Religie & Spiritualitate

Sf. Ioan Paul al II-lea se desprinde din paginile cartii ca un inger bun si intra cu blandete in inima cititorului, atingand toate corzile si lasand o amprenta de nesters, asa cum a atins odinioara pe toti cei cu care s-a intalnit, buni sau rai, in calatoriile sale lungi cat de trei ori distanta de la pamant la luna, schimband in bine si cele mai impietrite inimi...

Paginile cartii surprind pe un Karol Wojtyła nascut din suferinta poporului polonez, suferinta de care nu va fi scutit nici el, dar care il va cali si forma pentru misiunea petrina, pe care o va implini cu zel apostolic pana la ultima suflare. Nenumaratele sale calitati si dragostea de munca il vor face curand remarcat de ierarhia bisericeasca si-i vor deschide drumul spre cea mai mare responsabilitate in Biserica, pe scaunul lui Petru, dar firul rosu care strabate toata viata sa si care-l caracterizeaza cel mai bine pe Karol ca tanar, student, preot, episcop si papa este de om al rugaciunii. Toate actiunile sale sunt insotite de rugaciune; deciziile mari sunt rodul rugaciunii. Increderea in puterea rugaciunii este nemarginita.

Cartea aceasta nu este o simpla biografie a Marelui Papa Ioan Paul al II-lea, iar personalitatea sa complexa, prinsa in contextul istoric in care a trait si cu referinta la momente din alte perioade istorice poloneze semnificative, invita la reflectie asupra multor afirmatii indraznete si provocari riguros argumentate, dar care vor face subiect de dezbateri interesante in cercul celor vizati.

..

Conversaţia pe care Neale Donald Walsch o poartă cu Dumnezeu este inclusă în şase volume şi încă nu s-a terminat! Cele şase volume sunt: Conversaţii cu Dumnezeu, vol. I, II, III, Prietenie cu Dumnezeu, Comuniune cu Dumnezeu, Momente de graţie.

Din toate cărţile se revarsă asupra noastră, a cititorilor, o dragoste nelimitată şi necondiţionată cu care Dumnezeu ne învăluie în permanenţă. Această iubire a lui Dumnezeu ne face să înţelegem că nu suntem singuri şi exemplifică, mai mult decât orice, vorbele spuse în Noul Testament (Ioan X, 30): „Cu toţii Una suntem”.

„In "Experiente ale extazului", Ioan Petru Culianu abordeaza studiul ascensiunii extatice ca istoric al religiilor. El isi limiteaza investigatia la o arie culturala precisa si in acelasi timp considerabila – de la vracii greci, precursori ai lui Platon, pina la Evul Mediu crestin –, fiind insa familiarizat si cu alte forme de ascensiune celesta, atestate in samanisme din China, India sau Australia. Culianu analizeaza si compara anumite traditii extatice orientale si occidentale pentru a le degaja structurile si, pe cit posibil, a le preciza «istoria». Dupa autor, ascensiunea extatica a sufletului cunoaste doua tipuri specifice: primul, pe care-l numeste «grecesc», comporta trecerea prin cele sapte sfere planetare (de regasit inca la Dante, Ficino si Pico della Mirandola). Celalalt, pe care il numeste «iudaic», prevede de asemenea o ascensiune in sapte (uneori trei) etape, dar acestea nu presupun niciodata existenta cerurilor planetare. Acest al doilea tip de ascensiune este atestat in numeroase apocalipse evreiesti si crestine si il regasim in povestirile despre mi’raj-ul Profetului. Este inutil sa mai subliniem importanta si originalitatea lucrarii de fata. Cercetarile lui Culianu intereseaza deopotriva istoria generala a religiilor si istoria religioasa a Orientului Apropiat, a Mediteranei orientale si a Antichitatii tirzii.” (Mircea Eliade)

