Religie & Spiritualitate

Volumul despre viața și minunile Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul creștinilor și mesagerul bucuriei cerești și pământești, continuă seria de cărţi dedicată de Editura Meteor Press unor mari sfinţi din îndelungata tradiţie ortodoxă a românilor, precum și celor pe care dragostea și evlavia poporului nostru i-a adoptat (cum este cazul Sfântului Nectarie Taumaturgul, din insula Eghina).

 Citind cartea de față, veți căpăta răspuns la o serie de întrebări cum ar fi: de ce este Sfântul Nicolae atât de cunoscut și iubit în spațiul creștin european, dar și în afara granițelor Europei? Cum a influențat Sfântul Nicolae mitologia noastră autohtonă? în ce situații existențiale critice își face simțită puterea, pe care a primit-o în dar, de a mijloci la tronul dumnezeiesc pentru noi, cei slabi și supuși încercărilor de multe feluri? Care este legătura dintre Sfântul Nicolae, Moș Nicolae și Moș Crăciun? Cum s-a laicizat mai întâi, iar mai apoi a fost valorificată în scopuri comerciale imaginea, arhetipul cultural al lui Moș Crăciun? Ce cred copiii despre legătura de rudenie dintre cei trei „moși” și despre viața lor cotidiană?

Părintele Dumitru Stăniloae a fost un om asupra căruia Dumnezeu și-a revărsat darul Său din preaplin. In plus, Părintele a știut să fie de o trezvie extraordinară, a știut să primească darul și să-l sporească cu o rodnicie rară. Teologia sa este o continuă convorbire prietenească cu Dumnezeu.

Scrierile Părintelui Stăniloae vor rămâne mereu un izvor de bună mireasmă teologică, întăritor întru cunoaşterea şi păstrarea neabătută a dreptei credinţe. Rămâne ca noi să nu risipim această moştenire care poate fi cuprinsă, pe scurt, în aceste cuvinte: un duh filocalic. Filocalia va trebui să continue, iar volumul al XIII-lea să fie neapărat cu extrase din scrierile Părintelui Dumitru Teologul.

Această carte cuprinde evocări, câteva studii și un interviu, care, foarte probabil, este ultimul acordat de Părintele Dumitru Stăniloae.

„Toleranta este mai degraba o virtute sociala decat una religioasa. O atitudine deschisa fata de crezul personal al altora se afla, fara indoiala, la baza unei societati armonioase; dar este o conduita imposibila pentru cei animati de o puternica religiozitate. Caci, increzatori de a fi descoperit cheia si chintesenta Vietii, nu ne putem abandona prietenii si aproapele bajbaind in intuneric. Banuim, poate, ca ei, chiar si fara aceasta cheie, ar fi capabili sa duca o viata virtuoasa, dar le este infinit mai dificil fara principiul calauzitor. Este de datoria noastra sa ii ajutam pe calea Adevarului, sa le aratam lumina ce se pogoara asupra tuturor. Opiniile divagheaza in privinta naturii acestui ajutor ce trebuie acordat, fie ca este vorba de persuasiunea blanda si exemplul luminos, fie ca vorbim de sabie si autodafé. Dar niciun om nu poate, in avantul credintei, sa treaca indiferent pe langa cel necredincios fara a intreprinde nimic.“ (Steven Runciman)

În această carte de referință a dialogului interreligios, Dalai Lama ne prezintă o extraordinară perspectivă budistă asupra învățăturilor lui Iisus Hristos, comentând pasaje bine cunoscute din cele patru evanghelii creștine (Predica de pe munte, Schimbarea la față, Învierea și altele). Prin intermediul reflecțiilor sale asupra acestor texte, le putem interpreta din perspectiva cu totul nouă a cunoașterii și înțelegerii budismului tibetan. În consecință, pasajele familiare sunt reînnoite și deschise unor percepții neașteptate.

Evidențiind paralele între Iisus și Buddha – și tradițiile bogate din care provin – Sfinția Sa transmite un mesaj de afirmare profundă a sacrului în toate religiile, insistând asupra faptului că scopul său în aceste dialoguri nu este să arunce îndoiala asupra creștinismului, ci să-i ajute pe ceilalți să redescopere semnificațiile și forțele profunde ale tradiției creștine.

