoi in plin razboi mondial si, mai tarziu, intr-o diabolica dictatura comunista. Nu in cele din urma, ar merita sa mai meditam la arta de a tacea a Parintelui... [...] Formele de arta practicata de Parintele Arsenie Boca pot fi tratate in multiple chei teologice (dogmatic, catehetic, pastoral, istoric etc.) ori culturale – vom descoperi impreuna in volumul de fata. Dar arta de a tacea – implicit rugaciunea – este incoronarea. Caci tacerea lucratoare a Parintelui Arsenie Boca ne imbratiseaza pe toti, deopotriva, si pe cei care cred, si pe cei care nu cred (inca) in sfintenia lui. (Marius Vasileanu)

Traducere de Monica Broșteanu

„Mulți oameni se raportează cu încredere la «Maica Domnului». În ortodoxie e numită mai ales «Născătoare de Dumnezeu» și «Pururea Fecioara Maria». În catolicism, titlurile ei sunt mai multe, mai ales în litanii. Pentru protestanți, e doar mama lui Isus. Dar câți dintre aceia care o invocă – sau o ignoră – se străduiesc să o cunoască? Nici nu e ușor. Evangheliile ne spun foarte puțin, iar celelalte scrieri ale Noului Testament – aparent, mai nimic.

Teologul american Brant Pitre, cunoscut la noi datorită celor trei cărți apărute la Humanitas (Misterul Cinei de pe urmă, Pledoarie pentru Isus și Isus Mirele), aplică și cercetării de față aceeași me­todă cu care ne-a obișnuit: o atentă explorare a Vechiului Testament, dar și a creștinismului antic, cu profunda lui înrădăcinare în iudaismul de secol I. Rezultă un studiu tipologic pasionant – figura Mariei se desprinde în toată complexitatea și frumusețea ei și devine de interes nu doar pentru creștinii de toate confesiunile, ci și pentru evrei și pentru musulmani.“ — MONICA BROȘTEANU

Pe copertă: Giovanni Bellini, Madonna di Alzano (detaliu)

Redactat in jurul anului 100 d.Hr., tratatul Despre Isis si Osiris este unul dintre cele 78 de texte semnate de Plutarh, pe care, calugarul grec Maximos Planudes, le-a adunat, in secolul al XIII-lea, sub titlul Moralia (dialoguri si discursuri pe teme etice, politice, religioase, filosofice s.a.). Puternic influentat de scrierile lui Platon, imprumutand elemente din filosofia lui Aristotel, de la stoici si epicurei, Plutarh face o prezentare interpretativa a religiei egiptene: concentrandu-se asupra cultelor si misteriilor lui Osiris, el prezinta in detaliu atat practicile din timpul ceremoniilor religioase, simbolismul zeitatilor raportat la ciclul anual al vietii pe pamantul binecuvantat de Nil, cat si conceptia egitenilor despre univers.

Desi este una dintre cele mai longevive religii din istoria omenirii – inceputurile ei situandu-se, aproximativ, in mileniul al IV-lea i.Hr. sau, poate, la o data si mai indepartata, in Epoca Predinastica – nu exista nicio relatare detaliata in textele si inscriptiile din piramide care sa contina o prezentare completa a mitului osirian. Iata de ce textul lui Plutarh are o importanta capitala pentru oricine studiaza aceasta cultura. Reunind elemente din traditia egipteana, precum si unele informatii furnizate de autorii care au scris inaintea lui despre Egipt, adunand informatii pretioase, bucata cu bucata, Plutarh reuseste sa reconstituie mitul zeului, asa cum Isis insasi a adunat si a pus laolalta bucatile din trupul lui Osiris, reconstruindu-l.

Kuṇḍalini. Energia profunzimilor este o lucrare de referinta in domeniul sivaismului nondualist din Casmir si al doctrinei tantrice in general. Bazandu-se pe texte autoritare, fie scripturale, fie exegetice (cum ar fi Tantraloka a lui Abhinavagupta), lucrarea analizeaza din multiple unghiuri aceasta Putere Divina, care a creat – conform invataturii tantrice – manifestarea si care poate conduce fiinta umana la libertate sau inlantuire, dupa modul (avizat sau nu) de abordare. Personalitate remarcabila, polivalenta si cu o inalta realizare interioara, Lilian Silburn este o pioniera a cercetarii si practicii sivaismului nondualist din Occident (studiate sub indrumarea ultimului maestru casmirian al scolii – Swami Lakshman Joo). Este de asemenea o initiata si practicanta a doctrinei sufi. Traducerile realizate de ea, din marile texte ale traditiei tantrice constituie repere in studiul si practica traditionala a acesteia.