Editie bilingva. Text reportat de Reginald de Piperno

Toma de Aquino a comentat simbolul apostolic pentru un public in egala masura religios si laic, oferind o sinteza simpla, didactica si exemplara a credintei crestine. Impartirea in articuli a continutului simbolului ii ofera lui Toma posibilitatea de a enumera, alaturi de sensurile explicite ale credintei, si seria ereziilor la care ele raspund implicit, fie ca este vorba despre erezii ale primelor secole crestine, retinute de teologia medievala ca erori posibile ale interpretarii doctrinale, fie despre polemici filosofico-teologice ale scolasticii secolului al XIII-lea. Textul poate fi citit, astfel, pe mai multe planuri, de la simpla expunere catehetica a principiilor credintei crestine pina la ilustrarea in el a unui adevarat arbore al confruntarilor doctrinare ale traditiei.

"Inimă deschisă, minte deschisă" prezintă, simplu și concis, învățăturile marelui budist tibetan Tsoknyi Rinpoche și oferă, în același timp, răspunsuri la întrebările noastre despre iluminarea spirituală. A te elibera de suferință este condiția esențială atunci când vrei să faci loc fericirii și iubirii pure, iar arta tibetană antrenează mintea și permite regăsirea esenței profunde a tuturor lucrurilor. Tsoknyi Rinpoche ne arată calea ce trebuie urmată pentru a redescoperi energiile latente spirituale care sălășluiesc în fiecare dintre noi.

Exercițiile prezentate în această carte ne învață să ne orientăm mintea și să ne controlăm respirația, executând concomitent mișcări menite să ne ajute să atingem adevăratul potențial. Inimă deschisă, minte deschisă este o chemare la introspecție, autocunoaștere și unire cu sacrul din noi. Trezirea corpului subtil nu este altceva decât revenirea la adevărata noastră natură, deșteptarea intrinsecă a conștiinței universale, căreia îi aparținem.

Înțelepciunea pătrunzătoare a lui Tsoknyi Rinpoche reprezintă o neprețuită sursă de inspirație pentru mine și pentru nenumărații practicanți occidentali ai Dharmei. Joseph Goldstein, scriitor și cofondator al centrului de meditație vipassana Insight Meditation Society, Massachusetts

Tsoknyi Rinpoche este unul dintre cei mai încântători profesori de meditație, un suflet cald, profund, onest și plin de umor. Cititorii vor descoperii părți însemnate din învățăturile și spiritualitatea sa. Jack Kornfield, scriitor, doctor în pshihologie clinică și cofondator al Insight Meditation Society

Această carte se adresează deopotrivă celor care fac primii pași în meditație și celor care au deja o îndelungată experiență. Este o comoară de înțelepciune și de iubire. Sharon Salzberg, autoarea bestsellerului Real Happiness. The Power of Meditation: A 28-Day Program

Tsoknyi Rinpoche (n. 1966) este unul dintre cei mai renumiţi învăţători budişti tibetani formaţi în afara Tibetului. Maestru în disciplinele practice şi filosofice ale budismului tibetan, el este îndrăgit de adepţii din întreaga lume pentru stilul accesibil, altruismul, umorul şi autoironia de care dă dovadă, dar şi pentru observaţiile sale profund personale şi pline de înţelegere asupra naturii umane. Căsătorit şi tată a două fiice, Tsoknyi Rinpoche reuşeşte totuşi să împace viaţa de familie cu un program solicitant ce implică disemi­na­rea învăţăturilor tibetane în întreaga lume şi administrarea a două mănăstiri de călugăriţe din Nepal, precum şi a uneia dintre cele mai mari mănăstiri de călugăriţe din Tibet şi a peste 50 de centre de practică budistă tibetană. Mai multe informaţii despre Tsoknyi Rinpoche, învăţăturile şi acţiu­nile întreprinse de el pot fi găsite accesând siteul: www.tsoknyirinpoche.org.

Eric Swanson semnează împreună cuYongey Mingyur Rinpoche bestsellerul Bucuria de a trăi (Curtea Veche Publishing, 2008) şi volumul care ia urmat acestuia, Bucuriile înţelepciunii (Curtea Veche Publishing, 2013). Cu studii la Yale şi la Juilliard, Swanson este autorul mai multor cărţi de ficţiune şi de nonficţiune. După ce s-a convertit la budism, în 1995, a semnat, în cali­tate de coautor, cartea Karmapa, The Sacred Prophecy, iar apoi, în calitate de autor, volumul What the Lotus Said, relatarea unei călătorii pe care a făcut-o în estul Tibetului.

