Religie & Spiritualitate

De mic copil, Sfantul Paisie a avut drept tinta Cerul.  Spre aceasta tinta s-a indreptat toata viata cu o minunata acrivie.  Singura sa preocupare a fost ascultarea de poruncile lui Dumnezeu si de sfanta Sa voie si astfel a devenit „organ dumnezeiesc, organ cuvantator, organ al Duhului, bine intocmit si bine rasunator” (Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu, Cuvantul 12, 1).  S-a supus la nevointe care depaseau masurile omenesti, a varsat sudoare si lacrimi, a facut „experiente duhovnicesti pe sine, ca un bun botanist”, „s-a amarat el insusi prin incercarile pe care le-a facut”, si si-a lasat „retetele sale duhovnicesti”, prin care oricine isi poate afla sanatatea duhovniceasca.  Garantiile duhovnicesti pe care ni le-a lasat sunt: pocainta si spovedania, dragostea si smerenia, rugaciunea si rabdarea, gandurile bune si duhul de jertfa.

Şi El le-a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celor din afară toate li se fac în parabole. (Marcu)

Suntem în afara regulii, în afara propriului nostru proiect, în afara rostului nostru originar. În afară. Am pierdut contactul cu interogaţia esenţială, cu interioritatea întrebărilor ultime. Ceea ce încearcă Parabolele lui Iisus nu este să ofere un comod evantai de răspunsuri, ci să invite în spaţiul întrebării.

În universul parabolelor, nimeni nu e exclus în mod arbitrar şi nedrept, dar nimeni nu e inclus în mod necondiţionat.Am încercat să definim, recurgând la însuşi corpul parabolelor, condiţiile incluziunii, criteriile după care se poate decide gradul de accesibilitate al adevărului duhovnicesc. Parabolele facilitează recepţia, dar o pot şi bloca. Care e metabolismul acestei ample mişcări contradictorii? Ce trebuie să faci şi cum trebuie să fii, pentru a nu rămâne printre cei „din afară“? Şi care sunt piedicile cu care te vei confrunta?

Andrei Pleşu

Una dintre cele mai importante figuri ale secolului XX, Mahatma Gandhi a fost un lider revoluționar nu doar în politică, ci și în religie. Tocmai pentru puterea devoțiunii sale față de Dumnezeu i s-a acordat titlul de Mahatma, Suflet Mare, și continuă să fie considerat de mulți un sfânt hindus.

Această carte explorează rădăcinile religioase adânci ale realizărilor lumești ale lui Gandhi și ne dezvăluie, în propriile sale cuvinte, modul în care aborda, intelectual, moral și spiritual, divinul.

Selectate și aranjate de M.S. Deshpande, textele din Calea spre Dumnezeu se bazează pe experiențele de viață ale lui Gandhi cu adevărul și ne arată miezul învățăturilor sale despre dragoste, suflet, meditație, ajutorare a aproapelui și rugăciune. Cititorii, indiferent de credința lor, vor găsi surse de înțelepciune și de inspirație în numeroasele sale mesaje. Această ediție include o prefață de Arun Gandhi, nepotul lui Mahatma, și o introducere de Michael N. Nagler, profesor emerit de limbi clasice și de literatură comparată.

Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă stă scris în Evanghelie (Mt. 10, 23). Supunându-se acestei porunci divine, sute de mii de ruși și-au părăsit, în 1917, casele părintești și s-au răspândit în toată lumea, din Extremul Orient, trecând prin Europa , până în America de Sud. Câțiva ani mai târziu, grecii din Asia Mică au avut parte de aceeași soartă. După Al Doilea Război Mondial, un alt val de emigranți din Rusia, Serbia, România, Bulgaria, s-a adăugat celui precedent. Pronia cerească nu i-a abandonat pe acești nefericiți, dându-le îndrumători spirituali, un fel de Moise. Printre aceștia a fost arhiepiscopul Ioan Maximovici, canonizat în 1994. După ce a părăsit Rusia, a poposit la Constantinopol, apoi s-a stabilit în Iugoslavia, unde a primit preoția. Numit episcop de Shanghai, unde exista o importantă colonie rusă, mai apoi și-a însoțit turma de refugiați în Filipine. De acolo, a poposit pentru scurtă vreme în Statele Unite, apoi a plecat în Franța unde a rămas timp de zece ani, pentru ca, în final, să-și regăsească credincioșii din Shanghai la San Francisco. Acolo și-a petrecut ultimii ani ai episcopatului. Trăind ortodoxia la dimensiunea sa universală, arhiepiscopul Ioan, cutoae că era profund atașat de pământul rusesc, a fost păstorul tuturor popoarelor printre care a locuit: sârbii în Iugoslavia și diaspora, grecii în Bitola și Shanghai, chinezii în Shanghai și San Fancisco, români, francezi, olandezi, americani... Om al rugăciunii, care și-a dăruit viața turmei sale, a avut darul faerii de minuni. Bazată pe numeroase documente și mărturii ale fiilor săi sufletești, prezenta biografie este departe de o hagiografie. Să lăsăm timpului și în seama altora grija de a desavârși această icoană.

Asadar sa avem dragoste intre noi, cu toate ca tu esti diferit si diferita si eu sunt diferit. Fiecare are caracterul sau. Ce a spus Domnul nostru Hristos? „Asa, zice El, vor intelege toti ca sunteti ucenicii Mei, daca aveti dragoste intre voi.” Nu a spus – sa zicem −, „Vor intelege toti ca sunteti ucenicii Mei, daca ascultati toti aceeasi muzica, daca aveti toti exact aceleasi opinii, daca traiti toti exact in acelasi fel”. Voi aveti caracterul vostru. Tu altfel, eu altfel. Chiar si in cadrul Dumnezeiestii Liturghii fiecare traieste in alt fel rugaciunea lui. In alta parte tresalta sufletul tau, in alta parte se emotioneaza sufletul meu si in alta parte al altuia. Nu-i asa? Dar toti in acel moment simtim dragoste. „Asa vor intelege, zice Mantuitorul, toti ca sunteti ucenicii Mei, daca aveti dragoste intre voi.” Cel mai anevoios lucru este acesta. Cel mai anevoios lucru este sa tinem dragostea.

De la incorporarea sa in randurile Armatei Albe in 1919, la alegerea vietii monahale in urma unui pelerinaj la Muntele Athos, soarta arhiepiscopului Vasili, pecetluita de credinta lui neclintita si o spiritualitate profunda, a fost marcata de Istorie.

Sfântul Serafim de Sarov și ursul
Sfântul Calinic și broaștele
Cuviosul Alexie și animalele
Avva Gherasim și leul
Sfântul Macarie și hiena
Călugărul și furnica
Avva Iulian Stâlpnicul şi leul
Sfântul Paisie Aghioritul le poruncea animalelor
Sfântul Trifon – păzitorul de gâște
Părintele Arsenie Boca și lupii
Sfântul Mina, cămilele și oile
Sfântul Antonie și corbul
Cuviosul Zosima și leul
Sfântul Mamas (Mamant) și caprele
Cuviosul Artemon și animalele
Sfântul Serghie și animalele

Rugăciunea este un eveniment minunat, o taină, de aceea sfântul zice că intri pe aceeași „frecvență” cu Dumnezeu, că pătrunzi în ființa lui Dumnezeu, în lucrarea Lui. Prin urmare rugăciunea nu este doar un simplu sentiment. Unii zic: „Am făcut rugăciune și m-am simțit mai bine!” Fie că te-ai simțit mai bine, fie că nu te-ai simțit mai bine, în mod cert însă vei primi ajutorul lui Dumnezeu.
Nu există situație în care omul să vină la Dumnezeu cu simplitate și sinceritate și să plece cu mâinile goale. Așa ceva este cu neputință! Gândește-te că atunci când mergi la un om oarecare ca să te ajute, ca să-ți dăruiască sau să-ți spună ceva, el îți oferă o oarecare mângâiere. Așadar dacă omul o face, Dumnezeu poate să te lase cu mâinile goale? De aceea este foarte corect și caracteristic ceea ce spune sfântul, că rugăciunea se arată: „pod care ne salvează de ispite și zid care ne ocrotește de necazuri!”

