Religie & Spiritualitate

 Pentru a fi cineva crestin: nu ajunge sa spuna cuvinte frumoase pentru Hristos; nu ajunge sa creada ca Hristos a fost cea mai mare personalitate a lumii. Iata deci intrebarea noastra fundamentala: Cine a fost Hristos? Ce trebuie sa credem despre El?

    Cuprins:

Bogdan Munteanu a trăit vreme îndelungată în vecinătatea mărturisitorilor români, trecuți prin cercurile infernului carlist, antonescian sau comunist. A meditat asiduu, cu acribie, asupra textelor care ne-au rămas de la ei, spre folosul nostru spiritual. Adevărul vieții lor i-a luminat, îi luminează și îi încălzește viața. De aceea, ne putem lăsa cu nădejde călăuziți de el. Noi nu trebuie decât să ne învingem inerția lăuntrică și să pășim treaptă cu treaptă, pagină cu pagină pe drumul ce ni se arată... (Ciprian Voicilă, fragment din prefaţa cărţii, Valeriu Gafencu şi Ioan Ianolide - Despre duhul „Sfinţilor Închisorilor”, Editura Evdokimos, 2016)

Bogdan Munteanu spune „nu“ tendinţelor epocii şi merge în legea lui. Dacă trăia în perioada interbelică, autorul sfârşea la Aiud, în pielea unui deţinut politic. Cum s-a întâmplat să trăiască acum, probabilitatea de a ajunge din nou acolo nu e mică. Şi atunci ne vom întinde împreună oasele pe stinghia aceluiaşi pat şi sub stigmatul aceleiaşi oprimări. 

Cu lacrimi si morminte si-a ostoit legionarul focul si jarul nazuintelor sale sfinte, precum mosii si stramosii nostri, sfintind cu lacrimi murmurul apelor si brazda pamantului, cu stiute si nestiute morminte-ecouri divine. in lacrimi, romanul si-a adunat dureri, slava si otrava. Cu lacrimi a sfintit de veacuri morti si morminte.

    Fragment din volum:

Editie a textului latin, traducere in limba romana, studiu si aparat critic de Alexander Baumgarten 

Prologul unui comentariu la Cartea Sentintelor contine, in traditia scolastica, o discutie asupra obiectului cunoasterii si un raspuns la intrebarea: ce se petrece cu mintea umana in efortul ei de a cunoaste fiinta care e in afara experientei sale, dar este vie, buna si creatoare a acestei minti. Godescalc de Nepomuk, magistru cistercian din secolul al XIV-lea, aparut pentru prima oara intr-o editie moderna, spune: aceasta minte descopera o radicala turnura hermeneutica.

"Summa theologica" este cea mai importanta opera a lui Toma din Aquino si ofera spectacolul unei magnifice vieti intelectuale, raspunzind unor exigente didactice de sistematizare a cunoasterii teologice si filosofice din secolul al XIII-lea. Acest volum, al treilea din seria prezentei versiuni romanesti a Summei, contine a doua jumatate a celei de-a doua parti a lucrarii, in care sint tratate teme precum etica si filosofia dreptului. El apare dupa publicarea in 2009, la Editura Polirom, a primului volum, seria urmind a fi completata cu celelalte doua volume: volumul II va contine prima jumatate a celei de-a doua parti, dedicata antropologiei, filosofiei politice si, de asemenea, eticii, iar ultimul va contine partea a treia si suplimentul lucrarii, care trateaza chestiunile de christologie si teoria sacramentelor. 

„In urma unei cercetari generale privind virtutile si viciile si altele referitoare la domeniul moral, este necesar sa le cercetam pe fiecare in special, pentru ca discursurile morale universale sint mai putin utile, intrucit actiunile se gasesc intre particulare. Dar se poate cerceta ceva in special in privinta celor morale in doua moduri: intr-un mod, din partea insasi a domeniului moralei, ca atunci cind se cerceteaza o anumita virtute sau un anumit viciu; in alt mod, in privinta starilor speciale ale oamenilor, de pilda, cind se cerceteaza supusii si superiorii, cei activi si cei contemplativi sau orice alte diferente dintre oameni. Asadar, mai intii le vom cerceta in sens special pe cele care se refera la toate starile oamenilor; in al doilea rind insa, in sens special, pe cele care se refera la stari determinate.” (Toma din Aquino)

„Să scrii astăzi despre răbdare poate lăsa impresia unei prezumţii fără margini. Rătăcirile şi confuzia lumii în care trăim – tot mai străină de valorile sufleteşti – par să ne condamne împrăştierii. Pentru mulţi europeni a fi religios azi a devenit un semn de slăbiciune, dat fiind că pierderea reperelor creştine a dus la marginalizarea persoanelor formate în credinţă. Acest lucru ne face să simţim astăzi nu doar formidabila povară a desacralizării, dar şi riscul de a-l trimite pe Dumnezeu în exil.