Pe 29 septembrie 2008, indicele bursier Dow Jones s-a prăbuşit, ajungând la –777 de puncte, consternând o lume întreagă şi declanşând cea mai mare criză financiară din istoria omenirii, mult mai amplă decât Marea Recesiune din 1929. Din curiozitate, Jovanovic a făcut o paralelă între această valoare şi cifra vehiculată în textul Sfântului Ioan, vechi de peste 2.000 de ani – care ar anunţa, în realitate, prăbuşirea Vaticanului şi, în acelaşi timp, o perioadă de confuzie totală, din cauza… falimentului universal. O demonstraţie a faptului că Apocalipsa după Sfântul Ioan este, în realitate, un avertisment pentru o lume care se va confrunta cu bulversări fără precedent.
Prin această nouă abordare, textul Apocalipsei după Sfântul Ioan devine mult mai clar, iar lista exactă a papilor întocmită de Sfântul Malachia şi profeţiile pe care Sfânta Fecioară le-a făcut în La Salette se adeveresc şi ele întocmai.

După propriile declaraţii ale jurnalistului de investigaţie Pierre Jovanovic, "Maica Domnului anunţă Apocalipsa" este cartea care mi-a ars degetele scriind-o".
Autorul studiază aici dosarul secretelor apariţiilor Fecioarei Maria de la Fatima (Portugalia), Garabandal (Spania), La Salette (Franţa) şi Akita (Japonia). În timpul acestor apariţii, Maica Domnului ar fi prezis: "… pământul va tremura, valuri imense vor acoperi oraşe întregi, aerul va deveni de nerespirat şi foc va cădea din cer…" Şi ne întrebăm, cu sângele îngheţat în vene, dacă nu cumva episodul Fukushima este doar… un început.
Concluzia lui Jovanovic este că Vaticanul ar fi minţit declarând, cu ocazia unei conferinţe de presă organizată special, că cel de-al 3-lea secret lăsat de Maica Domnului la Fatima ar fi prezis atentatul asupra Papei Ioan-Paul al II-lea. O declaraţie falsă făcută cu scopul de a evita panica în rândul credincioşilor.
Prin această anchetă de fond asupra dereglărilor climatice şi apariţiilor majore ale Maicii Domnului, în care mărturiile a sute de martori oculari, înregistrările audio şi video, textele jurnaliştilor trimişi la faţa locului şi fotografiile reporterilor pulverizează orice urme de îndoială asupra autenticităţii fenomenului apariţiilor Fecioarei Maria, cel de-al treilea secret de la Fatima pare, în plin secol XXI, mai actual ca niciodată.

La finalul lecturii, atei şi credincioşi deopotrivă vor fi zdruncinaţi de forţa tsunamică a acestei anchete. Şi vor spune cu toţii: prefer să nu cred.

Noile tendinţe în relaţiile dintre Religiile Lumii se apropie treptat de tendinţele din celelalte domenii, inclusiv de conceptul „unitate în diversitate”. Se constată existenţa unor mai multe teme comune principalelor religii: existenţa îngerilor, normele/poruncile morale/religioase, limitele ştiinţei şi completarea ei cu concepte creaţioniste, trecerea sufletului spre „Lumea Cealaltă” etc. Deci principalele concepte religioase nu par a fi contradictorii ci ar putea fi considerate mai curând complementare. Toate tipurile de conflicte din diferitele perioade istorice sunt considerate în prezent ca fiind specifice acelor perioade, nivelului relaţiilor din acele timpuri.
În secolul al XXI-lea se constată intensificarea tendinţelor de renunţare la diferitele conflicte specifice trecutului, omenirea devenind tot mai tolerantă şi se promovează acceptarea diversităţii în toate domeniile relaţiilor umane.
Deci pentru o mai bună comunicare între oameni, pentru a construi punţi de legătură etc., este chiar un avantaj să cunoaş¬tem atât viaţa materială a colaboratorilor noştri cât şi viaţa lor spirituală.
Fiind vorba de multe aspecte ale relaţiilor între oameni din diferite zone ale lumii, rămâne să reflectăm fiecare dintre noi la necesitatea cunoaşterii credinţelor proprii şi ale semenilor noştri din alte zone ale lumii.