Oare de ce ne atrage Părintele Gavriil? Care este secretul? În primul rând, aceasta este o minune răsărită din imensa lui dragoste, dragoste pe care a simțit-o fiecare om care l-a întâlnit vreodată, iar astăzi o simte toată Georgia. Părintele Gavriil se apleca spre fiecare om ca un tată grijuliu și mult iubitor. Viața sa a fost o neostenită grijă, împreună-pătimire și îmbărbătare pentru aproapele; Less
Oare de ce ne atrage Părintele Gavriil? Care este secretul? În primul rând, aceasta este o minune răsărită din imensa lui dragoste, dragoste pe care a simțit-o fiecare om care l-a întâlnit vreodată, iar astăzi o simte toată Georgia. Părintele Gavriil se apleca spre fiecare om ca un tată grijuliu și mult iubitor. Viața sa a fost o neostenită grijă, împreună-pătimire și îmbărbătare pentru aproapele; lucru care continuă și după moarte. Era totdeauna pregătit să ajute pe oricare dintre noi, dar mai cu osebire inima sa se îndurera pentru oamenii spre care se abătea vreo primejdie. Era cu neputință să mergi la Stareț și să nu simți mângâiere sau să nu capeți nădejde că toate se vor schimba în bine. Părintele Gavriil săvârșea multe minuni încă din viața sa. Dar ceea ce izvora din el era căldura inimii sale și zâmbetul care aducea multă alinare. Uneori nădejdea era însoțită de asprimea sa. Atunci când Părintele Gavriil ne mângâia pentru păcatele noastre, simțeam multă ușurare de povară. Aceasta a și fost cea mai mare minune pe care o făcea și o face până astăzi Părintele Gavriil. Dobândirea acesteia este cu neputință fără o dragoste deplină către Dumnezeu. De o astfel de dragoste a fost încercat Starețul Gavriil. Totdeauna insista înainteanoastră că Dumnezeu este dragoste, iar pentru dobândirea acestei dragoste trebuie să credem în Ziditor, iar pentru ca să fie tare credința noastră, trebuie să facem binele necontenit. Credința și dragostea pentru Domnul și pentru aproapele – iată adevărul pe care Părintele Gavriil l-a dovedit prin viața sa spinoasă, spre care neostenit a îndemnat întreaga Georgie. Mitropolitul Daniil (Datuaşvili)

Pentru ca viata noastra pamanteasca sa se termine intru Hristos, o conditie necesara este sa fi trait mai inainte, chiar si in zilele noastre de pe urma, viata intru Hristos, pentru Hristos si dupa Hristos.

„Iubirea intru Hristos” inseamna: „sa-L transmit altuia pe Hristos pe care-L iubesc”.Crestinul care nu este purtator de Hristos este o moneda falsa aruncata in piata.

E nevoie de dispozitie de pocainta continua si permanenta: trezvie a mintii si a inimii. Viata duhovniceasca ne este daruita de Hristos.
Pocainta nu este o lucrare sufleteasca. Este si ea un dar de la Dumnezeu.
Sfintenia vine ca dar al harului. Nu poate exista mantuire fara sfintenie. Iar sfintenia si mantuirea sunt daruri ale lui Dumnezeu date omului, dar este necesar ca acesta sa si le doreasca din toata inima.