În familia ultimului Împărat rus a domnit întotdeauna bucuria. Ortodoxia era percepută drept trăirea vieții în întreaga ei plinătate. Nu trăiau ascetic, dar smerit, năzuind către cel mai important scop al vieții: Cetatea Cerească. Erau legați de dragostea pentru Hristos și dragostea evanghelică față de aproapele, ceea ce însemnă că împlineau poruncile principale ale lui Dumnezeu.

Părintele Nicolae Beleaev, cu puțin timp înainte de moartea lor tragică, a notat în jurnalul său: “Să dea Dumnezeu ca toți tinerii să ajungă la înălţimea duhovnicească a copiilor fostului Împărat. Am rămas surprins de bunătatea, smerenia, supunerea față de părinți și acceptarea necondiționată a voii lui Dumnezeu, de puritatea gândirilor și necunoașterea murdăriei existente în lume...”

Democrația modernă se bazează pe universalitatea Legii și pe sufragiul universal, care implică, din start, preeminența cantității asupra calității: majoritatea câștigă indiferent de calitatea/lipsa de calitate a proiectului politic sau a candidaților care susțin proiectul respectiv.

Personal nu recunosc legitimitatea unei asemenea forme de guvernare, perversă și nocivă din principiu. În reacție la această democrație nelegitimă axiologic (există și o democrație legitimă, asupra căreia voi reveni) nu pot să mă declar altfel decât un anarhist de dreapta.

Cuvînt hotărîtor este o pledoarie a lui Averroes pentru lectura textului sacru al religiei islamice pe nivelurile potrivite de înțelegere ale fiecărui auditor. Ideea pluralității sensurilor textului sacru, comună marilor religii monoteiste ale Mediteranei, rodește aici sub forma unei teorii hermeneutice: ea permite coexistența armonioasă a două „surori de lapte”: filosofia și revelația. Primul tratat tradus în limba română din opera arabă a Comentatorului deschide astfel calea spre o reflecție asupra distincției și armoniei dintre confesiune, drept și exercițiul natural al gîndirii demonstrative.

„Totul a început cu nişte imagini: un faun cu o umbrelă, o regină pe o sanie, un leu magnific. Iar elementul creștin și-a făcut singur loc în poveste.“ – C.S. LEWIS

C.S. Lewis adună în această colecție de eseuri gânduri despre scrierilede ficțiune, discutând în special rolul basmelor și al literaturii științifico-fantastice și îndreptându-și privirea critică atât asupra unor scriitori precum J.R.R. Tolkien sau George Orwell, cât și asupra dificilei sarcini de a scrie pentru copii. Lewis își afirmă poziția în contrast cu cea a criticilor literari ai vremii lui: să fii fermecător atunci când așterni pe hârtie imagini și întâmplări din lumea noastră reală sau din alte lumi, închipuite, înseamnă să pui în valoare mai întâi de toate Povestea în sine și imaginația, fără a uita că gusturile copiilor în materie de literatură nu se deosebesc prea mult,la urma urmei, de cele ale oamenilor mari.

Învăţăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuţi lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându-ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor şi la un proces de conştientizare de sine.

Cărţile din seria „Incursiune într-un nou mod de viaţă“ prezintă viziunea acestuia privind cele mai importante probleme pe care şi le pun oamenii interesaţi de ştiinţa transformării de sine şi de o spiritualitate adaptată la provocările cotidiene ale vieţii contemporane.

Este cel mai influent lider al planetei, adept al globalizarii si al emanciparii. Si-a propus o misiune impresionanta: sa reformeze Curia si sa reinnoiasca Biserica. Dar in spatele culiselor lupta este dura.  Se afla in joc fizionomia catolicismului de maine.