„Din latinescul peregrinus, au rezultat doua cuvinte: pelerin si peregrin. Sinonime, dar numai partial. Ambele spun mult mai mult decat calatorie fie ea si culturala, sapientiala. M-am aflat, pe rand, in ambele situatii: de pelerin, de peregrin. Adica am fost si strainul, am fost si la sfarsitul instrainarii.”  Vasile Andru
                                                                                                                                                                                                              

„Mutatis mutandis, am gasit in tine un spirit din categoria rara a lui Deepak Chopra. Aceea care nu separa fictionalul beletristic de cel sapiential. Care scrie romane cum ar scrie reflectii si texte doctrinare, in toate fiind el, un luminat care face din textul sacru problema personala si din orice problema personala lucru al Universului.
Tu esti si in cartea ta, Maestrul. Existent pentru ceilalti care au nevoie de el. Nu un medic, ci un partener care ii explica, le explica si chiar le contureaza conditia, daruindu-le ce poate pentru a supravietui prin viciile relevante.”   Marian Popa                                                                                                                      

„Iar acum înveți ceea ce ți-am spus înainte:

că relația ta cu Dumnezeu nu diferă de relația ta cu ceilalți.
Și relațiile cu ceilalți oameni încep printr-o conversație. Dacă această conversație se desfășoară bine, deveniți prieteni. Dacă prietenia se desfășoară bine, trăiți experiența adevăratei Unimi. Aceasta este ceea ce doresc toate sufl etele unul de la celălalt. Aceasta caută toate sufletele în Mine.

Ideea aflată la baza acestei cărți era de a vă arăta cum să dezvoltați o asemenea prietenie, după ce ați purtat o conversație. În cele trei cărți dinaintea acesteia [Conversaţii cu Dumnezeu – n. ed.], voi ați purtat o conversație. Acum e momentul să aveți o prietenie.
Cu toate acestea, îmi pare rău să-ți spun că mulți oameni nu vor să parcurgă primul pas în relația lor cu Mine. Le este imposibil să creadă că Eu aș putea purta o conversație reală cu ei și își limitează experiența legată de Mine la o relație într-o singură direcție – ceea ce majoritatea numesc rugăciune. Ei Îmi vorbesc, dar nu vorbesc cu Mine. Unii dintre cei care Îmi vorbesc au o credință uriașă că Eu le aud cuvintele. Dar nici măcar ei nu se așteaptă să le audă pe ale Mele. Așa că ei caută semne. Ei spun: «Dumnezeule, dă-mi un semn.» Dar când le dau un semn în modul cel mai obișnuit pe care și l-ar putea imagina, folosind chiar limba pe care o vorbesc, Mă neagă. Și adevăr vă spun Eu vouă: unii dintre voi Mă vor nega în continuare. Nu veți nega numai
faptul că acesta este un semn, veți nega și faptul că e măcar posibil să primiți un asemenea semn. Și vă mai spun: nimic nu este imposibil în lumea lui Dumnezeu. Nu am încetat de a vă vorbi direct și nu voi înceta niciodată de a o face.“

(Fragment din răspunsul dat de Dumnezeu lui Neale Walsch, în cartea Prietenie cu Dumnezeu)

Traducere inedita si comentariu de Cristian Badilita. Editie bilingva. Editia a II-a