 „Dalai Lama se dovedește a fi o prezență autentică animată de respect pentru tradițiile creștine. Este o carte fascinantă, care merită toată atenția noastră, în aceste vremuri de schimburi multiculturale."  (Publishers Weekly)

 „Despre bunătatea inimii modelează elementele unui dialog interreligios plin de semnificații".  (Tricycle: The Buddhist Review)

 „Un comentariu tulburător și revelator asupra evangheliilor."  (Booklist)

 Tezin Gyatso, cel de-al XIV-lea Dalai Lama, este liderul spiritual al poporului tibetan, personalitate emblematică a omenirii. În repetate rânduri, Sfinția Sa a afirmat că viața îi este călăuzită de trei angajamente majore: promovarea valorilor umane fundamentale sau a eticii laice în interesul fericirii umane; încurajarea armoniei interreligioase și conservarea culturii budiste a Tibetului, o cultură a păcii și a nonviolenței.

Alcătuită de Sfântul Ieronim la sfârșitul secolului al IV-lea, Vulgata a fost Biblia Occidentului pentru mai bine de un mileniu, reușind să ofere repere culturale, lingvistice, civilizaționale din Antichitate până astăzi.

Ediția de față este prima ediție bilingvă a textului biblic în cultura română, precum și prima traducere modernă a Bibliei latine. Cele opt volume din care va fi alcătuită seria Biblia Sacra Vulgata cuprind, pe lângă textul original și traducerea în limba română, bogate note de subsol (exegetice, filologice, de realia, explicații care să-i înlesnească cititorului modern înțelegerea textului), iar fiecare carte biblică este precedată de o introducere; de asemenea, fiecare volum conține un glosar de nume proprii și termeni biblici.

Prezentul volum, al VII-lea din serie, cuprinde Evangheliile și Faptele Apostolilor.

De-a lungul vieţii şi operei sale impresionante închinate adevărului, Augustin a dedicat nu una, ci două lucrări unei teme ce pare să-l fi preocupat neîncetat: minciuna. În prima, De mendacio (Despre minciună), alcătuită în jurul anului 395, cu puţin înainte de a fi ales episcop de Hippo, analizează metodic toate tipurile de minciuni pe care le întâlnim curent în viaţă. Socotind-o o scriere neizbutită şi mult prea complicată, autorul n-a publicat-o niciodată, ba mai mult, a vrut chiar s-o distrugă. Pe cea de-a doua, Contra mendacium (Împotriva minciunii), a redactat-o aproape 25 de ani mai târziu, în chip de răspuns la problemele ridicate în Hispania de secta priscillianistă.
Deşi diferite atât la nivelul intenţiilor, cât şi la cel al structurii şi al conţinutului, cele două mici tratate reprezintă o investigaţie unitară şi complexă a cărei concluzie e fermă: pe minciună nu se poate zidi nimic, cu toate că există şi minciuni salvatoare; adevărul rămâne primordial, el nefiind doar o abstracţie, ci o realitate ce trebuie asimilată şi trăită, un bun pe care trebuie să-l iubim.
Citind Despre minciună ca pe o frământată meditaţie a unui mare filozof creştin şi totodată ca pe un îndemn la reflecţie, putem ajunge să conştientizăm mai bine răspunderea pe care-o purtăm ori de câte ori mânuim cuvântul rostit sau scris – oglindă fidelă sau deformată a ceea ce simţim sau gândim.

Si El le-a zis: Voua va este dat sa cunoasteti tainele imparatiei lui Dumnezeu, dar celor din afara toate li se fac in parabole. (Marcu 4, 11—12)

