Religie & Spiritualitate

Parintele Dumitru Staniloae este cu siguranta cel mai mare teolog ortodox al sfarsitului secolului XX. Vasta si profunda, opera sa exprima in acelasi timp sensibilitatea mistica si rigoarea dogmatica a Ortodoxiei patristice, cat si geniul specific al Ortodoxiei romanesti.

In lumea noastra adeseori insuportabil de cenusie, ne izbaveste lumea de Sus, intrupandu‑se in lumina si frumusete. In odajdii de poveste, taramul minunii isi intinde bratele catre cei mai mici cititori, plin de talc si invataminte, cu ochii limpezi si zambet cald. Compa­siunea si umorul luminos, idealurile crestine si realitatea brutala a grijilor lumesti, raza calda a bunatatii eroice si melancolia vremelniciei celor pamantesti se oglindesc in minunatele texte din fondul clasic al literaturii ruse si universale pe care le puteti gasi aici. Cititorului iubitor de frumusete, bunatate si emotie autentica acest buchet de rare flori literare - care ingemaneaza placerea istorisirii si folosul sufletesc - ii va aduce, fara indoiala, bogatie sufleteasca dainuitoare.

John Meyendorff (1926-1992) s-a nascut la Neuilly, din parinti rusi cu radacini germano-bal­ti­ce, emigrati in Franta. Din pricina originii si sta­tu­tu­lui sau de emigrant, a resimtit pe propria piele carentele si desertaciunea nationalismelor in Bi­seri­ca.

Rugaciunea lui Iisus potrivit invataturii marilor duhovnici athoniti ai secolului al XX‑lea Muntele Athos este si azi "sipetul Rugaciunii lui Iisus", si marii duhovnici ale caror invataturi si marturii sunt prezentate in acest volum se afla printre cei mai desavarsiti mostenitori ai traditiei care a transmis-o de-a lungul vremii, dar si printre cei mai iscusiti lucratori ai acestei rugaciuni, si prin urmare cei mai indreptatiti sa vorbeasca despre ea, ca traitori ai ei. [...] Cuvintele lor nu sunt nicidecum teoretice, ci intemeiate pe o experiere launtrica, care le confera o simplitate, o prospetime si o forta pe care nici un studiu istoric si nici o sinteza abstracta nu le pot avea. - Jean‑Claude Larchet

Substanta volumului de fata e alcatuita dintr-o serie de dialoguri purtate in vara lui 1981 la Cernica intre parintele profesor Dumitru Staniloae si preotul ortodox francez Marc-Antoine Costa de Beauregard. Publicate in 1983 in franceza, ele sunt restituite aici spatiului spiritual si teologic romanesc pe care-l ilustreaza exemplar.

Cartea de fata - teza de doctorat a teologului german Jurgen Henkel sustinuta in 2001 la Facultatea de Teologie Evanghelica a Universitatii din Erlangen - e o excelenta introducere in teologia ascetica si mistica a Bisericii Ortodoxe asa cum a fost prezentata intr-o sinteza sistematica de parintele Dumitru Staniloae in Spiritualitatea ortodoxa. Ascetica si Mistica (1947, 1981). Plecand de la problema precizarii relatiei dintre indumnezeire si etica, Jurgen Henkel ofera o fina si profunda analiza a acestei opere fundamentale pe care o situeaza in contextul general al teologiei romanesti a secolului XX, cu privire speciala asupra teologiei mistice. († Serafim, mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Romane a Germaniei si Europei Centrale si de Nord)

De‑a lungul vietii pamantesti, oricine s‑a ciocnit de problema bolii, resimtind impactul negativ pe care ea il are de obicei in viata noastra si a celor apropiati noua. Medicul, psihologul si teologul Konstantin Zorin, binecunoscut deja cititorilor romani, ne ofera in noua sa carte o sinteza intre traditia biblico‑patristica si descoperirile stiintei, ajutandu‑i pe ortodocsii contemporani sa gaseasca echilibrul necesar in fata incercarilor bolii. Punand in lumina dubla origine - fizica si duhovniceasca - a bolii, autorul insista totodata asupra mijloacelor de a‑i inlatura cauzele acolo unde lucrul acesta este posibil, precum si asupra metodelor dobandirii foloaselor duhovnicesti acolo unde Dumnezeu nu ingaduie vindecarea. Orientata, la fel ca celelalte carti ale autorului, spre lamurirea si rezolvarea problemelor cu care se confrunta ortodocsii zilelor noastre, lucrarea de fata va constitui un ajutor pretios pentru oricare dintre numerosii crestini a caror viata a fost afectata de boala intr‑un fel sau altul.