 Prin anvergura si profesionalism, traducerea comentata a Noului Testament propusa de Cristian Badilita, specialist al crestinismului timpuriu, este o realizare unica in peisajul teologic si cultural romanesc. S-a urmat cu fidelitate editia stabilita de Nestle-Aland, adusa la zi de cei mai reputati savanti internationali. Traducerea imbina criteriul fidelitatii cu eleganta stilistica. Textul original poate fi consultat „in oglinda”. Amplul comentariu discuta variantele de manuscrise, oferind, de asemenea, toate informatiile necesare de ordin filologic, istoric si teologic. El nu inhiba, ci lamureste; nu sperie ci stimuleaza.  Editura Vremea

Cu această carte, Cristian Badilita pune ultima cărămidă la marele edificiu al traducerii celor patru Evanghelii, la care lucrează de atâția ani. Volumul de 744 pagini înglobează o cantitate impresionantă de muncă a lui Cristian Bădiliță - traducerea extrem de laborioasă a textului și redactarea studiului care îl însoțește și a corpului de note - și a colaboratorilor săi - redactări, lecturi, corecturi, punere în pagină, copertă, tipar etc. Ediția bilingvă prezintă textul în juxtalineară (text în greacă-text în română); ea este întregită de un amplu comentariu pe capitole, note patristice, indice de nume și de locuri.
Felicitări lui Cristian Bădiliță pentru rodnica împlinire a unui proiect ambițios și util. Fie ca aceste cărți să aducă bucurie în suflete și lumina cunoașterii în mințile celor care se vor apleca asupra lor! Silvia Colfescu

"Evanghelia după Luca" și "Faptele apostolilor", redactate de același autor, constituie prima „istorie bisericească” a creștinismului. Ele ocupă un sfert din Noul Testament. Există dezbateri cu privire la caracterul „lucanian” al epistolelor sobornicești, unii bibliști considerându-le parte a unei trilogii istorico-teologice, după Evanghelie și Fapte. Majoritatea exegeților contemporani (mă refer în primul rând la Fitzmyer, Bock și Marguerat) accentuează dimensiunea istorică a scrierii lucaniene în detrimentul altor două, la fel de importante: biografică și apologetică. În opinia mea, dipticul „Evanghelie-Fapte” reprezintă un bios, o „biografie”, în sensul antic al termenului, care înfățișează, pe de o parte, viața și învățătura întemeietorului creștinismului (Evanghelia), pe de altă parte, viața primei comunități după urcarea lui Iisus la cer (Faptele). Cristian Bădiliţă

Cartea de față prezintă credința creștină sub forma unui set de întrebări și răspunsuri, în încercarea de a oferi răspunsuri la interogațiile omului (post)modern, răspunsuri filtrate prin Tradiția milenară a creștinismului și prin revelația continuă a Scripturilor.

„Credința Creștină – Întrebări și răspunsuri este un soi de catehism contemporan. Interogațiile sînt cele ale omului (post)modern, dar răspunsurile oferite de autor reflectă profunzimea revelației lui Dumnezeu, în creație, în Scripturi și, în mod suprem, în persoana lui Isus Cristos. Acestea din urmă însă nu reflectă sensibilitățile paradigmei contemporane, ci mai degrabă înțelepciunea „credinței dată sfinților odată pentru totdeauna” și prezența activă a Duhului în istoria Bisericii. Această lucrare se adresează mai ales celor tineri, fie aceștia credincioși, ori nu, aflați ca pelerini în căutarea Adevărului celui de dincolo de timp”. (Dănuț Mănăstireanu - teolog)

Dănuț Jemna este profesor universitar la Universitatea Al. I. Cuza Iași, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor și predă cursuri din domeniul Statisticii. Este preocupat în special de problemele de fundamentare teoretică a metodelor statistice utilizate în domenii variate ale științelor economice și sociale. În paralel cu această activitate, și-a pus în valoare o pasiune veche pentru teologie și filosofie și a realizat o teză de doctorat la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Este interesat în mod deosebit de teologia Sfinților Părinți ai Bisericii (patristică), dar a lucrat și în domeniul teologiei biblice.