„Exista intrebari carora li se poate raspunde prompt si pertinent. De la cele ale experientei curente (Ce numar porti la pantofi?), pana la cele ale expertizei stiintifice (Ce este legea gravitatiei?). Exista si intrebari, cele ale primei copilarii, care par simple, sau suprarealiste, dar al caror raspuns solicita mai curand talentul metafizic sau fantezia: De ce are mana cinci degete?, Cine a inventat somnul? Exista, in sfarsit, intrebarile «mari», intrebarile ultimative, carora imi place sa le spun «rusesti», caci fac substanta multor insomnii dostoievskiene: Ce este fericirea?, De ce exista raul?, Care e sensul vietii?
Pentru astfel de intrebari, nu poți sa propui un raspuns geometric, ci o analogie, o metafora, un «ocolis» transfigurator. E cea mai adecvata solutie. Singura. In loc sa spui, savant: «uite cum stau lucrurile!», spui: «hai mai bine sa-ti spun o poveste».
In cartea de fata va fi vorba despre povestile spuse de Iisus, in efortul Lui de a-i familiariza pe cei din jur cu metabolismul imparatiei Sale. Sarcina pe care si-o asuma e imposibila, asadar e pe masura divinitatii Sale: are de vorbit despre lucruri inevidente, are de oferit ajutor, fara sa cada in reteta si abuz doctrinar, si are de dat nu doar materie de reflectie, ci si motivatie de viata, suport existential.“ (Andrei Plesu)

 

"Rugaciunea e hrana sufletului. Rugaciunea trebuie facuta cu gandul ca stai la rugaciune, ca doar nu pleci. Rugaciunea sa fie facuta cu gandul la Dumnezeu, aici e rugaciunea adevarata. Imprastierea mintii la rugaciune aduce raceala sufleteasca... Rugaciunea inimii se poate implini prin sfanta smerenie, prin post si credinta in Dumnezeu. si atunci, daca omul o rosteste cu credinta, este posibil sa simta o bucurie mare." (avva Teofil Badoi)

"Atat raiul cat si iadul sunt deschise; intre ele se afla locul judecatii. Cine se judeca fara mila pe sine, cine se rascumpara pe sine din valtoarea pacatelor, cine isi marturiseste si recunoaste vinovatia sa, caindu-se, acela va fi judecat cu blandete de catre Iisus Hristos si va trece de la moarte la viata si de pe pamant la cer." (avva Serafim Man)

„Dalai Lama discuta diverse strategii pentru a invinge prejudecatile si convingerile stereotipe; ele includ contactul personal, educatia si perceperea celorlalti ca indivizi... Sanctitatea Sa considera ca violenta este inradacinata in emotiile umane si modurile de a gandi, si socoteste ca frica reprezinta una dintre fortele care distrug cel mai mult fericirea umana... Dalai Lama ne indica pasii care trebuie urmati pentru a rezolva aceste probleme, cum ar fi incercarea de a-ti impartasi temerile cu ceilalti, anumite tehnici cognitive si recursul la credinta.“ (Spirituality & Practice)

În epoca modernă tradițiile și reprezentările ființelor îngerești au fost date uitării. Iată însă că tot mai multe voci se ridică în zilele noastre și relatează despre trăiri autentice legate de îngeri.

Plecat la Domnul de peste 180 de ani, Sfantul Serafim de Sarov continua sa faca mari minuni pentru poporul rus, dar si pentru toti cei care il cheama in ajutor, indiferent de tara in care traiesc. O mica parte din aceste minuni sunt cuprinse in paginile de mai jos, care nu ar fi vazut lumina tiparului fara sprijinul si permisiunea maicilor de la Manastirea Diveevo, unde se afla astazi moastele Sfantului Serafim.

Marturiile din aceasta carte readuc in prim plan Slava cu care Sfanta Fecioara a fost incununata de Ziditorul lumii, fiind insa doar o infima parte din ajutorul pe care Maica Domnului l-a acordat si il acorda neincetat de-a lungul celor 2000 de ani de crestinism. 

Marturiile despre minunile din zilele noastre expuse in cartea de fata sunt doar o mica dovada ca prin rugaciunile catre Sfanta Matrona s-au savarsit numeroase vindecari ale celor slabi si suferinzi de pe urma bolilor trupesti si sufletesti.

