Religie & Spiritualitate

„Cred că scopul ultim al tuturor ființelor umane este dobândirea fericirii și a unui sens al împlinirii. Oamenii de știinţă studiază în special materia, dar nu pot ignora mintea omenească sau conștiinţa. Practicanţii spirituali sunt preocupaţi în primul rând de dezvoltarea minţii, dar nu-și pot ignora cu desăvârșire nevoile fizice. Iată de ce am insistat întotdeauna asupra importanţei de a împleti abordarea mintală cu cea materială în atingerea fericirii.“ (Sanctitatea Sa DALAI LAMA)

„Dialogul dintre psihologiile budismului și Occident reprezintă întâlnirea unor paradigme diferite, fiecare cu propria unitate de măsură a experienţei umane. Doar în cadrul unei asemenea întâlniri intelectuale se poate naște o sinteză nouă. Pe măsură ce aceste sisteme, atât de mult timp separate, își continuă interacţiunea, există mari șanse ca fiecare să-l îmbogăţească pe celălalt.
La fel cum psihologia modernă poate învăţa multe de la o veche știinţă a interiorităţii, tot așa pot exista căi prin care abhidharma și alte sisteme orientale de gândire să beneficieze de descoperirile știinţei moderne despre minte și creier. Într-adevăr, așa cum Sanctitatea Sa a spus despre dialogul dintre budism și știinţă: dacă știinţa modernă a dovedit că vreo credinţă budistă este greșită înseamnă că budismul va trebui să se schimbe, la rândul meu nutresc speranţa ca, în această întâlnire a căilor, psihologia modernă să fie la fel de flexibilă.“ (DANIEL GOLEMAN, ROBERT A.F. THURMAN)

„L-am citit pe Lewis în urmă cu mulţi ani pentru plăcerea şi liniştea mea sufletească, şi o simplă privire în cărţile lui îmi reînvie vechea admiraţie.“ (John UPDIKE)

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi!

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi!

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul VI
Sfântul Simeon Noul Teolog ♦ Cuviosul Nichta Stithatul

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul V
Sfântul Petru Damaschi ♦ Sfântul Simeon Metafrastul

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi

Volumul IV
Talasie Libianul ♦ Isihie Sinaitul ♦ Filotei Sinaitul ♦ Ioan Carpatiul ♦ Avva Filimon ♦ Sfântul Ioan Damaschin ♦ Teodor al Edessei ♦ Teognost ♦ Ilie Ecdicul ♦ Monahul Teofan

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi!

Volumul I
Sfântul Antonie cel Mare ♦ Evagrie Ponticul ♦ Sfântul Ioan Casian ♦ Nil Ascetul ♦ Marcu Ascetul ♦ Diadoh al Foticeii ♦ Isaia Pustnicul

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi!

Volumul III
Sfântul Maxim Mărturisitorul

Traducere din greceşte, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae

Filocalia sau Culegere din scrierile sfinţilor părinţi, care arată cum se poate omul curăţi, lumina şi desăvârşi!

Volumul II
Sfântul Maxim Mărturisitorul

Părintele Henri J.M. Nouwen ne împărtăşeşte călătoria spirituală pe care i-a prilejuit-o, într-un moment de cumpănă al vieţii sale, întâlnirea cu faimosul tablou al lui Rembrandt Întoarcerea fiului risipitor şi cu înţelesurile profunde ale acestei parabole ce cuprinde miezul mesajului biblic. Ni se întâmplă tuturor — spune autorul, pornind de la propria experienţă — să fim răzvrătiţi asemenea fiului risipitor, invidioşi şi resentimentari asemenea fiului mai mare rămas acasă ori pur şi simplu indiferenţi faţă de cei din jurul nostru. Totuşi, suntem mereu chemaţi să devenim asemenea tatălui iertător ce-şi dăruieşte iubirea fără să aştepte nimic în schimb şi-i întâmpină cu bucurie chiar şi pe cei care-i greşesc. Goana după succes şi câştiguri materiale, continua competiţie cu ceilalţi, însingurarea şi deprimarea îl îndepărtează pe omul contemporan de sine însuşi şi de locul adevăratei sale libertăţi. Însă Henri J.M. Nouwen ne demonstrează în aceste reflecţii pline de înţelepciune şi sensibilitate că „întoarcerea acasă“ rămâne posibilă fie şi după cele mai deznădăjduite rătăciri.