A sfaramat imaginea unei Biserici vitrege, a refuzat pompa imperiala, a rupt barierele dintre credinciosi si necredinciosi. Este singurul pontif european care s-a aplecat cu milostenie asupra situatiei celor marginalizati  si este alaturi de suferintele fiecarui barbat sau femeie de orice credinta.

Libertatea si Milostenia sunt cele doua concepte fundamentale pe care le sustine.   Credinciosul trebuie sa-si traiasca credinta fara nicio impunere din partea statului sau ale unui clericalism si unor conceptii inchistate ale traditiei. Milostenie, deoarece crestinismul trebuie sa fie purtatorul unui mesaj de fraternitate si solidaritate si de apropiere pentru toti cei asemenea lui.

Papa Francisc lupta pentru o Biserica in dialog cu toate religiile, purificata de coruptie si de scandaluri de pedofilie, capabila sa indrume barbatii si femeile pentru a vedea in celalalt un frate sau o sora, si nu "o piedica in propriul drum".

Este deschis modernitatii, propovaduieste tandrete, intelegere, iubire si compasiune.

Dar in Vatican cresc rezistentele fata de indraznetul sau program de a refonda in Biserica participarea episcopilor la guvernarea ecleziala, accesul femeilor la varfurile decizionale, apropierea fata de divortati si homosexuali, stabilirea unor principii sanatoase pentru finantele  vaticane.

Revolutia este abia la inceput si timpul preseaza.

Papa Francisc printre lupi este relatarea, cum n-a mai fost facuta niciodata, a sfidarilor ascunse fata de revolutia initiata de papa Francisc, a opozitiei inversunate pe care o intampina acest Suveran Pontif, cel mai popular papa al timpurilor noastre.

„«Orice lucru e ca o oală cu două toarte: una de care poți să-l apuci, cealaltă de care, apucându-l, te arzi.» Această vorbă a lui Epictet îmi pare că rezumă cel mai bine ajutorul pe care i-l dă cititorului cartea de față. Scrise cu limpezime, paginile lui Wilhelm Tauwinkl răspund în fond la această întrebare: cum pot religia și credința să ne întunece mintea și să ne schimonosească purtarea, în loc să ne ajute și însenineze?
Toată viața, în apropierea celor sfinte, am auzit expresia «e pe placul lui Dumnezeu». Sau «e voia Domnului». Dar, mă întrebam, cum pot fi aflate placul sau voia Domnului cu măsura omului? Există vreun muritor «hăruit» în asemenea măsură încât să pretindă că îi cunoaște lui Dumnezeu, în fiecare clipă și împrejurare, gândul și placul? Apoi, se măsoară iubirea de Dumnezeu neapărat prin mersul la biserică, prin rugăciunea care cere ceva pentru cel ce se roagă, prin pioșenia afișată public? Nu cumva tot ce ține de spațiul credinței se validează mai cu seamă în raport cu fapta cântărită în spațiul moralității umane?
Într-o lume plină de bigotism și superstiție, de o modestă catehizare a credincioșilor și nu întotdeauna de o autentică vocație a unora dintre slujitorii credinței, cartea profesorului Wilhelm Tauwinkl, prin prospețimea ei, face mai inteligentă lumea în care trăim. Rar mi-a fost dat să citesc un text mai dezinhibat scris de un teolog în România.“ – GABRIEL LIICEANU

„Dumnezeu poate fi mituit?
Cu prilejul unor evenimente religioase, publicul e întrebat uneori de reporteri pentru ce se roagă, iar de obicei răspunsurile sună cam așa: «Pentru sănătate, pentru spor în casă, pentru ca băiatul nostru să-și găsească un loc de muncă mai bun…»
Dar ce sens are oare rugăciunea pentru un loc de muncă mai bun? Cel care rostește o astfel de rugăciune egoistă speră că, dacă a aprins o lumânare în cinstea lui, Dumnezeu îi va oferi lui ce și-a dorit, și nu altcuiva, care poate e mai bine pregătit sau are mai mare nevoie. A face acest lucru echivalează cu încercarea de mituire a lui Dumnezeu, ca și cum El, o Ființă desăvârșită, ar putea fi manipulat sau corupt, luând partea cuiva în detrimentul altora.
Atunci de ce să te mai rogi? Din punct de vedere creștin, rugăciunea e în primul rând un mod – printre altele – de a păstra o relație personală cu Dumnezeu și doar în al doilea rând un mod de a-i cere ceva lui Dumnezeu.“ – WILHELM TAUWINKL