Înainte ca Dumnezeu să fie un drept al omului, este omul dreptul lui Dumnezeu. În vreme ce noi distrugem lumea prin nerăbdare, răbdarea divină îi îngăduie să continue, pentru a-şi găsi mântuirea. Dar omul nu poate să păşească peste pragul răbdării, în conştiinţă şi speranţă, decât numai prin dialogul cu Hristos, alături de semeni. Tocmai de aceea, pentru că răbdarea rămâne o mare şansă, paginile de faţă invită la descoperirea multor lucruri necesare care, la prima vedere, par să fi dispărut de mult de pe firmamentul binelui în această lume.“ (Mihai FRĂȚILĂ)

Articolele lui Ioan Petru Culianu reprezinta un moment de maturizare academica a eruditului istoric al religiilor, marcheaza ambitia autorului de a scrie pe intelesul nespecialistilor si ii dezvaluie unui cititor atent modul ludic in care tinarul savant a ales teme dintre cele mai stufoase si „nestiintifice” (astrologia si magia) pentru a vorbi despre propria-i viziune asupra lumii.

Cuprins: Arta in Renastere si figura erosului • Arta si alchimie • Ascensiune • Astrologie • Cavalerii daci • Cerul ca hierofanie • Deus otiosus • Gnosticismul din Evul Mediu pina in prezent • Magia in Europa medievala si renascentista • Rituri sexuale in Europa • Religia geto-daca • Religia daca • Zamolxis

„S-a spus mereu că îngerii sunt «dublul» ceresc al omului. Suntem mereu însoţiţi de «modelul» nostru, de portretul nostru îmbunătăţit. Și suntem – sau, în orice caz, ar fi bine să fim – într-un dialog permanent cu posibilul acestui portret. Îngerul oferă fiecăruia din actele noastre reperul epurei lui, adică desenul lui ideal. Lângă fiecare «este», îngerul aşază un «cum ar trebui să fie». El conjugă neobosit, la optativ, curgerea vieţii noastre, aşa cum am face-o noi înşine dacă am fi în condiţia lui.“ (Andrei PLEȘU)

Ce rol are spiritualitatea în viaţa copiilor? Când şi cum devine un copil spiritual? A fi spiritual este totuna cu a fi religios? Într-o lume în care dezvoltarea tinde să se axeze cu preponderenţă pe acumulare şi pe progresul tehnologic, spiritualitatea are de suferit. Dar iată că, dacă până acum ştiinţa şi spiritualitatea păreau a fi doi poli opuşi ai parcursului vieţii noastre, autoarea acestei cărţi reuşeşte să creeze punţi de legătură între ele, servindu-se de studii psihologice de ultimă oră şi de exemple elocvente pentru a arăta că acei copii care au o relaţie vie cu spiritualul au mai multe şanse de a deveni tineri şi adulţi sănătoşi. Astfel, comportamentele de risc la adolescenţă (abuzul de substanţe, angajarea în relaţii sexuale neprotejate şi înainte de vreme) sau simptomele depresive se reduc în proporţii majore.
Cartea Lisei Miller, bestseller conform clasamentelor New York Times şi USA Today, poate schimba vieţi. Ea se adresează părinţilor şi tuturor celor preocupaţi de educaţia celor mici, precum şi celor interesaţi de dimensiunea spirituală a vieţii.

Lisa Miller este profesor, cercetător şi psiholog clinician. A scris peste 85 de articole referitoare la spiritualitate şi psihologie în reviste de specialitate.