„Se poate spune ca, alaturi de Alexandru Dutu, Virgil Nemoianu este cel care deschide traseul unei gandiri crestin-democrate in spatiul de la noi. Savantul propune o gramatica politica ce recupereaza capacitatea crestinismului de a da un sens al ordinii si libertatii comunitatii mundane.” Ioan Stanomir

Citește și înțelege Biblia ca niciodată până acum – de la Facerea la Apocalipsa, narațiunile Vechiului și ale Noului Testament sunt repovestite și explicate într-un mod accesibil și cu o grafică excepțională.

Descoperă o mulțime uimitoare de populații, locuri și evenimente care au modelat Scripturile.

Explorează fundalul social, istoric și geografic al Bibliei prin hărți și fotografii color ale unor situri, artefacte și tradiții care se continuă și astăzi.

Bucură-te de una dintre cele mai mari capodopere ale tuturor timpurilor, o sursă de inspirație pentru nenumărate generații și pentru milioane de oameni până în zilele noastre.

Învățăturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuți lideri spirituali ai secolului XX, răstoarnă tiparele clasice de gândire, provocându−ne la o permanentă punere sub semnul întrebării a certitudinilor și la un proces de conștientizare de sine. Cărțile din seria Incursiune într−un nou mod de viață prezintă viziunea lui Osho privind cele mai importante probleme pe care și le pun oamenii interesați de știința transformării de sine și de o spiritualitate adaptată la provocările cotidiene ale vieții contemporane.

Despre Cuvioasa Parascheva, cei care, de-a lungul timpului, i-au scris viaţa au reţinut printre altele faptul că, la vârsta de zece ani, aflându-se într-o bi­serică închinată Maicii Domnului, a auzit citindu-se la slujbă următorul cuvânt din Evanghelia de la Marcu:

„Ori­ci­ne vo­ieş­te să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.”

Pentru ea, crucea a însemnat a renunţa la bunurile acestei lumi şi a mângâia cât mai mulţi semeni apăsaţi de nevoi, după cuvântul Sfântului Marcu Ascetul care zice: „Crucea este toată virtutea şi fapta bună.” întâi, copilă fiind, îşi împărţea hainele săracilor, în ciuda tuturor mustrărilor pe care i le făceau părinţii. Apoi, rămânând moştenitoare, împreună cu fratele ei, a unei însemnate averi părinteşti, a împărţit săracilor partea sa şi s-a retras în pustie. Mutându-se la urmă în cealaltă viaţă, n-a încetat a revărsa peste sufletele rugătoare mulţimea îndurărilor sale prin minunile şi semnele arătate celor care cu credinţă i-au cinstit şi îi cinstesc moaştele. Dovadă – şirul nesfârşit al credincioşilor de pretutindeni ce se perindă neîncetat, dar mai ales cu prilejul prăznuirii sale, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi care le adăposteşte

În ultimii ani, creştinii de pretutindeni redescoperă originile iudaice ale credinţei lor. Iar între riturile creştine, Paştele, sărbătoarea Învierii Domnului, are cele mai puternice legături cu religia vechilor evrei. Brant Pitre şi-a propus să elucideze această legătură răspunzând unor întrebări precum: Cum arăta sărbătoarea Paştelui în vremea lui Isus? Ce aşteptau evreii de la Mesia? Ce a urmărit Isus prin instituirea Euharistiei? Şi, mai presus de toate, ce a vrut să spună Isus prin cuvintele: „Acesta este trupul meu… Acesta este sângele meu“ şi prin misterul frângerii pâinii? Subtil cunoscător al Bibliei şi al interpretărilor tradiţionale, evreieşti şi creştine, ale Sfintelor Scripturi, autorul aruncă o nouă lumină asupra Cinei de pe urmă, analizând vorbele şi gesturile lui Cristos în cadrul iudaismului din secolul I şi subliniind adevărata revoluţionare a credinţei pe care a inaugurat-o.