„Încă mă asemăn cu fiul risipitor. Însă mă aflu cu adevărat în drum spre casă. Am plecat din ţara aceea îndepărtată şi am ajuns să simt apropierea iubirii. Şi, astfel, sunt pregătit acum să-mi împărtăşesc povestea. Are în ea un strop de speranţă, de lumină, de mângâiere.“ (HENRI J.M. NOUWEN)

Ilustraţia copertei: Rembrandt Harmensz van Rijn, Întoarcerea fiului risipitor, cca 1668–1669 (detaliu)

Plecand de la Geneza si ajungand pana in vremea lui Isus, aceste meditatii pentru Postul Mare scot in evidenta personaje biblice precum Adam, Noe, Avraam, Moise si David, care ne conduc la Cristos si sacrificiul sau pentru noi. Sapand mai adanc in istoria bogata a legamantului lui Dumnezeu cu noi, lectura fiecarei zile te imbie sa reflectezi profund de-a lungul Postului, culmind cu Pastele si incheind cu Duminica Milostivirii Divine. Mai mult, fiecare zi e imbogatita cu un verset din Scriptura, o rugaciune si o intrebare relevanta, toate cu scopul de a-l ajuta pe cititor sa aprofundeze experienta duhovniceasca a Postului.

”Una dintre personalitățile cele mai interesante ale Rugului Aprins este scriitorul și poetul, graficianul, economistul, sociologul Paul Sterian – un personaj emblematic al interbelicului românesc care știa să îmbine arta cu profesia cea mai pragmatică și toate acestea cu credința. Existent astăzi în dicționarele literaturii române, grație creației sale, Paul Sterian este din păcate prea puțin (re)cunoscut în mediile clericale.” Marius Vasileanu

  Așadar, viața e doar timpul‑spațiu ce ni s‑a dat în vederea trecerii într‑o stare pe care revelația o luminea­ză prin nădejdea Învierii și jertfa lui Hristos o ușurează prin preluarea bagajului nostru pecabil.  Dificultatea acestui puzzle e dată de faptul că supraviețuirea în altă dimensiune, spirituală și mereu personală, de­pinde de opțiunile noastre, altfel spus de felul în care ne‑am utilizat, pe drumul terestru, înfricoșătoarea calitate de a fi liberi. Nimic nu înlănțuie mai mult decât libertatea: te pune să alegi binele și, oricât s‑a străduit postmodernitatea să relativizeze granițele, răul rămâne reperabil: nu prea avem scuze. E reperabil decalogic, e ușor de surprins și prin analiza efectelor sale distrugătoare. Cu acest rău, întruchipat în fel și chip, trăim, pentru că ne aparține, e chiar rezultatul alegerilor noastre, de la cele etice și politice, până la cele axiologice.

Invataturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuti lideri spirituali ai secolului XX, rastoarna tiparele clasice de gandire, provocandu-ne la o permanenta punere sub semnul intrebarii a certitudinilor si la un proces de constientizare de sine. Cartile din seria „OSHO“ prezinta viziunea acestuia privind cele mai importante probleme pe care si le pun oamenii interesati de stiinta transformarii de sine si de o spiritualitate adaptata la provocarile cotidiene ale vietii contemporane.
   Unul dintre fundamentele compasiunii este acela de a‑i face pe ceilalti sa fie demni, de a-i face sa devina constienti de faptul ca ceea ce ti s‑a intamplat tie li se poate intampla si lor; ca nimeni nu este o cauza pierduta, ca nimeni nu este lipsit de valoare si ca iluminarea nu e ceva ce meritam sau nu, e in insasi natura noastra. - Osho


     Fragment din "Compasiunea. Inflorirea suprema a iubirii" de Osho:

    “Nimeni nu poate sa fie lipsit de egoism - cu exceptia ipocritilor. Cuvantul „egoist” a capatat un sens negativ, intrucat toate religiile ii condamna pe egoisti. Ele vor sa fii lipsit de egoism. Dar de ce? Ca sa ii ajuti pe ceilalti...
    Imi aduc aminte de-o poveste: un copil discuta cu mama lui, iar aceasta i-a spus: „Tine minte sa ii ajuti tot timpul pe ceilalti". Si copilul a intrebat-o: „Si atunci ceilalti ce vor face?” Fireste, mama i-a raspuns: „Si ei ii vor ajuta pe altii la randul lor”. Copilul a zis: „Pare un aranjament foarte ciudat. De ce sa nu te ajuti mai degraba pe tine, decat sa iti indrepti ajutorul spre ceilalti si sa complici lucrurile in mod absolut inutil?”
    Egoismul este firesc. Da, vine un moment cand impartasesti fiind egoist. In starea de bucurie debordanta poti impartasi si cu ceilalti. Deocamdata insa, oameni nefericiti ii ajuta pe alti oameni nefericiti, orbii ii conduc pe orbi. Cu ce poti fi tu de ajutor? Este o idea foarte periculoasa, care a dominat secolele.
    Intr-o scoala mica, profesoara le spune elevilor: „Trebuie sa faceti un lucru bun cel putin o data pe saptamana”. Un baiat o intreaba: „Dati-ne exemple de lucruri bune. Nu stim ce inseamna bun”. Asa ca profesoara ii raspunde: „De exemplu, daca vezi o femeie oarba care incearca sa traverseze strada, ajut-o sa traverseze. Acesta este un lucru bun; este virtuos”.
    Saptamana urmatoare, profesoara ii intreaba pe copii: “A facut vreunul dintre voi ce am spus sa faceti?” Trei copii ridica mainile. „Nu e bine”, spune profesoara, „voi toti ceilalti nu ati ascultat. Si, totusi, este bine ca macar trei copii au facut ceva bun. Ce ai facut tu?”, il intreaba ea pe primul baiat. „Exact ce mi-ati spus”, raspunde el. “Am ajutat o batrana oarba sa traverseze strada.”
    „Foarte bine”, zice profesoara. “Dumnezeu te va binecuvanta.” Apoi il intreaba pe al doilea baiat: „Tu ce ai facut?” „Acelasi lucru”, spune el. „Am ajutat o batrana oarba sa traverseze strada.” Profesoara era nedumerita - unde intalnisera ei batrane oarbe?"

„Unii oameni au pretenţia că văd sporii de ferigă, dar nu zăresc un elefant la zece metri depărtare, ziua în amiaza mare.“ (C.S. Lewis)

În distincta sa înfăţişare scriitoricească, C.S. Lewis oferă cu prilejul acestei noi colecţii de eseuri o apărare a dreptei credinţe creştine, confruntată cu ameninţările evului contemporan. Textele cuprinse aici sondează zone profunde şi sensibile ale sufletului religios, abordând cu simţ logic, cu imaginaţie şi cu exemple captivante probleme specifice discursului de tip teologic, precum noima apartenenţei la Trupul lui Hristos, semnificaţia şi puterea rugăciunii, înţelesul iertării, adevărul istoric al întâmplărilor descrise în Biblie, sau chestiuni ce ţin de un spectru mai larg, cum ar fi atitudinea faţă de război şi faţă de moarte în genere, falsul conflict dintre religie şi tehnologie ori pretenţiile nejustificate ale unora de a descifra sensul istoriei. 
Argumentaţia bine închegată şi de o mare limpezime, pusă în lumină de numeroase citate şi aluzii la Scriptură şi pigmentată cu inconfundabile tuşe de umor şi ironie, descoperă cărturarul fermecător şi pătrunzător care în finalul fiecărui pasaj lasă nostalgia vorbei scrise şi graba de a ne adânci în următorul, spre a regăsi savoarea pe care-o au doar fructele coapte ale minţii.