În sufletele pline de griji ale contimporanilor săi pentru furtunile timpului, psalmii lui Dosoftei – prietenul lui Miron Costin – au coborât o rază de alinare. Părerea regretatului Bianu că ei nu au avut răsunet la noi, întrucât în cultul ortodox tradiţiunea nu le permitea să fie introduşi şi cântaţi în biserică, trebuie azi rectificată: Câtă mângâiere în clipe de suferinţe ori în ceasuri de meditaţie religioasă au adus psalmii lui Dosoftei, de vede din faptul că dascălul şi cântăreţii anonimi ai poporului au adoptat, pentru unele bucăţi, melodie.
Munca lui Dosoftei, atât cât o avem, reprezintă în istoria culturii noastre vechi un mare pas înainte. El, cel dintâi dintre vlădicii principatelor, a deschis drumul limbii româneşti către altarul bisericii. Străduinţele lui vor fi continuate mai târziu, în Ţara Românească, de Mitropolitul Antim Ivireanul. Prin traducerea "Psaltirii în versuri", Dosoftei a aşezat temelia versificaţiei în literatura noastră cultă, iar prin "Vieţile sfinţilor" a dăruit sufletului românesc din veacul a XVIII-lea o bogată literatură de imaginaţie, împletită cu elemente miraculoase, pline de pietate şi uneori de graţie naivă.

„Dalai Lama discuta diverse strategii pentru a invinge prejudecatile si convingerile stereotipe; ele includ contactul personal, educatia si perceperea celorlalti ca indivizi... Sanctitatea Sa considera ca violenta este inradacinata in emotiile umane si modurile de a gandi, si socoteste ca frica reprezinta una dintre fortele care distrug cel mai mult fericirea umana... Dalai Lama ne indica pasii care trebuie urmati pentru a rezolva aceste probleme, cum ar fi incercarea de a-ti impartasi temerile cu ceilalti, anumite tehnici cognitive si recursul la credinta.“ (Spirituality & Practice)

Sfântul Petru a fost Cneaz al Muromului, iar Sfânta Fevronia a fost fiica unor apicultori. Atunci când Sfântul Petru s-a îmbolnăvit, Sfânta Fevronia l-a vindecat, iar apoi s-au căsătorit. Ei au fost prigoniți din cauza originilor Sfintei Fevronia, însă au biruit toate prin dragostea și devotamentul unul față de celălalt. Ei au adormit întru Domnul în aceeași zi și la aceeași oră. 

Sfinții Petru și Fevronia au fost şi rămân un model de căsătorie creștină, viaţa lor fiind un minunat exemplu pentru toţi cei care-şi doresc o familiei sau au întemeiat deja una. Ei sunt Grabnic Ajutători pentru cei care vor să se căsătorească, dar şi pentru cei care întâmpină diverse probleme în familie. 

În Rusia, ziua de 8 iulie (25 iunie) e zi de sărbatoare oficială - “Ziua familiei, dragostei și fidelității”, ce se serbează în numele Sfinților Petru și Fevronia. 

Sfinţilor Petru şi Fevronia,rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi! 