„Cartea de faţă ne oferă o incursiune fascinantă în istoria religioasă a poporului ales, în care eşecul împlinirii destinului uman a fost reparat şi depăşit de o revelaţie şi o pedagogie divină care să-i permită omului să-şi redobândească demnitatea. Ele evocă situaţii de viaţă cu valoare paradigmatică, instituţii, gesturi semnificative care, mai apoi, se cristalizează într-o liturgie cu forţă eliberatoare. Cina de pe urmă luată de Isus Cristos cu ucenicii săi este o astfel de liturgie. Celebrarea ei nu doar reaminteşte un eveniment din trecut, ci, prin frângerea pâinii şi prin oferirea cupei cu vin, actualizează Jertfa de sine a Mântuitorului astfel încât rodul ei eliberator se perpetuează de-a lungul veacurilor.“ (Tarciziu ȘERBAN)

Intreaga aceasta carte e despre o noua realitate, noua realitate a lui Iisus si lansarea de catre el a Imparatiei lui Dumnezeu. Noua realitate a unei povestiri atat de explozive, incat multe generatii Biserica a socotit ca e prea mult ca sa o poata primi si astfel a diluat totul, a taiat totul in bucatele, a transformat totul in lectii marunte, mai degraba decat sa permita perceperea pe deplin a intregului ei impact. O parte a tragediei Bisericii contemporane, am incercat sa argumentez aici, e aceea ca „ortodocsii” au preferat Imparatiei Crezul, iar „ne-ortodocsii” au incercat sa aiba o imparatie fara crez. E timpul sa punem inapoi impreuna ceea ce n-ar fi trebuit separat niciodata. In Iisus, Dumnezeul Cel Viu a devenit Imparat al intregii lumi. Evangheliile nu ne spun doar povestea felului in care s-a intamplat asta. Sunt mijloacele centrale prin care cei care le citesc si se roaga pot face din acea Imparatie o realitate in lumea de maine. Prea mult timp am inteles prost Evangheliile. E timpul ca in puterea si bucuria Duhului sa ne intoarcem inapoi la cararea lor.

Cartea de faţă este rodul experienţei duhovni­ceşti a unei vieţi binecuvântate de-a lungul căreia pururea-pomenitul părinte Ioan Krestiankin, unul dintre cei mai mari duhovnici ruşi ai ultimei jumătăţi de veac, a mângâiat, întărit şi vindecat sufletele împovărate de greutăţile, încercările şi mâhnirile vieţii pământeşti.

Dedicată unuia dintre momentele cele mai im­por­tan­te ale vieţii creştine – fără de care nu putem primi iertarea păcatelor şi nu ne putem afla liniştea sufletească –, această scriere aparte, pătrunsă de marea dragoste şi delicateţe a unui adevărat părinte duhovnicesc, ne învaţă de ce spovedania înseamnă cunoaşterea de sine şi ne poartă cu paşi siguri, întăriţi de predania cea vie şi lucrătoare a Bisericii, nu doar spre bunăstarea vremelnică, ci şi spre cea veşnică a fiinţei noastre.

Inauguram noua colectie Therapia Practica cu un text inedit, care abordeaza si analizeaza tematica si dinamica dialogului dintre Teologia Ortodoxa si Psihanaliza, in contextul unei intelegeri teologice mai profunde a psihologiei abisale si a elaborarii unei hermeneutici teologice a psihanalizei.
"Nascuta pe fondul suferintei umane” (cum ­spunea parintele Constantin Galeriu), ca practica clinica si de­mers spiritual cu radacini biblice, care in urma unui se­col de cautari se distinge prin aspiratiile sale de a ne furniza o "interpretare holistica a omului”, dar care depaseste totodata cu mult hotarele trasate de Freud, Psihanaliza intalneste Teologia in efortul uman peren al realizarii de sine, al autocunoasterii, al asumarii depline a voii dumnezeiesti si al dechiderii autentice catre celalalt.