„În această carte, scriu ca de la amator la amator, vorbind despre greutăţile pe care le-am întâlnit sau despre iluminările de care am avut parte când am citit Psalmii, cu speranţa că ea ar putea să-i intereseze ori chiar să-i ajute, uneori, pe alţi cititori nepricepuţi. Aceasta nu este o lucrare «apologetică». Nu voi căuta să-i conving pe necredincioşi de adevărul creştinismului. Mă adresez celor care deja cred sau celor care sunt gata să-şi «suspende necredinţa» pe parcursul lecturii. Un om nu poate să apere întruna adevărul; mai trebuie să aibă uneori vreme să se şi hrănească din el.“ (C.S. LEWIS)

PREZENTARE

"O biblie", in traducerea Aureliei Ulici, este o carte-obiect in adevaratul sens al cuvantului, indiferent daca ne referim la text sau la ilustratie, care se citeste pe nerasuflate. O imbinare de povesti poetice in care fiecare isi poate gasi credinta sau miturile omenirii crestine. O alta viziune asupra istoriilor, poate cele mai celebre ale civilizatiei occidentale.

Vechiul Testament repovestit sau "O biblie"!

Cuplul Philippe Lechermeier – povestitor, Rébecca Dautremer – ilustrator este deja celebru in Romania. Printese date uitarii sau necunoscute precum si Seminte de cabane sunt doua succese editoriale care au bucurat mii de cititori din Romania, amble titluri fiind lansate in urma cu cativa ani la Editura Vellant.

Pentru ca Biblia este greu de citit pentru neinitiati, Philippe Lechermeier s-a lansat in adaptarea textelor sacre sub forma unui roman. Titlul, o biblie, (fara majuscule), are rolul a atrage atentia in mod special asupra faptului ca este vorba despre o adaptare si nu de o noua traducere. De la Facere pana la moartea lui Iisus, regasim in carte toate povestile care au inspirat de-a lungul veacurilor toate formele de arta. Creatia, Adam si Eva, Abel si Cain, Noe, Exodul, Moise, Judecatorii, Regii, Iov si Iona, Iudita si Salomea, apoi Maria si Iisus Hristos, Apostolii si fariseii, secole de-a randul au fost inepuizabile surse de inspiratie pentru pictori, sculptori si scriitori.

Asezarea in pagina contribuie si ea la farmecul lecturii, folosind impecabil jocul de litere sau de titluri care despart diferitele povesti in capitole sau paragrafe. Prin bogatia tehnicilor folosite de Rébecca Dautremer, ilustratia sustine minunat textul: creion, tus, pictura sau imitatii de fotografie (tortura si crucificarea sunt prezentate printr-o serie de imagini sepia). Ilustratiile amintesc de tinuturile si epocile pe care le-au traversat aceste povesti.

O biblie, in traducerea Aureliei Ulici, este o carte-obiect in adevaratul sens al cuvantului, indiferent daca ne referim la text sau la ilustratie, care se citeste pe nerasuflate. O imbinare de povesti poetice in care fiecare isi poate gasi credinta sau miturile omenirii crestine. O alta viziune asupra istoriilor, poate cele mai celebre ale civilizatiei occidentale.

„Yoga se integrează unei tradiții universale a istoriei religioase a omenirii: cea care constă în a anticipa moartea în vederea asigurării renașterii la o viață sanctificată. Pentru a deveni ceea ce este de multe secole, adicã un corpus panindian de tehnici spirituale, probabil că Yoga a răspuns din plin nevoilor celor mai profunde ale sufletului indian. Yoga a marcat, încă de la început, reacția împotriva speculațiilor metafizice și a exceselor unui ritualism învechit.“ (Mircea ELIADE)

Ce a realizat N.Iorga in Istoria bisericii romanesti nu se mai intreprinsese anterior si aproape e imposibil sa se refaca astazi, in primul rand, din punct de vedere al vastitatii documentarii. Spre a nu mai vorbi de larga cuprindere si conexiune a elementelor chemate sa lumineze fenomenul "vietii religioase a romanilor", sau de profunzimea analizelor critice in detaliu si de ansamblu.
   Caci "Istoria" lui N.Iorga aduce contributii esentiale nu numai de viziune generala, ci si de detaliu, in mai fiecare dintre chestiunile luate in discutie..
    Ea ramane, orice s-ar spune si oricate carti se vor mai scrie - si trebuie sa se scrie mai ales despre viata religioasa a ultimului secol - un monument de care trebuie sa ne apropiem cu sfiala, ca de o lucrare neapartinand sferelor obisnuitului. 