Cartea de față oferă Bisericii și omului contemporan o nouă și mai deplină viziune asupra Scripturii. Dincolo de o simplă carte cu revelații transcendente sau învățături morale, ea apare ca o expresie și un instrument esențial în realizarea planului lui Dumnezeu cu umanitatea început prin Israel și împlinit în Iisus cel răstignit și înviat. Spunând povestea creației și Împărăției Lui, autoritatea ei este autoritatea lui Dumnezeu care se exercită prin Scriptură în Biserică. Uitarea acestui fapt rezultă din radiografierea atentă a diverselor versiuni ale celor două tipuri de lectură — tradițional-religioasă și istoric-critică — de care a avut parte Biblia în primele șaisprezece secole ale istoriei Bisericii, precum și în cele trei secole de cultură postiluministă, cu răstălmăcirile ei de dreapta sau de stânga. Impasurile în care s-a ajuns pledează pentru depășirea polarizărilor și necesitatea unei lecturi proaspete, în același timp orientată spre Împărăția lui Dumnezeu și înrădăcinată în istorie. Făcând loc atât tradiției, cât și rațiunii, acordând atenție contextelor, citirea integrală propusă de episcopul N.T. Wright vrea să restituie o viziune complexă despre Biblie, în al cărei centru se află o amplă narațiune în cinci acte: creație — cădere — Israel — Iisus — Biserică (eliminarea locului esențial al lui Israel fiind responsabilă de distorsiunile survenite atât în tradiție, cât și în știința biblică modernă). Cinci sunt însă caracteristicile acestei atât de necesarei lecturi holistice, nedualiste, a Scripturii. Ele ne arată că trebuie să o citim în toate contextele ei, în mediu liturgic, studiind-o intens în privat, cu mințile împrospătate de rezultatele științei adevărate și sub călăuzirea liderilor acreditați ai Bisericii. Atunci vom avea în ea imaginea planului lui Dumnezeu pentru întregul cosmos, inaugurat dramatic de Iisus și aplicat acum prin viața Bisericii călăuzită de Duhul Sfânt tocmai în calitatea ei de comunitate care citește Scriptura. 
* 
N.T. Wright, născut în 1948, face studii clasice și de teologie la Oxford, devenind în 1975 preot anglican și profesor de Noul Testament la Montreal (1978–1986) și Oxford (1986–1993). În 1993 părăsește universitatea dedicându-se slujirilor bisericești ca protopop la Lichfield, canonic la Westminster Abbey și între 2003 și 2010 episcop de Durham, cel de-al patrulea scaun din Biserica Angliei. În 2010 se retrage din pastorație, redevenind profesor de Noul Testament și creștinismul timpuriu la Universitatea St. Andrews din Scoția, dedicându-se în principal finalizării operei teologice demarate în 1989: o vastă investigație în șase volume monumentale despre Originile creștinismului și problema lui Dumnezeu, din care între 1992 și 2014 au apărut patru volume. 
În ultimele patru decenii, preotul, profesorul și episcopul N.T. Wright a realizat o operă științifică, dar și pastorală, de o uimitoare vastitate care promovează gândirea înnoitoare și profetică, dar și mărturia creștină neobosită și exemplară a unuia dintre cei mai importanți teologi și oameni ai Bisericii timpului nostru

Ghid ilustrat pentru pelerinul ortodox 

Căi şi mijloace de transport 
Posibilităţi de cazare 
Scurt istoric al pelerinajului 
Scurt istoric al lăcaşului de cult 
Icoane făcătoare de cult 
Icoane făcătoare de minuni 
Moaşte ale Sfinţilor 
Mârturii despre minunile săvârşite 

Mame si tati, sa nu se tulbure inimile voastre inaintea purtarii neevlavioase a fiului vostru in perioada adolescentei, sa nu fie aceasta pricina a pierderii dragostei voastre catre el! Sa nu lasati loc urii, rautatii si, Doamne, fereste!, blestemului! Sfintii Parinti spun ca satana nu se da inapoi de la nimic in atacurile sale asupra omului si ca el se retrage doar atunci cand vede dragoste. Nu stingeti dragostea crestina fata de fiul ratacitor, rugati-va pentru el, caci prin rabdarea voastra va veti castiga sufletele voastre… 

Cartea de fata reprezinta rezultatul acestei cercetari, animate de dorinta autoarei de a oferi un instrument de un real folos celor care doresc sa treaca dincolo de conceptia banala a artelor martiale ca sport si sa inteleaga mai bine ce implica practicarea lor, nutrind speranta ca, pe viitor, cititorii vor avea mult mai mult discernamant in alegerile lor, mai ales in cele care privesc educatia propriilor copii.