De nu cunosti duhul cel ucigator, nu vei cunoaste nici Duhul cel datator de viata, spune Sfantul Ioan de Kronstadt.  Aceasta este ideea principala a primelor capitole ale cartii de fata.  Cunoasterea duhului desertaciunii ne ofera in primul rand o mai larga vizibilitate asupra campului de lupta.  O parte din capcanele vrajmasului, aflate pana atunci in ceata, sunt scoase la lumina si cumva explicat mecanismul lor: de obicei a ne lepada armele si a ramane descoperiti in fata vrajmasului.  Oare vrajmasul, care de mii de ani se lupta cu neamul omenesc, nu va profita?  Nu ne va strapunge adanc inima cu otravurile sale?

Vorbind de Dascălii cei înțelepți
Și pe Theodorit îl trec în rîndul lor
Ca pe-un bărbat dumnezeiesc, ca pe un Dascăl mare,
Ca pe un stîlp neclintit al Ortodoxiei.
Iar de s-a și clintit odată din întîmplare,
Om era: nu-l osîndi, omule,
Că nu atît din rea-credință s-a clintit,
Cît purtat de sfada cea aprigă.
Ce, trebuia să-l întreacă pe Chiril în toate cele,
și ca dogmatist, și ca scriitor?
Pe deasupra, s-a îndreptat –
Iar în toate celelalte privințe
Văzîndu-l cu nimic mai prejos decît Păstorii cei mai mari,
Cu bun temei îl scriu aici în ceata lor.
Sfîntul Ioan al Efhaitelor

Din cuprins :

Rugaciunile diminetii

Rugaciunile de seara

Miezonoptica pentru toate zilele

Miezonoptica pentru Sambete

Miezonoptica pentru Duminici

Sinaxar peste tot anul

Staretul Iosif a fost fara stiinta de carte, dupa cultura lumeasca abia a terminat clasa a doua primara, insa a fost intelept in cele dumnezeiesti. A fost un teodidact. Universitatea pustiului l-a invatat cele de care mai ales avem nevoie: cele ceresti.

Volumul a fost alcătuit de un convertit la Ortodoxie, care trăiește în diaspora, fiind scris chiar din această perspectivă. Un element decisiv al percepției asupra teologiei ortodoxe în spațiul diasporei din Vest (în Europa Occidentală și America) a fost exilarea membrilor intelighenției ruse, condamnați în anul 1922, printr-un decret emis de Lenin și Troțki, pentru faptul de a nu fi arătat simpatie cauzei bolșevice. Mulți dintre acești intelectuali au gravitat în jurul Parisului, acolo unde a fost înființat un institut teologic, vestitul Institut St. Serge, în anul 1925, avându-l decan pe economistul marxist, devenit teolog și preot, Părintele Serghei Bulgakov. Prezența lor în Paris a adus teologia ortodoxă în atenția multor gânditori și teologi apuseni și a condus la un interes fără precedent – îndeosebi în spațiile anglofone și francofone – față de ceea ce a ajuns să fie cunoscut ca Ortodoxia Răsăriteană. Propria mea întâlnire cu, iar ulterior îmbrățișare a Ortodoxiei își are în mod cert antecedentul în prezența emigranților ruși în Vest.
     Totuși o înțelegere mai profundă a rădăcinilor intelectuale ale acestor gânditori emigranți dezvăluie o poveste ce poate fi urmărită în istorie până în secolul al XIX-lea, cu a sa mișcare slavofilă, și mai departe până la publicarea în Veneția, în anul 1782, a unei antologii de texte bizantine ascetice și mistice, cunoscută sub numele de Filocalia, editată de Sfântul Nicodim Aghioritul și de Sfântul Macarie al Corintului.

„Talcuirea Parintilor nu este doar rodul cartilor pe care le-au citit, ci si al propriei lor experiente. De aceea, cand vorbesc despre dogme, Parintii nu fac doar simpla talcuire a textelor, ci vorbesc si din experienta lor, la fel ca un astronom care, atunci cand preda o lectie, nu vorbeste doar din tratatele de astronomie, ci se uita si prin telescop, verificand cu telescopul cele scrise in carti. De fapt, telescopul este mai important decat cartile. La fel si in teologia patristica, mintea (νοῦς) celor luminati este mai importanta decat cartile. Mintea aflata in stadiul luminarii este exact ca astronomul care se uita prin telescop. Aceasta este experienta dogmei. Noi nu am mostenit numai dogma, am mostenit si experienta dogmei.”