Atunci cand rabdam nedreptati și vatamari din partea oamenilor sa luam aminte la Im­­pa­ratul nostru Hristos si la desavarsirea credintei noastre si sa socotim ca rabdam pentru virtute si pentru El. Rabdarea Imparatului fata de noi sa ne faca rabdatori cu aproapele. ­De vom cugeta la aceasta – așa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur –, toate vor fi mai usor de purtat. Astfel, daca cineva se lauda ca a patimit pentru cei dragi, cum dara noi sa nu gustam nici un fel de necaz, rabdand pentru Domnul, Care a patimit pe Cruce? 
Numeroasele cugetari despre virtutea rab­darii ale Sfintilor Parinti si ale marilor stareti din vechime ori de astazi, pe care le cuprinde aceasta carte, ne vor ajuta, cu siguranta, nu doar sa depașim mai ușor necazurile ce ne impresoara la tot pasul, ci și sa conștientizam faptul ca rabdarea lucreaza mai mult decat oricare alta virtute cununa mantu­i­­rii noastre. 

Volumul 13

In volumul de fata, prezentam cititorilor nostri o serie de texte apocrife, pastrate in traditia etiopiana, care ne vorbesc in special despre Sfanta Fecioara Maria, mai exact despre parintii ei, Ioachim si Ana, nasterea si inchinarea ei la Templu, vestirea ingerului Gavriil, nasterea lui Iisus si incercarile lui Irod de a-L ucide, fuga in Egipt, precedata de fuga in Liban, adormirea Sfintei Fecioare, iar, ca o incoronare, o parte dintre minunile pe care ea le-a savarsit sau, mai degraba, asa cum ea insasi subliniaza adeseori, au fost savarsite prin ea.

„Autorul cartii de fata a ales calea spinoasa, dar singura vrednica de om, a deschiderii si dialogului. El este un martor cat se poate de credibil pentru valorile pe care le sustine, intrucat si-a platit convingerile cu viata.“ (Monica Brosteanu)

"<<Mintea Zen>> reprezinta una dintre acele expresii enigmatice folosite de maestrii Zen pentru a va face sa deveniti constienti de voi insiva, de a merge dincolo de cuvinte, si de a va face sa va intrebati ce inseamna mintea si fiinta voastra. Acesta este scopul tuturor invataturilor Zen - a va face sa va intrebati si sa raspundeti la aceasta  intrebare prin intermediul celei mai profunde expresii a propriei voastre naturi. Practica mintii Zen este mintea incepatorului. Inocenta primei intrebari - ce sunt eu? - este necesara pe tot parcursul practicii Zen. Mintea incepatorului este goala, libera de deprinderile expertului, este gata sa accepte, sa se indoiasca, sa se deschida in fata tuturor posibilitatilor. Este acel tip de minte care poate vedea lucrurile asa cum sunt, care  - pas cu pas si dintr-o strafulgerare - poate realiza natura originara a tuturor lucrurilor. Aceasta practica a mintii Zen se regaseste de-a lungul intregii carti. In mod direct sau prin inferenta, fiecare sectiune a cartii se refera la problema modalitatii de mentinere a acestei atitudini in meditatia voastra si in viata voastra. Aceasta este o modalitate antica de a da invatatura, ce foloseste limbajul cel mai simplu si situatiile din viata de zi cu zi. Acest lucru inseamna ca studentul trebuie sa se invete pe sine." (Richard Baker)

Joseph Campbell, autorul bestseller-ului Eroul cu o mie de chipuri, definea candva mitul ca fiind „€žreligia altor popoare”€. Dar a mai spus totodata ca una dintre functiile de baza ale mitului aceea este de a ajuta fiecare individ pe parcursul vietii, punand la dispozitie un fel de ghid de calatorie sau harta pentru atingerea implinirii sau, in cuvintele sale, a fericirii. Pentru Campbell, multe dintre cele mai puternice mituri ale lumii sustin calatoria eroica a individului catre fericire.

Raul personificat este respingator la prima vedere. Dar cu cat studiem mai indeaproape personalitatea Diavolului, cu atat mai fascinanta devine. La inceputurile existentei, Spiritul Rau era intruchiparea a tot ce este dezagreabil, mai tarziu, a tot ce este rau, imoral, malefic. El simbolizeaza ura, distrugerea si extinctia si, in consecinta, reprezinta adversarul existentei, al Creatorului, al Divinitatii. Diavolul este razvratitul universului, solitarul din imperiul unui tiran, contrariul uniformitatii, disonanta din armonia universala, exceptia de la regula, particularul din universal, intamplarea neprevazuta care incalca legea; el este individualizarea tendintei, aspiratia de a atinge originalitatea, tot ceea ce tulbura in lumea fizica hotararile lui Dumnezeu, care impune un gen clar de conduita; el rastoarna monotonia care ar putea sa inunde sferele universale daca fiecare atom, in perfecţiunea lui subconstienta si cu o pioasa supunere ar urma orbeste un curs in mare prestabilit. Intrebarea: „De ce Dumnezeu nu il ucide pe Diavol?” este deconcertanta, dar simtim in mod instinctiv ca asa ceva este imposibil. (Paul Carus)