Estetica teologică are toate şansele să fie considerată disciplină „de graniţă” şi, totodată, de sine stătătoare. Sub acest statut ambivalent am înţeles s-o înfăţişăm studenţilor de la secţiile mixte (Teologie-Litere) ale Facultăţii de Teologie – Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi. Ea îşi însuşeşte metode de lucru, concepte, noţiuni, din domenii preexistente, pentru valorizarea optimă a materiei sensibile, mai precis arta sacră, adjudecată pentru cercetare. Estetica generală, de pildă, îi împrumută termeni consacraţi ca artă, artist, creator, inspiraţie, geniu, sublim, poet, pictor. De multe ori, ei capătă, în valorizarea artei religioase, înţelesuri noi. Artistul îşi împleteşte existenţa umană cu aceea a Bisericii; el este un teolog inspirat, care realizează opere frumoase. Talentul este sinonim cu harul; inspiraţia se apropie, ca sens, de extaz şi de cunoaştere mistică. Un asemenea micro-dicţionar de termeni operativi îngăduie apropierea (şi nu identificarea) celor două tipuri de artă, sacră sau religioasă cu arta laică, ori apropierea între cele două tipuri de estetică pe care le vom avea în vedere pe tot parcursul: estetica teologică şi estetica filosofică. Teoria generală aduce, în sprijinul esteticii teologice, o serie de elemente de gîndire şi de strategie a cercetării, destinate să-i asigure coordonatele unui discurs temeinic şi elevat: a) o viziune proprie asupra realităţii divino-umane, teandria, şi un mod de cunoaştere corespunzător, modul teandrci; b) un supraconcept, adevărul de credinţă, care transformă înţelegerea omenească (limitată la speculaţia pozitivistă şi la existenţă pragmatică) în revelaţie. Adevărul de credinţă are operativitate strict teologică şi întemeiază un corelat în planul esteticii teologice, frumosul de credinţă. Se dovedeşte că arta sacră nu repetă principiile moralei teologice: ea se asociază cu predica, dar nu o mimează. Modalitatea de a fi a artei sacre este forma sensibilă şi are rolul (principal) de a deştepta emoţii estetice; c) o metodă specifică de cercetare denumită apofatică sau teologie negativă. Pe această cale se pătrunde, cu înţelegere sporită, în domeniul necuprins al adevărului de credinţă şi, respectiv, al frumosului de credinţă, făcînd transparentă omului lumea de taină a lui Dumnezeu. Metoda apofatică se află în raport de complementaritate cu metoda catafatică sau teologia afirmativă, ca mod de a multiplica drumurile de acces spre esenţa divină. d) Teologia generală ajută estetica teologică să regîndească acele concepte, categorii şi noţiuni pe care le împrumută din alte domenii ale ştiinţei, pentru adaptarea lor la noul domeniu de aplicaţie: adevăr, existenţă, artă, frumos, suferinţă (în tragedie), auz, văz (ca simţuri estetice). De asemenea, introduce concepte noi refuzate de estetica generală: milă, frică, păcat, valorificîndu-le în sprijinul frumosului de credinţă. Am preferat titulatura estetică teologică şi nu teologie estetică, după modelul teologiei morale (aflat, deja, în tradiţie), din două motive şi anume: ne-a interesat rezultatul întîlnirii cooperante dintre Teologie şi Estetică generală. Sînt discipline prestigioase şi pot determina, fie în parte, fie împreună, domenii subsumate de cercetare. Fenomenul este frecvent. Cei vechi nu făceau deosebire între metafizică şi teologie. Din cuprinsul acestora avea să se desprindă filosofia ca ştiinţă autonomă, împărţită şi ea, ulterior, în domenii specializate. Platon nu deosebea, terminologic vorbind, metafizica de teologie, şi una şi alta vizînd situarea realului în transcendenţă. Lui Aristotel i se datorează meritul de a fi despărţit metafizica de fizică, logica de morală şi de poetică. Şi teologia s-a diversificat, de la tratate cu înţeles general (Dionisie Pesudo-Areopagitul) la confesiuni şi summae, apoi la domenii de sine stătătoare: dogmatica, omiletica, mistica, ascetica etc. În al doilea rînd, noi venim din direcţia filologiei şi a esteticii spre teologie. De pe aceste poziţii ne-am permis să efectuăm transferul de informaţie dintr-o serie de materii, pe care le-am experimentat la catedră şi în scriere cîteva decenii, în altul mai puţin familiar nouă teologia (şi, respectiv, arta sacră). Aşadar, nu este o lucrare nici „de filolog”, nici „de teolog”. Ea tratează diverse arte religioase, după principiile acestora.

„Profetul Ieremia rămâne peste veacuri ca model al perseverenţei şi al dăruirii, perseverenţă în vestire, dăruire întru Dumnezeu spre întemniţare, dar neabdicare de la Cuvântul adevărului. Mistuirea sa pentru Ierusalim reiese cel mai bine din Plângeri, dar cartea profeţiei vorbind despre robie oferă mostra supremă a sfătuirii spre izbăvire, oferă Magna Charta Diasporei iudaice, acea scrisoare către robii din Babilon. Ioan Buteanu surprinde aici frumuseţea descrierilor şi vrea să ne fure cu aceasta pentru Cuvântul vieţii, aşadar primiţi acest cuvânt viu al lui Ieremia şi nu uitaţi: aşteptăm Ierusalimul cel de sus.” (Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă)