Nadajduim ca aceasta carte sa ajute la urcusul nostru duhovnicesc, sa dea iesire din impasurile noastre. Este a treia carte a monahiei Porfiria, inspirata din problemele noastre, din greselile noastre. Este o carte-oglinda a alegerilor noastre superficiale, al modului nostru superficial de viata, al modului nostru superfcial de rezolvare si de infruntare a problemelor noastre.

Nascut in familia unui diplomat al Ambasadei Imperiului Tarist, nevoit sa guste de timpuriu din potirul amar al exilului impreuna cu cei dragi, absolvent mai apoi al Facultatii de
Medicina din Sorbona si medic practicant in Corpul Medical al Armatei Franceze, monah in secret, dupa o chinuitoare criza existentiala dominata de gandul sinistru al sinuciderii, preot paroh al comunitatii ortodoxe ruse din Anglia, si in cele din urma arhiereu slujitor, om de televiziune si de radio, Parintele Antonie a fost o personalitate fascinanta – „cea mai autentica voce a crestinismului din Marea Britanie a anilor '70 - '80”, asa cum l-a numit odinioara un cunoscut prezentator al postului BBC.
Volumul de fata prezinta numeroase episoade din viata Vladicai Antonie, veritabile file de Pateric, cu intamplari ale felului de a fi ale „acestui om sfant” a carui personalitate, in pofida faptului ca poate fi uneori receptata ca aspra de catre cei din jur sau chiar greu de suportat, este in intregime transfigurata de Duhul Sfant – izvorul sfinteniei.

Au trecut aproape cinci ani de când am luat interviul despre viaţa Înaltpreasfinţitului Justinian. Mai precis, a fost luat pe 7 decembrie 2011.

Pe spatele pozei pe care mi-a dăruit-o pentru a o pune pe coperta cărţii, ierarhul a sugerat şi un titlu pentru ea: „Hristos Se naşte, bucuraţi-vă”. Ce legătură este între o carte despre viaţa unui om şi bucuria Naşterii lui Hristos? Citind şi recitind mărturia sa, am înţeles că viaţa sa a fost, de fapt, un colind. Un colind în care Hristos, Care S-a născut în peştera inimii unui prunc prin Taina Sfântului Botez, a rămas acolo. Este greu de descris în cuvinte prezenţa Înaltpreasfinţitului Justinian, dar cred că cel mai simplu ar fi să spun că ea avea ceva din seni-nătatea colindelor. Aşa că titlul acestui interviu a venit de la sine...

In acest volum care ne indeamna la reflectie, Sfintia Sa Dalai Lama argumenteaza convingator ca religia nu este o necesitate pentru a duce o viata spirituala. Mai degraba, calea de urmat ar fi sa ne concentram pe toleranta si intelegere intre religii, ca si pe toleranta si intelegerea intre credinciosi si necredinciosi. Pentru a infaptui o astfel de abordare, Dalai Lama propune un sistem de etica seculara, bazat pe o apreciere profunda a umanitatii noastre comune. 
Adresata cititorului obisnuit, Dincolo de religie este o polemica moderna, care scoate in evidenta acele aspecte ale eticii pe care autorul le considera a fi esentiale. 