 

„Duh si contemplatie este fara indoiala una dintre cele mai semnificative carti despre religie publicate in secolul al douazecilea.”(Canon Bell)

Trezirea este in parte jurnalul unei cautari si in parte o explorare a fundamentelor stiintifice ale spiritualitatii. Nici o alta carte nu asociaza mai bine intelepciunea contemplativa cu stiinta moderna si nici un alt autor in afara de Harris - om de stiinta, filosof si renumit sceptic - nu ar fi putut sa o scrie.

Mesajul din aceasta carte adresat de Alan Watts lumii occidentale este la fel de puternic si astazi. Petrecem prea mult timp incercand sa anticipam si sa planuim viitorul; prea mult timp nutrind nemultumiri despre trecut. De multe ori ne scapa placerile clipei in eforturile noastre nelinistite de a ne asigura ca urmatoarea clipa este la fel de placuta. Gasind inspiratie in gandirea orientala, Watts ne arata ca vom gasi ceva cu adevarat demn de a fi cunoscut doar atunci cand vom admite fata de noi insine ca nu avem si nu putem avea cunoastere. Pentru a ne bucura de o viata implinita, trebuie sa imbratisam prezentul - sa traim din plin in clipa prezenta.

Scrisa si argumentata cu eleganta si luciditate, aceasta realizare filosofica contine intreaga intelepciune si intregul spirit care au marcat cariera lui Alan Watts si care inca mai rezoneaza in fiecare dintre noi.

 Marea Viziune (Black Elk Speaks) este cartea-marturie a unei extraordinare viziuni spirituale avute de un batran vraci Sioux, in timpul marilor incercari ale indienilor din preerii. Ideile ei sunt revolutionare, asa cum au fost intotdeauna viziunile profetice, revolutionare nu in sferele economiei sau ale politicii, ci in ideea universala a intelesului tainic al vietii. Este revelatia unui om sfant si dezvaluirea acelui quo vadispe care toti oamenii il cauta pentru ei insisi si pentru altii.

Noi am acceptat ca viata inseamna agonie si suferinta, ne‑am obisnuit cu acest lucru si ne gandim ca moartea este ceva ce trebuie evitat cu grija. Si totusi, cand stim sa traim cu adevarat, moartea este extraordinar de asemanatoare cu viata. Nu se poate sa traim fara ca, in acelasi timp, sa nu murim. Nu putem sa traim daca nu murim psihologic in fiecare clipa. Acesta nu este un paradox intelectual. Ca sa traim complet, total, ca si cum fiecare zi ar fi o noua frumusete, trebuie sa murim pentru ziua de ieri, altminteri traim mecanic, iar o minte mecanica nu poate cunoaste niciodata ce este iubirea, nu poate cunoaste nicio­data ce este libertatea.

Pelerinajul este o constantă a umanităţii şi o şansă de îmbogăţire spirituală.

Drumul către locaşurile de închinare şi întâlnirea cu oameni şi locuri prin care simţim lucrarea lui Dumnezeu în viaţa lumii sunt întotdeauna încununate de bucurie fi binecuvântare.

Ilustrații color, istoricul fiecărei biserici, adresă, telefon, informații utile.

Friedrich Benesch este cunoscut pentru studiile sale de christologie.

De bună seamă, există mai multe feluri de a închipui dragostea pentru aproapele: monahismul şi căsătoria sunt, în egală măsură, "taine ale iubirii". Însă forma de temelie pentru comuniune rămâne dragostea de început dintre barbat şi femeie sub taina căsătoriei. Dovadă sunt nenumăratele pilde - reunite în această carte - de sfinţi canonizaţi care au fost căsătoriţi, dar pe care viaţa conjugală nu i-a împiedicat să ajungă pe cele mai înalte culmi ale duhovniciei.