Incarcand textul pana la saturatie cu referinte la epoci, locuri, edificii, personalitati, evenimente, N.Iorga deruleaza istoria vietii religioase a romanilor din cele mai vechi timpuri - inca din vremea paganismului - pana la inceputurile secolului al XX-lea (in prima editie), adusa ulterior, la zi (in editia a II-a), pana dupa primul razboi mondial.
Abordand viata religioasa in derularea ei istorica, el zaboveste pe acelasi palier, cand in Moldova, cand in Tara Romaneasca sau Transilvania, iar mai tarziu si in Bucovina, Banat si Basarabia, incercand din cadrul respectivului modul spatio-temporal, sa arunce punti, atat carte trecut, cat si carte celelalte provincii romanesti - intinzandu-si  totodata privirile si carte largul european: balcanic, rusesc, apusean.
Asa incat, desi segmentele isi au o anumita individualitate, ele nu pot fi extrase - decat cu greu, din intreg, si cu pierderi pentru totalitatea excursului critic. I.Oprisan
                                                                                                   

Sora Emmanuel Maillard s-a nascut in Franta in 1947.  A obtinut diploma in Istoria Artei la Sorbona in 1971 si din 1976 este membra a comunitatii Beatitudinilor. Traieste la Medjugorje si de acolo calatoreste in lumea intreaga pentru a evangheliza.

Marturii si fioretti prezentate prin parabole savuroase si ilustrate cu imagini care ne permit sa-l surprindem pe Dumnezeu in flagrant delict de Indurare. Prin fragmentele sale tulburatoare, Sora Emmanuel ne ofera o calatorie atat prin inchisorile din New York, cat si prin confesionalele sfintilor! Cititorul se cufunda in profunzimea inimii umane si este prins in situatii trecute sau prezente, pe cat de captivante, pe atat de variate. Folosind un stil plin de viata si incisiv, cartea ne ajuta sa vedem aceasta pace atat de dorita, cea care vine de Sus si care obtine victorie dupa victorie. Asadar, aceasta este infrangerea vidului, a descurajarii si a fricii.

Cuvinte pe care multi nu mai indraznesc sa le spuna, dar care au, totusi, puterea de a reconstrui o societate denaturata. O injectie de speranta care grabeste acel timp in care, in inima tuturor, Pacea va avea ultimul cuvant!

Fiecare dintre noi are propriul sau Inger pazitor si daca legam o prietenie cu el, daca ii vorbim in fiecare zi ca unui prieten foarte intim si foarte scump, nu vom regreta niciodata! Teologia ne invata: unul singur dintre Ingerii nostri pazitori este mai puternic decat toti demonii din iad. El il are pe Dumnezeu cu el ! Asadar, in fiecare zi, in rugaciune, sa ne incredintam nevoile ingerilor nostri, implorandu-i sa actioneze cu forta si sa ne ajute sa revenim intotdeauna la vointa lui Dumnezeu. Ce poate fi mai trist decat un Inger pazitor in somaj?

„O lectură obligatorie pentru toţi cei care doresc să trăiască astăzi după valorile lui Isus Cristos.” – Steve Coffey, “Book Nook”