„Iubirea poate fi un tratament, dar poate fi și moartea definitivă a unui suflet. Gabriel părea gata să-și ofere trupul și inima unei ființe pierdute de lume. Din ce rațiuni? Din milă? Din orgoliul de a-și demonstra capabilitățile de medic? Din ascunzișul propriei nebunii? Dar dragostea? Ea unde este, dragostea? Ascunsă în cuvinte pe care el o să i le servească ca pe niște pastile de trei ori pe zi, înainte sau după masă? Într-un ser al pasiunii prefăcute revărsată peste trupul ei fără apărare? Gabriel ar fi vrut să-i vorbească despre visul lui, dar bănuia că va fi luat din nou în derâdere. Doamna nu credea în vise, doamna era o ființă normală, judecata ei nu putea trece dincolo de limitele raționalului, Doamna nu părea a purta în suflet sămânța fecundă a nebuniei care ne transformă uneori din oameni în zei.” (fragment din carte)

„Viaţa lui Ștefan Todirașcu ilustrează versantul discret al ortodoxiei, al cuminţeniei, smereniei și inteligenţei spirituale negălăgioase. Este una dintre personalităţile Rugului Aprins care a adus mulţi tineri spre rugăciunea neîncetată sau, măcar, spre Biserică. Printre cei care sau format în tinereţe lângă profesorul Șt. Todirașcu trebuie amintiţi academicianul Virgil Cândea și doctorul Mihai Constantineanu.” (Marius Vasileanu)

Singur Nicolae Baciut, (...) indrazneste sa-i puna discretului eseist si calugar (cum altfel se cuvine sa fie un calugar daca nu discret, reusind sa inabuse in sine cele lumesti?) cea mai indiscreta intrebare care i-a fost pusa vreodata in public: “ - Ati iubit? Ati fost iubit de - iata, am retineri, sfiiciune, mi se pare ca e impudic sa pun o astfel de intrebare - o femeie?” (Romania literara).

Exista oameni pe care ii cunosti doar prin intermediul cartilor, corespondentei, si prin marturia acelor persoane intime lor. Și, in mod firesc, te poti intreba in ce masura ii cunosti? Acel personaj ce se afla in biblioteca sau in chilie, incercand sa raspunda unor intrebari folosindu-se de mijloacele specifice vremii, hartie si stilou, adica de scrisori, e identic cu omul, cu fiinta reala din viata de zi cu zi? In ce masura corespondenta poarta o bucatica din fiinta celor implicati in acel dialog?
Unul din acei oameni pentru mine este Nicolae Steinhardt (1912 - 1989). Dumnezeu, destinul, istoria, au facut ca sa aud pentru prima data de el pe bancile Seminarului Teologic din Piatra-Neamt. A fost o intalnire neasteptata cu un erudit carturar dar, mai ales, cu un om marturisitor. 

 Exista un spirit orthodox (cu h) care traverseaza, in mod discret, toate confesiunile crestine, asa cum exista un duh neorthodox care bantuie adesea prin ceea ce numim, indeobste, "ortodoxie". Exista o traditie orthodoxa autentica, nobila si frumoasa, asa cum exista o pseudotraditie ortodoxa (fara h) ideologizata si nociva. Operand o asemenea distinctie imi propun o decantare a valorilor adevaratelor orthodoxii, criticand, uneori cu accentuata pasiune, dar mereu argumentat, variantele necrestine ale falsei "ortodoxii". Pe parcursul lecturii, cititorul isi va da seama ca are de-a face nu cu o incercare de "subminare" a Bisericii ortodoxe, ci cu o adevarata apologie a dreptei credinte care se inradacineaza in Revelatie, in Scriptura si in Traditia de aur a Parintilor. (Cristian Badilita)

Prin anvergură şi profesionalism, traducerea comentată a Noului Testament propusă de Cristian Bădilţă, specialist al creştinismului timpuriu, este o realizare unică în peisajul teologic şi cultural românesc. S-a urmat cu fidelitate ediţia stabilită de Nestle-Aland, adusă la zi de cei mai reputaţi savanţi internaţionali. Traducerea îmbină criteriul fidelităţii cu eleganţa stilistică. Textul original poate fi consultat „în oglindă”. Amplul comentariu discută variantele de manuscrise, oferind, de asemenea, toate informaţiile necesare de ordin filologic, istoric si teologic. Editura Vremea

"Patericul", o lucrare fundamentala oferita cititorilor intr-o versiune riguroasa, stiintific stabilita, cu studii si introduceri biografice.