Parintele protopresbiter Nikolaos Loudovikos s-a nascut in Volos in 1959. A studiat psihologia, pedagogia, teologia si filosofia la Atena, Tesalonic, Paris (Sorbona-Paris IV si Institutul catolic din Paris) si Cambridge. Este doctor in teologie al Universitatii Aristotel din Tesalonic (1990).
Colaborator al Centrului de ­Cercetare a Cresti­nis­­­mului Primar Tyndale ­House ­(Universitatea Cam­­bridge), a predat si a sus­tinut seminarii la Centrul pentru Studii Teologice si Religioase Avan­­sa­te (C.A.R.T.S.) al Departamentului de ­Teologie al Universitatii din Cambridge, precum si la Universitatea din Durham; este cercetator onorific al Universitatii din Winchester, tinand totodata ­cursuri si la alte centre universitare si de cercetare.
In prezent, este profesor de dogmatica si filosofie la Universitatea Academia Eclesiastica din Tesalonic, colaborator stiintific in cadrul programului teologic de Studii aprofundate al Universitatii Deschise din Grecia si lector la Institutul Ortodox al Universitatii din Cambridge. Este autor al unor volume care trateaza o tematica variata ce reuneste spatiile teologiei, filosofiei, psihanalizei, psihologiei si culturii in genere.

Seria de talcuiri verset cu verset ale cartilor Vechiului Testament, continuata prin volumul de fata, se intemeiaza cu precadere pe marele tezaur exegetic al patristicii rasaritene, dar aduce, de cate ori este cazul, si precizari istorice si filologice de data recenta. Autorii imbina rigorile teologiei cu exigentele culturii actuale, oferind un valoros instrument de lucru adresat mai ales seminaristilor si studentilor in Teologie, dar si intelectualitatii crestine in general.

Taina în Sine a Misticii Euharistice este, pentru părntele Ghelasie, Taina Întrupării FIULUI. Prin aceasta accedem la memoria de Rai și trecem spre starea eshatologică de înveșnicire în unirea liturgică, neamestecată și nedespărțită, cu DUMNEZEU Cel UNUL în TREIME. Precizările terminologice înfățișate de părintele de la Frăsinei în acest volum, plecând de la categoriile de REVELAȚIE, oferă o cheie de înțelegere a acestei viziuni mistice. Accentul este pus pe o înscriere filială a întregii creații, materiale și spirituale, în chipul iconic al ființei, cel ce conferă făpturii identitate, integritate și orientare spre împlinire în comuniune, întru bucuria Împărăției lui DUMNEZEU.

In cartea Sfaturi pentru familia crestina sunt tratate temele: Despre casatorie Despre copii Despre boala Despre moartea celor apropiati Despre cei ce te jignesc si despre cei ce te urasc Incercarile si ispitele Pastrarea evlviei Despre virtuti si patimi.

Doamne! Dă‑mi să întâmpin cu liniște sufletească tot ce‑mi va aduce ziua ce vine. Doamne! Dă‑mi să mă încredințez deplin voii Tale celei sfinte. În fiecare cli­pă din ziua aceasta îndrumă‑mă și ajută‑mă în toate. Învață‑mă să primesc cele ce mi se întâmplă cu suflet liniștit și cu neclintită încredințare că în toate este sfânta Ta Purtare de grijă. Călăuzește‑mi cugetul și simțurile, faptele și cuvintele. În împrejurările neprevăzute, dă‑mi să țin minte că toate sunt trimise de către Tine. Învață‑mă să mă port cu inimă deschisă și cu în­țelepciune față de toți cei din jurul meu, fără să tulbur și să supăr pe nimeni. Doamne! Dă‑mi putere să duc greutatea acestei zile și toate cele ce se‑ntâmplă de‑a lungul ei. Îndrumă voia mea și învață‑mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert și să iubesc. Amin.
Rugăciunea Stareților de la Optina

"Mantuirea nu va veni decat prin sfintenie, or aceasta este mai launtrica femeii in conditiile vietii actuale. Maica Domnului pastra in inima ei toate cuvintele Fiului si orice femeie are o intimitate innascuta, aproape o complicitate cu traditia, cu continuitatea vietii..."

Antropologie
Alcatuirea fiintei umane
Chipul si asemanarea lui Dumnezeu
Inceputul si sfarsitul
Preotia imparateasca
Feminismul - adevarurile si neadevarurile lui...