Zilnic, ziarele anunţă la nesfârşit fisuri în suprastructurile noastre economice, politice şi tehnologice moderne. Teroarea, disperarea şi teama sunt în plin avânt – iar media şi elita politică nu mai deţin soluţii care să aducă lumii pace durabilă şi alinare.
În această carte pătrunzătoare, Catherine Doherty abordează cu înţelepciune unică şi claritate dilemele şi anxietăţile lumii moderne. Ea răstoarnă insecuritatea şi temerile lumii, arătându-ne modul prin care „sfânta insecuritate” ar putea fi calea cea mai dreaptă către pacea adevărată. Scrie impresionant despre numeroase chestiuni luate în derâdere de societatea de astăzi: reînnoirea, sacrificiul, comunitatea şi multe altele. Explică modul în care putem învăţa să depăşim teama şi să trăim în pericol, toate acestea cu credinţă bucuroasă (dar niciodată naivă sau nerealistă) şi speranţă în Cristos.
O aristocrată rusoaică ce a renunţat la tot pentru a sluji săracilor din America de Nord, Catherine realizează o abordare pătrunzătoare şi aparte a realităţilor vieţii întru credinţă, atât în cazul celor aparent bogaţi şi liniştiţi, cât şi în privinţa celor săraci. Răspunsurile sunt uimitor de simple, dar bogate în înţelepciunea Evangheliei – şi cu rădăcini în convingerile Catherinei cum că trebuie să ne schimbăm noi înşine înainte de a aştepta schimbarea lumii.
Construită pe fundamentul bestsellerului ei, „Evanghelia fără compromis”, această ediţie nouă, revizuită şi adaptată, oferă sprijin concret în alegerea univocă a trăirii Evangheliei – fără compromis! – în viaţa noastră de zi cu zi în lumea modernă.
Dumnezeu ne cheamă pe fiecare dintre noi care se declară creştin. Ne cheamă în mod direct. Nu există compromis în chemarea Sa: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea… Dacă Mă iubiţi, împliniţi poruncile Mele...”. Chemarea Lui este revoluţionară. Nu există nicio îndoială. Dacă noi, creştinii, am pune-o în practică, am schimba lumea în câteva luni…

Cartea fundamentala despre ingeri si rolul surprinzator pe care il au in viata noastra

In martie 2015, lumea intreaga a fost impresionata de salvarea miraculoasa a fetitei de 18 luni, Lily Groesbeck, care a supravietuit paisprezece ore in masina rasturnata intr-un rau inghetat din Utah. 
In timp ce se chinuiau sa scoata masina din apa, politistii au auzit o voce de femeie care striga „Ajutor". Ceea ce au vazut dupa ce au adus masina in pozitie normala i-a socat: singura femeie din masina, mama lui Lily, murise in urma accidentului petrecut cu paisprezece ore in urma.
Tyler Beddoes, unul dintre politisti, este convins ca in ziua aceea a auzit un inger, iar asta a schimbat tot ceea ce credea ca stie despre lumea spirituala. 

Impletind povestea lui Tyler cu istorisiri adevarate ale unor intalniri cu ingerii, autorul creeaza un tablou viu al modului in care ingerii intervin in vietile noastre. El arata ca bariera dintre domeniul spiritual si cel stiintific este mai putin strict delimitata decat credem si ne transmite un mesaj linistitor: nu suntem singuri. 

Ptolemy Thompkins a scris sapte carti. In 2012, a colaborat cu dr. Eben Alexander la fenomenalul succes international Dovada lumii de dincolo, aparand apoi in calitate de coautor al urmarii Harta raiului. Timp de zece ani a lucrat ca redactor la revistele Guide posts si Angels on Earth.

Tyler Beddoes este politist in Spanish Fork, Utah. Pentru implicarea in salvarea micutei Lily a fost decorat, fiindu-i recunoscute meritele si de catre Congresul SUA.

Această carte a lui Hans Urs von Balthasar deschide o nouă colecţie care îi este dedicată în întregime. Proiectul editorial Hans Urs von Balthasar se doreşte a fi unul ambiţios, acela de a traduce în limba română cât mai multe – pentru că toate ar fi peste puterile omeneşti? – din lucrările teologului elveţian. În paralel, o colecţie Adrienne von Speyr vine să însoţească opera teologului prin mărturia unei experienţe mistice.
„De nu veţi deveni precum acest copil” este ultima carte scrisă de Hans Urs von Balthasar, o meditaţie luminoasă pe o temă evanghelică, cel din urmă text scris al unui autor prolific.
Îmi place să cred că există un fir tainic al providenţei – care în general îi conduce pe actoriiteo-dramei – care a făcut să putem inaugura această colecţie pornind de la „concluzia” întregii opere teologice balthasariene. Alin Tat

Cum ne identificăm cu săracii?