„O carte este importanta in masura in care ne pregateste pentru moarte; Patericul este in acelasi timp un manual de dezvatare a lucrurilor nesemnificative, a fleacurilor, a dogmatismului uscat, care inchircesc sufletul si fac aerul din jurul nostru irespirabil. Dar mai presus de toate, Patericul este un minunat insotitor al sufletului catre moarte. Curajul, bunatatea, delicatetea, iubirea si smerenia personajelor din Pateric fac din ele mai mult decit niste simple modele ascetice, mai mult decit niste campioni maniaci ai postului si rugaciunii. Cu ei, de fapt, o imensa armata de cavaleri desavirsiti reinvie pentru o clipa, din faldurile blonde ale pustiului, pentru a ne reaminti ca Dumnezeu ne-a facut, pe toti, la origine, oameni cu «aripi de foc», dupa chipul si asemanarea Sa.” Cristian Badilita

Prin anvergura si profesionalism, traducerea comentata a Noului Testament propusa de Cristian Badilita, specialist al crestinismului timpuriu, este o realizare unica in peisajul teologic si cultural romanesc. S-a urmat cu fidelitate editia stabilita de Nestle-Aland, adusa la zi de cei mai reputati savanti internationali. Traducerea imbina criteriul fidelitatii cu eleganta stilistica. Textul original poate fi consultat „in oglinda”. Amplul comentariu discuta variantele de manuscrise, oferind, de asemenea, toate informatiile necesare de ordin filologic, istoric si teologic. El nu inhiba, ci lamureste; nu sperie ci stimuleaza. O sectiune speciala este dedicata comentariilor Parintilor Bisericii, punti de legatura intre autorii textelor Noului Testament, pe de o parte, si exegeza, liturghie, spiritualitate, pe de alta parte. Editura Vremea

„Evanghelia dupa Ioan a fost numita, inca din Antichitate, «evanghelia spirituala». Ea propune o «hristologie inalta» si reprezinta una din cartile cele mai iubite in lumea ortodoxa.” Cristian Badilita

Ne place sa-l invocam pe apostolul Andrei, patron al Romaniei, dar pana acum nu s-au tradus textele fundamentale despre el. Volumul de fata pune la dispozitia cititorilor romani, de toate confesiunile, pentru prima data in cultura noastra, cele mai vechi texte despre fratele lui Petru, „cel dintai chemat”, conform traditiei inradacinate in Evanghelia dupa Ioan. Volumul cuprinde un studiu amplu despre figura apostolului in Noul Testament, in Faptele lui Andrei, Faptele lui Andrei si ale lui Mathias, Faptele lui Petru si ale lui Andrei, hagiografia lui Gregoire de Tours, precum si in traditiile folclorice romanesti. Partea a doua contine traducerea, insotita de cca 250 note explicative si comentarii, a Minunilor fericitului Andrei de Gregoire de Tours (sec. VI). Partea a treia prezinta editia latina a hagiografiei lui Gregoire de Tours.

Volumul beneficiaza de 34 planse formidabile, realizate de marele artist Marian Zidaru, precum si de o paginare cu totul aparte, datorata directoarei Editurii Vremea, Silvia Colfescu. Avem de-a face asadar cu o adevarata carte-album, un cadou ideal nu doar pentru numerosii „sfinti Andrei” din Romania, ci pentru oricine este interesat de veritabila traditie crestina.