„Aceasta carte plina de intelepciune si omenie, de data asta o opera originala si nu o culegere de prelegeri, este o afirmare incisiva a gandirii Sfintiei Sale Dalai Lama despre caile prin care poate fi adusa pacea acestei lumi in suferinta.” - Publishers Weekly

„Un ghid impresionant pentru cititorii de toate varstele, avand ca tema principala toleranta si respectul intre religii.” - Kirkus Reviews

Tenzin Gyatso, cel de-al XIV-lea Dalai Lama, este liderul spiritual al poporului tibetan, personalitate emblematica a omenirii. In repetate randuri, Sfintia Sa a afirmat ca viata ii este calauzita de trei angajamente majore: promovarea valorilor umane fundamentale sau a eticii seculare in interesul fericirii umane; incurajarea armoniei interreligioase si conservarea culturii budiste a Tibetului, o cultura a pacii si a nonviolentei.

O carte ce ofera o marturie obiectiva asupra Muntelui Athos, reprezentand o adevarata gura de oxigen pentru cititorii care se simt inchisi intr-o lume in care aproape toate ferestrele ce ar putea sa se deschida spre cer par cu obstinatie inchise. Aceste stanci abrupte ce se pogoara in mare si de care sunt suspendate schituri si manastiri, acest munte povarnit, in care sunt sapate pesteri unde vietuiesc anahoreti nestiuti de lume reprezinta un teritoriu unde, de mai bine de o mie de ani, rugaciunea tainica neincetata a calugarilor si ciclul anual al extraordinarelor slujbe liturgice ortodoxe, repetate la nesfarsit, au continuat neintrerupt.
    Oricare om din lumea noastra ce se aventureaza acolo, obosit, aproape sufocat spiritual, dar in acelasi timp cu o inima deschisa si receptiva, nu poate scapa de impregnarea duhovniceasca oferita de un asemenea loc. El descopera ca pacea sufleteasca este inca posibila. Cititorul unei carti ca aceasta participa deja la o parte din aceasta experienta.

Descoperind ortodoxia. Marturiile unor convertiti - volum coordonat de Vlad Herman

    „Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, si celui ce bate i se va deschide.” (Matei, 7, 7-8)
 
    In ultimii ani, tot mai multe persoane, in special provenite din tari straine, aleg sa vina la adevarata Biserica a lui Hristos, cea Ortodoxa, implinindu-se astfel cuvintele de mai sus ale Mantuitorului cu privire la cei care cauta si bat.
    In paginile acestei carti se regasesc relatarile unor persoane din diferite zone ale lumii care au cautat cu sinceritate calea cea dreapta, iar Dumnezeu, in marea Lui milostivire, nu le-a lasat fara raspuns. Nenumarate astfel de cazuri pot fi citite in mediile ortodoxe romanesti sau straine, aratand inca o data ca „Ortodoxia nu convinge, ci seduce”, dupa cum spune monahul Rafail Noica. Acelasi Rafail Noica afirma ca „omul prin fire este ortodox”, in timp ce Parintele Justin Parvu indemna o obste monahala de calugarite sa nu lipseasca de la biserica „fiindca e mama noastra”.
    Un alt Parinte contemporan, americanul Serafim Rose, si el convertit la dreapta credinta, spunea ca „cineva ori este ortodox tot timpul, in fiecare zi, in fiecare moment al vietii, ori nu este nicidecum cu adevarat ortodox”.

Slujitoarea Domnului a apărut în limba germană în anul 1948 și a fost reeditată în 1969 și 1988, la Johannes Verlag Einsiedeln din Freiburg. A fost tradusă, începând din 1956, în unsprezece limbi, acum și în limba română.

Cartea este simplu construită, ca o suită de meditații mariale. Astfel, demersul autoarei urmează momentele principale ale vieții Fecioarei și înglobează – am putea spune – misterele Rozarului, luminându-le cu o lumină proprie experienței mistice a Adriennei von Speyr.

Dacă ar fi să enunțăm una din temele teologice vizate de meditațiile vizionarei, aceasta ar putea fi raportul dintre libertate și har, cu un accent aparte pe suveranitatea inițiativei dumnezeiești.