Traducere de George Chiriță

„Referindu-se la bunicul meu, Albert Einstein a rămas în istorie spunând: «generațiile care vor veni vor crede cu greu că un astfel de om a pășit pe acest pământ». George C. Marshall, secretar de stat al Statelor Unite ale Americii, l-a numit «purtătorul de cuvânt al conștiinței umanității». Un comentator spunea că bunicul dovedește că umanitatea și adevărurile simple sunt mai puternice decât imperiile… Nu avea nici un titlu, zero avere și nici o funcție oficială. Nu conducea o armată sau un imperiu și nu a descoperit teoria relativității. Dar a dat glas unor adevăruri pe care le înțelegem cu inima. Poate că de aceea numele și imaginea sa au fost atât de respectate. Puterea lecțiilor bunicului meu ne poate inspira pe toți în vremuri bune și în vremuri rele, iar lumina speranței sale va continua să strălucească. Dacă dorim ca această lume să se schimbe, trebuie să ne schimbăm noi înșine.
Dacă vrem pace în lume, trebuie să găsim pace în noi înșine. – ARUN GANDHI

Dacă religiile sunt născute din om, în fiecare clipă el ar trebui să-l schimbe pe Dumnezeul lui homofaber, Dumnezeul făurit graţie inteligenţei utilitare, instrument vital, minciună vitală sau măcar iluzie sistematică, cu Dumnezeul lui homo sapiens, întrezărit de raţiunea dezinteresată și de la care nicio umbră nu poate veni să se proiecteze peste bucuria de a înţelege şi de a iubi. – Léon Brunschvicg

Slava lui Dumnezeu: o estetica teologica. Volumul IV. In spatiul metafizicii: Antichitatea

In acest al patrulea volum al complexei sale opere, von Balthasar abordeaza si evalueaza traditia metafizica a contemplatiei Fiintei in lucrarile de referinta despre Homer, tragedienii greci, Platon si Plotin si dezvoltarea acestei traditii in Evul Mediu. Apoi exploreaza analogia dintre viziunea metafizica a Fiintei si viziunea crestina a Slavei dumnezeiestii Treimi. Cartea este un remarcabil demers de a redescoperi vechile concepte despre Fiinta in toata splendoarea ei, ca si contextul in care viziunea crestina specifica, inradacinata in revelatia plina de har a lui Dumnezeu, a prins forma si expresie.

Volumul de față pune laolaltă o sumă de analize, expertize, idei, opțiuni, frământări, nelămuriri ale unor intelectuali creștini incitați să abordeze o altfel de perspectivă asupra Părintelui Arsenie Boca – de a cărui sfințenie nu se îndoiește niciunul. Am recurs astfel la experiența câtorva oameni punându-le o serie de întrebări, cât mai aspre, frontale, reluând totodată și acele întrebări incomode care persistă de ani buni în spațiul public, referitoare la personalitatea Pr. Arsenie Boca.

Este interesant și tonic să rezum aici specializările participanților la această carte: teologie ortodoxă, filosofie, istoria religiilor, antropologia religiilor, istoria Bisericii, bizantinologie, istorie recentă, fizică (fizică cuantică, fizica laserelor), matematică, medicină (psihiatrie și neurologie), arhitectură, arhitectura spațiului sacru, filologie, literatură, presă, drept, diplomație. Majoritatea dintre aceștia au dobândit cele mai înalte calificări în domeniile lor de specialitate, sunt cercetători, unii sunt profesori în mediul universitar etc.