Ce are de spus Isus despre săraci? Suntem pregătiți să privim sărăcia din propriile noastre vieți?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care Maica Tereza de Calcutta răspunde prin mijlocirea acestei colecții excepționale de texte biblice  și rugăciuni,  adunate de surorile Eileen și Kathleen Egan, OSB. Cunoscută în toată lumea pentru implicarea ei totală în destinul celor mai săraci dintre săraci, Maica Tereza și-a închinat toată viața rugăciunii. Alături de ea, având-o drept dascăl și călăuză, putem și noi să aflăm, în fiecare clipă,  noi haruri și o prețioasă râvnă spirituală.

"Răgaz şi cult", această carte micuţă a lui Josef Pieper este una dintre cele mai vechi ale acestui autor, fiind totodată şi unul dintre cele mai mari succese ale sale. Apărută în anul 1948 la editura Kösel, ea ajungea în 1995 la cea de-a 9-a ediţie, ceea ce pledează de la sine pentru necesitatea de a reciti ceastă carte şi de a o adapta puţin timpului nostru.
Josef Pieper este însoţitorul potrivit în ceea ce priveşte această temă, străină pe atunci, ca şi acum. El nu este numai filosof, ci cu adevărat un gânditor independent. El îl determină pe cititorul său să se ocupe singur de căutarea adevărului vieţii sale. În vederea acestui lucru, Josef Pieper este mereu în contact cu experienţa şi este un maestru în lectură şi viaţă, în sensul lui Meister Eckhart. Timp de decenii, a luptat pentru ceea ce este „răgaz” pentru om. Dacă aceasta nu ar reprezenta o necesitate vitală, nu ar fi dedicat atâta energie şi timp acestei silabisiri. Cu adevărat ne putem încrede în el.

„Citeşte cu copilul tău o pagină în fiecare seară”, îi sfătuiesc pediatrii americani pe părinţii ai căror copii au probleme în activitatea şcolară, suferă de agitaţie excesivă sau chiar de diferite boli mintale. Poveștile frumoase se dovedesc mult mai eficiente decât luni întregi de tratament pe bază de sedative sau stimulante.

„Asistăm”, mărturiseşte o cercetătoare de la Universitatea din Boston, „la trecerea de la o generaţie ale cărei baze cognitive erau fundamentate pe tipar, la o generaţie ale cărei baze cognitive sunt fundamentate pe media electronice, categorie în care nu se încadrează doar televizorul, ci şi aparatele video, telefoanele sau jocurile pe computer. Toate laolaltă au favorizat o atitudine de capitulare în faţa unui vârtej de imagini prefabricate care, în cele din urmă, pun stăpânire pe copil. Acesta nu mai este capabil să-și creeze propriile imagini mentale, acele imagini pe care noi am învăţat să le construim prin lectură şi ascultarea diferitelor povestiri. Un astfel de copil nu ştie să asculte, nu ştie să inventeze şi, prin urmare, nici să scrie”.

Din aceste motive, povestirea uitată, devalorizată şi dispreţuită începe să recucerească în forţă scena pedagogică. Şcolile organizează sesiuni de „story telling”, reapar povestitorii profesionişti, universităţile iniţiază cursuri de naratologie.

Dincolo de aceste aspecte mai mult sau mai puţin teoretice, momentul povestirii este unul particular, privilegiat.

Dragi părinţi, vă salut cu stimă şi afecţiune.

V-aţi înscris copiii pe drumul catehezei creştine. Este o alegere importantă, care denotă faptul că aveţi încredere în învăţăturile şi viaţa creştină. Dar, mai ales, ne arată că doriți ca fiii voştri să fie inițiați şi educaţi în cunoaşterea persoanei lui Isus şi a învăţăturilor Sale mântuitoare.