Meritul principal in concretizarea acestui proiect ii apartine doamnei Filofteia Pally, directoarea Complexului Muzeal Golesti, judetul Arges, care, impreuna cu doamna Malvine Mocenco, m-a insotit in aceasta noua aventura patristico-etnologica. De altfel, volumul face parte din planul de cercetare al Muzeului Golesti. Pentru studiul introductiv am beneficiat de ajutorul bibliografic al prietenilor Emanuel Contac si Alin Suciu, carora tin sa le multumesc si pe aceasta cale. Multumiri speciale i se cuvin clasicistei Ioana Munteanu, care a corectat, salutar, versiunea latina. Le multumesc tuturor celor care m-au ajutat sa transform o carte clasica de patristica intr-o adevarata bijuterie grafica. Cristian Badilita
 

Gregoire (pe numele sau intreg, latinizat, Georgius Florentius Gregorius) s-a nascut pe 30 noiembrie, ziua sfantului Andrei, in anul 539 in Urbs Arverna, actualul oras Clermond-Ferrand din regiunea Auvergne (Franta). Apartinea unei familii nobile si instarite, care imbratisase crestinismul destul de timpuriu, numarand in sanul ei un martir si mai multi episcopi, intre care celebrul Sfant Gal, episcop de Clermond, care l-a si crescut dupa moartea tatalui. [...]

Viata lui Gregoire se desfasoara in umbra marelui sau predecesor Martin, patronul orasului Tours. Dupa ce a fost ales episcop, in jurul varstei de treizeci de ani, in paralel cu activitatea de reconstructie a multor biserici si lacasuri de cult, Gregoire redacteaza, pe langa faimoasa Istorie a francilor (prima istorie a ceea ce avea sa devina Franta), un numar de sapte carti de miracole, avandu-i ca protagonisti pe sfintii Andrei, Martin si Iulian. De departe preferatul ramane Martin. Cristian Badilita

Unul dintre cele mai importante si dense texte ale literaturii patristice din veacul al IV-lea, tradus acum pentru prima oara in limba romana.

Scopul vieții noastre este fericirea, deși mulți oameni cred că este foarte greu de atins. Sanctitatea Sa Dalai Lama și Howard C. Cutler ne descriu în această carte un drum presărat cu sfaturi bine-venite și înțelepte pe care îl putem urma și la capătul căruia vom ajunge la o viață mai împlinită. Arta fericirii împletește conceptele și tehnicile de meditație budiste cu studiile și sfaturile psihologiei occidentale moderne și ne învață cum să facem față unor situații dureroase, dar inevitabile, de ce trebuie să ne prețuim dușmanii și ce însemnătate au compasiunea, bunătatea și iertarea pentru viața noastră de zi cu zi.

„Vederile lui Dalai Lama își au rădăcinile într-o tradiție veche de peste 2500 de ani, care rămâne însă temperată de bun-simț și de o înțelegere complexă a problemelor moderne. Perspectiva lui asupra greutăților cu care se confruntă lumea contemporană s-a dezvoltat ca urmare a statutului său special de personalitate de talie mondială, care i-a permis să călătorească în nenumărate rânduri pe glob, să se expună diferitelor culturi și oamenilor din toate categoriile sociale și să facă schimb de idei cu cei mai de seamă oameni de știință, lideri religioși și politici. Rezultatul final este o abordare înțeleaptă, optimistă și, în același timp, realistă a modului în care putem face față problemelor noastre.“ (Howard C. CUTLER)

„Să reflectăm deci la ce e cu adevărat valoros în viață, la ce dă sens vieții și să ne stabilim prioritățile pe baza răspunsului. Scopul vieții noastre trebuie să fie pozitiv. Nu ne-am născut cu scopul de a aduce necazuri, de a face rău altora. Ca viața noastră să aibă însemnătate, cred că trebuie să ne dezvoltăm calitățile pozitive, esențiale pentru oameni – căldura, bunătatea, compasiunea. Atunci viața noastră va căpăta mai mult sens și va fi mai împăcată – mai fericită.“ (Sanctitatea Sa DALAI LAMA)

Invataturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuti lideri spirituali ai secolului XX, rastoarna tiparele clasice de gandire, provocandu-ne la o permanenta punere sub semnul intrebarii a certitudinilor si la un proces de constientizare de sine.
Cartile din seria „OSHO“ prezinta viziunea acestuia privind cele mai importante probleme pe care si le pun oamenii interesati de stiinta transformarii de sine si de o spiritualitate adaptata la provocarile cotidiene ale vietii contemporane.
„Aminteste-ti, fii atent si alert. Daca esti alert, daca actiunile tale sunt tot mai constiente, orice ai face va fi facut intr-o stare de trezie. Toate eforturile societatii sunt menite sa te faca un robot, sa te faca sa actionezi ca un robot, sa te faca un mecanism perfect, eficient.“ - OSHO