Aleatoriu vor fi (re)amintite aici și câteva mărturii mai puțin cunoscute referitoare la viața și faptele Părintelui. De pildă, un tânăr fizician l-a surprins pe Pr. Arsenie Boca, în anii ’80, că avea pe masa de lectură un volum despre corpurile cerești, rămase și astăzi enigmatice, numite quasari. Era o carte de astrofizică doctă, pentru specialiști, iar nu una de popularizare…

Pornind de la această mărturie mă gândesc că, poate, dincolo de pojghița atât de sclipitoare a miracolului al cărui intermediar este Părintele Arsenie, altceva se întrevede, și mai important: o nouă vârstă a antropologiei creștine anunțată nu numai de faptele sale miraculoase, ci și de vectorii căutărilor sale. Iată de ce viața și faptele Părintelui Arsenie Boca trebuie abordate din perspectivă interdisciplinară.

Marius Vasileanu

Traducere de Dan Rădulescu

Ediţie revăzută şi întregită cu o nouă introducere, a celor trei cărţi

„Să nu uitați niciodată că noi suntem încă primii creștini. Dezbinările actuale dintre noi sunt, să sperăm, o boală a copilăriei: abia acum ne ies dinții. Fără îndoială că lumea din afară crede tocmai contrariul, susținând că am muri de bătrânețe. Dar au mai crezut așa de foarte multe ori. Iarăși și iarăși s-a crezut că se apropie sfârșitul creștinismului, din cauza persecuțiilor din afară sau a descompunerii dinăuntru, din cauza ridicării mahomedanismului, din cauza progresului științelor naturii, din cauza ridicării marilor mișcări revoluționare anticreștine. Dar lumea a fost dezamăgită de fiecare dată.“ – C.S. LEWIS

„C.S. Lewis are capacitatea unică de a face teologia să devină o căutare atractivă, tulburătoare și fascinantă.“ – Times Literary Supplement

Pe copertă: Jan Brueghel cel Bătrân, Predica de pe munte (detaliu)

«Omul total» nu este niciodată complet desacralizat, şi avem toate motivele să ne îndoim chiar că o desacralizare totală este posibilă. (Mircea Eliade)

Avem probleme. Dar exista ajutor... daca ascultam.

In mijlocul noptii de 2 august 2016, Neale Donald Walsch s-a trezit atras intr-un dialog nou si total neasteptat cu Dumnezeu, in care s-a confruntat brusc cu doua intrebari:
• Oamenii sunt ajutati de Fiinte Foarte Evoluate dintr-o alta dimensiune?
• Exista un rol-cheie pe care oamenii sunt invitati sa-l joace in cursul propriei evolutii, aderand la o misiune comuna pentru a sprijini planeta in aceste vremuri critice?

I s-a zis ca raspunsul la ambele intrebari este „da”.
A primit apoi 16 exemple clare despre modul in care Fiinte Foarte Evoluate reactioneaza la viata diferit fata de oameni si cum adoptarea chiar a catorva dintre aceste comportamente poate schimba cursul istoriei lumii spre bine – pentru totdeauna.
Aceste informatii constituie structura cartii de fata. Ea este o invitatie puternica pentru fiecare cititor de a stabili terenul pentru explorarile extraordinare ce urmeaza. Continuand din punctul unde s-a oprit Volumul 3 din seria Conversatii cu Dumnezeu, revelatiile despre Fiintele Foarte Evoluate si despre modul in care oamenii obisnuiti pot raspunde chemarii de a ajuta la trezirea speciei umane iti vor extinde viziunea asupra viitorului personal si colectiv.

„Profetul” Walsch nu pretinde ca e Mesia unei noi religii, ci doar un om nemultumit care s-a asezat intr-o zi cu stiloul in mana si cu cateva intrebari dure in inima. Cand isi scria intrebarile catre Dumnezeu, si-a dat seama ca El ii raspunde...
Rezultatul nu este o carte despre predictii apocaliptice sau excentricitati cultice, ci despre adevaruri perene si accesibile oricui. In volumul de fata, Neale pune intrebari cu privire la probleme personale: dragostea si credinta, viata si moartea, binele si raul, prosperitatea, natura adevarului spiritual si a relatiei cu Dumnezeu.
Din dialogul purtat cu Divinitatea se desprind raspunsuri clare si usor de asimilat. Volumul I din Conversatii cu Dumnezeu reprezinta debutul unei serii de carti care au schimbat milioane de vieti inca de la aparitie, in anul 1995, si care inspira si azi, cu aceeasi putere, oameni din intreaga lume.