 Încrederea şi respectul dumneavoastră ne motivează şi pe noi, preoţii şi cateheţii. De aceea, vă suntem recunoscători.

Este timpul să începem un dialog. În egală măsură, şi voi aveţi nevoie de înnoire spirituală. Poate că drumul dumneavoastră catehetic s-a oprit acum câţiva ani. Sau poate aşteptaţi chiar aceste momente pentru a vă readuce în centrul atenţiei valorile creştine, care sunt profund înrădăcinate în viaţa pe care o duceţi. Probabil aşteptaţi anumite indicaţii concrete, special adaptate pentru dumneavoastră şi realizabile chiar și într-o lume care pare a nu mai lăsa loc lui Dumnezeu; anumite indicaţii concrete care se pot prezenta drept o propunere de reînnoire a vieţii creştine.

ŸŸ

V-aţi înscris copilul la cateheză, dar cum arată viaţa voastră de credinţă? Poate că aveţi o intensă viaţă de credinţă, dar, în egală măsură, se poate ca aceasta să-şi fi pierdut din intensitate sau chiar să se fi stins cu totul.

Oricare ar fi experienţa de credinţă actuală, vă provoc să vă puneţi întrebări despre credinţă şi să începeţi astfel un drum comun cu ceilalţi părinţi: fiecare poate ajuta sau poate fi  ajutat. Fiecare dintre voi are de dăruit şi de primit ceva. (Autorul)

"Creştinul şi frica" e o carte exigentă. Cititorul poate fi derutat de profunzimea analizelor filozofice, de caracterul dramatic al unor pagini, de numeroasele citate biblice şi de comentarea lor. Dincolo de aceste dificultăți, pentru a înțelege amploarea lucrării trebuie să ne familiarizăm cu demersul lui Balthasar.

Se cuvine să lăudăm frumusețea  acestei teologii. E o teologie care ştie să exprime splendoarea, amploarea dramatică şi înțelepciunea neasemuită a dragostei trinitare, care poartă lumea şi care ni s-a arătat în frica şi mărirea lui Isus din Nazaret: căci în Isus noi ştim cât de mult lui Dumnezeu "îi pasă de lume".

Dumnezeul nemărginit deschide o nouă colecție în cadrul editurii Galaxia Gutenberg, colecția Adrienne von Speyr. Dar cine a fost Adrienne von Speyr? Un răspuns foarte scurt poate fi: o mistică a secolului XX. A trăit între 1902 și 1967, fiind de profesie medic. Întâlnirea cu Părintele Hans Urs von Balthasar în 1940 o va orienta spre catolicism, ea provenind din mediul protestant elvețian. Viziunile sale mistice sunt publicate în peste 50 de volume.

Iar despre „contribuția” autoarei la domeniul misticii, iată ce scrie același Hans Urs von Balthasar: „Întrucât experiențele și descoperirile acordate ei sunt în întregime de natură carismatică, aceste zone nu pot fi în niciun caz găsite logic sau deduse. Ele i-au fost pur și simplu date așa cum sunt. Dealtfel, atunci când se construia vreun edificiu cu privire la lucrurile lui Dumnezeu, nimic nu-i repugna mai mult Adrianei decât căutarea unui punct final.” (Adrienne von Speyr și misiunea sa teologică).

Cartea de față ne pune o întrebare fundamentală: cum îl putem întâlni pe Dumnezeu? Iar răspunsul autoarei este că Dumnezeul trinitar, Tată, Fiu și Duh, nemărginit și sfânt, nu reprezintă pentru noi o limitare – ochiul divin care ne spionează, à la Sartre – , nu ridică granițe. Dimpotrivă, iubirea sa e fără frontiere, la fel ca iertarea pe care ne-o acordă mereu. Dumnezeu umple cu viață veșnică timpul trecător al omului, timp al finitudinii și al păcatului, și prin aceasta îl scoate din moarte la viața în Dumnezeu.

Adrienne von Speyr ne oferă aici un mic tratat de dogmatică, dar nu un manual obișnuit, ci o introducere concretă în domeniul unirii cu Dumnezeu. De unde și importanța acestei mici scrieri. Alin Tat