Dacă Dumnezeu e pentru credin­cios Dumnezeul Cel viu, atunci viaţa îi va fi neîncetat remodelată de credinţa sa, iar valorile ce-o determină, reevaluate. Lucrurile nu au sens decât în măsura în care duc la Dumnezeu, în care vin de la El şi omul se poate astfel folosi de ele. Dumnezeu nu-i o noţiune cu care să te joci, atribuindu-i exact greutatea care-ţi convine; Dumnezeu e într-atât de viu, încât credincio­sului nu-i rămâne nimic altceva de făcut decât să se încredinţeze cu desăvârşire călăuzirii Sale, să lase răs­punderea în seama Lui, iar acolo unde se cuvine ca omul însuşi să-şi ia răspunderea, s-o facă în faţa Lui şi Lui să-I lase şi împlinirea ultimă. Dar asta înseamnă să întemeieze totul pe cuvântul lui Dumnezeu, el însuşi fiind doar un răspuns la acest cuvânt.

Cartea reprezintă rodul anilor de studii doctorale întreprinse de autor în Cetatea Eternă. Tema principală abordată de autor este fundalul veterotestamentar al anaforalelor (rugăciunea euharistică) și într-un mod aparte al epiclezei (invocarea, chemarea Spiritului Sfânt sau a Cuvântului).

Anaforaua sau rugăciunea euharistică reprezintă inima Sfintei Liturghii, iar cunoașterea acesteia înseamnă a pătrunde în cunoașterea Sfintei Taine a Euharistiei. Studiul de față, chiar dacă este unul de specialitate și adresat cercetării, ne ajută să aprofundăm și latura spirituală a Euharistiei ca jertfă. Ce înseamnă că Euharistia este o jertfă, la lumina jertfei de laudă? Este unul din răspunsurile pe care le veți putea găsi în cartea de față. Răspunsul vine din cercetarea celor mai vechi colecții de versete biblice (Testimonia) euharistice veterotestamentare, în lumina unor studii recente, dar și a Sfinților Părinți.

Anaforalele își au originea tipologică (modelul) în textele Vechiului Testament. Jertfa de laudă ne ajută să înțelegem acest lucru. Propunerea autorului este de a vedea împreună dacă putem regăsi structura imnurilor și aducerilor de mulțumire a jertfei de laudă din Vechiul Testament în structura rugăciunilor euharistice pe care le avem astăzi. Același lucru se poate spune și despre partea sacrificială a jertfei de laudă. Toate aceste aspecte prind contur atunci când contemplăm Cina de Taină ca pe o jertfă de laudă.

După ce autorul își prezintă concluzia despre jertfa de laudă, care reprezintă modelul fundamental originar (canonul tipologic originar) al anaforalelor, trece la o a doua parte unde va trata în mod principal textele celor mai vechi epicleze, precum și chestiunea apariției acesteia. În studiul de față veți putea găsi analizate cele mai vechi epicleze, precum și legătura dintre invocarea sau chemarea Numelui divin și epicleză. În această parte se pot studia și argumentele care arată legătura dintre invocarea Numelui divin, jertfa de laudă veterotestamentară și epicleză ca invocare a Numelui.

Ultima parte a acestei cărți ne invită să pătrundem în pneumatologia (știința despre Spiritul Sfânt) primelor veacuri creștine. Multe aspecte ne sunt puțin cunoscute, însă cercetarea textelor unor părinți precum Sf. Iustin Martirul, Sf. Clement Alexandrinul sau Sf. Irineu de Lyon dezvăluie aspecte profunde ale pneumatologiei preniceene care ne ajută să înțelegem mai profund și aspecte din Sfânta Scriptură, precum Botezul Domnului Isus. În final cititorul va putea afla și legătura profundă între pneumatologia preniceeană și apariția epiclezei, așa cum reiese din studiul celor mai vechi texte legate de epicleză.

Piatra filosofala cuprinde o analiza textuala inedita a trei opere alchimice importante: Tratatul de Aur al lui Hermes Trismegistus, Cele sase chei ale lui Eudoxus si Coelum Terrae de Thomas Vaughan. Facand apel la o interpretare simbolica bazata pe perspective magice si psihologie, Israel Regardie rezuma obiectivul practicii alchimiei astfel: „La fel ca metodele psihologice moderne, formulele alchimice aveau drept obiectiv crearea unui om deplin, a întregului. [...] Alchimia nu se multumeste sa conceapa un individ ai carui constituenti ai constiintei sunt unificati, ci, cu nevoia de desavarsire specifica tuturor metodelor oculte sau magice, merge cu un pas mai departe. Ea aspira la dezvoltarea unui om liber si unificat, care este si iluminat. Acesta este punctul in care alchimia se separa de psihologia ortodoxa. Tehnica sa cuprinde si un scop spiritual sau religios”.

Cartea lui Regardie reprezinta astfel unul dintre cele mai importante tratate hermeneutice ale secolului al XX-lea, in care investigaţia simbolica, cea magica si cea psihologica se imbina armonios pentru a arunca o lumina unica si profunda asupra artei alchimice.

Cititorii editurii la care apare aceasta carte si ai mei sper sa gaseasca un folos, printr-o lectura cat mai accesibila cu putinta, a unei lucrari pentru care am dedicat munca zilnica a ultimilor ani si, indeosebi, studierea si consultarea mai multor sute de carti si texte religioase, filosofice si istorice. O particularitate a acestei carti, componenta a confesiunii intime, la care il asociez pe cititor e ca ea nu este numai o carte, ci si exprimarea, pe aceasta cale, a unui parcurs, a unei transformari personale structurale (metanoia). Stravechea zicala Mens sana in corpore sano este cel mai adesea inteleasa ca o subliniere a importantei sanatatii trupesti, cu un accent pe corpul sanatos, care gazduieste si intareste o minte sanatoasa, ceea ce este foarte adevarat, dar la fel de adevarat este si ca mintea sanatoasa conlucreaza cu trupul, pe care il curata, il caleste si chiar il vindeca. Asadar, aceasta experienta noua de viata sau experienta de viata noua a fost o componenta a parcursului personal de care vorbeam si pe care il ofer celor care au nevoie si, cu mai mult sau mai putin efort, se hotarasc sa infaptuiasca o schimbare in existenta lor.

Traducerea românească a eseului despre cruce a lui Vintilă Horia este o surpriză de trei ori plăcută. Înainte de toate, așa cum suntem obișnuiți la acest autor de excepție, avem în fața ochilor nu atât un exercițiu de erudiție, ceea ce nu exclude o impresionantă incursiune culturală, cât unul de cugetare. Suntem invitați în grădina interioară a unei gândiri căutătoare. În mijlocul exceselor raționaliste ale epocii în care trăia și pe care noi o moștenim fără a fi cu nimic mai înțelepți, mai prudenți, martor direct la transformarea rațiunii în barbarie, cunoscând personal cele două dictaturi ale secolului XX, lămurit definitiv că entuziasmele tinereții au fost amăgiri, depășind irevocabil orice înclinație către extreme, convins în cele din urmă că toate ofertele de mântuire terestră sunt în esență diabolice, înrobind și ucigând omul pe criterii de rasă sau de clasă – Vintilă Horia ajunge la maturitatea etică și estetică deopotrivă. Preocuparea teologală traduce această limpezire caracterizată nu de cunoașterea specifică celor informați, exteriori datelor pe care le dețin pentru o vreme, ci de pasiunea aprofundării celor descoperite interior, în intimitatea sufletească.

Cartea pe care o tii in mana este o adaptare ilustrata a Bibliei, special conceputa pentru copii. Ea contine desene si fotografii instructive, inserate pe marginile paginilor, care sunt insotite de texte explicative si informatii privitoare la acea epoca. Citind aceasta carte, vei cunoaste textele biblice si iti vei dezvolta cunostintele de istorie si geografie.