Praznicele Bisericii noastre sunt un dar al lui Dumnezeu si, totodata, un intreg sistem de invatamant: ele sunt o ucenicie intru desavarsire. Domnul ne daruieste praznicele de-a lungul anului bisericesc ca pe niste semne pline de lumina, care alunga monotonia plictisitoare a timpului si o adumbresc cu vesnicia. Praznicele sunt un dar, dar si un imbold. prin ele, Dumnezeu Isi deprinde slujitorii sa simta prezenta Lui in viata lor.

Rezultat a peste jumatate de secol de sustinuta activitate teologica, opera parintelui Staniloae continua inca sa intimideze prin vastitatea aproape incredibila a abordarilor si concretizarilor. Interesul pe care acestea il suscita in Occident este ilustrat de cartea de fata, teza de doctorat sustinuta in martie 1997 la Roma de profesorul polonez Maciej Bielawski.

Comentariul arhimandritului Athanasie Mytilineos la Hexaemeron (cartea Facerii) are deosebita calitate de a te face martor al felului minunat in care Dumnezeu a creat lumea, iar aceasta nu scolastic, ci facandu-te sa simti adierile creatoare ale Duhului Domnului, recurgand totodata la datele stiintelor moderne pentru a le pune in valoare des­coperirile sau, dimpotriva, pentru a le dovedi lipsa de te­meinicie, asa cum se intampla in cazul evolutionismului. Suntem convinsi ca cititorul va admira arta didactica si metoda limpede de selectare a informatiilor, care nu ingreuneaza lectura, ca in cazul cartilor cercetatorilor contemporani. Din aceste motive, volumul este pe deplin accesibil tuturor celor pasionati de o cunoastere mai profunda a universului.

Cartea de fata prezinta corespondenta Cuviosului Sofronie (Saharov, 1896-1993) cu unul dintre cei mai mari teologi ortodocsi ai veacului trecut - Protoiereul Gheorghe Florovski (1893-1979). Scrisorile publicate aici prezinta un interes atat istoric, cat si teologic. Cuviosul Sofronie si Protoiereul Gheorghe Florovski sunt doua destine diferite, doua cai crestine. Cu toate acestea, amandoi sunt reprezentanti ai unei generatii ce se distinge printr-o cat se poate de inalta cultura dogmatica. Anii devenirii lor duhovnicesti corespund cu perioada infloririi teologiei emigratiei ruse din prima jumatate a veacului al XX-lea. Dupa mutarea Cuviosului Sofronie in Anglia in 1959, schimbul de scrisori s-a rarit. Cu toate acestea, sprijinul reciproc in rugaciune nu a slabit pana la sfarsitul zilelor lor.

„În adâncurile unei păduri din nordul Rusiei, în nuanțe de jad și ambră, departe de orice urmă de civilizație, mănăstirea Valaam se contopește cu anotimpurile așa cum o face de o mie de ani…” Așa începe povestea lui John Oliver, un tânăr american aflat într-o călătorie a descoperirii, o călătorie care îl duce la o veche mănăstire rusească, un loc al păcii și al nevoinței. Pentru că la Valaam el întâlnește profunzimile Ortodoxiei și i se amintește că viețuirea creștină nu este pentru cei slabi de înger.

La 10 septembrie 1992 se lansa cu mare fast, in gradina schitului Darvari din Bucuresti, o carte "iconica": 7 dimineti cu parintele Staniloae, un volum de convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu, ingrijit de subsemnatul. A fost meritul gandirii ecleziale a lui Sorin Dumitrescu si flerului sau de editor de calibru sa-l provoace pe parintele Dumitru Staniloae - aureolat deja cu statutul de cel mai mare teolog al secolului XX - la un dialog-fluviu care s-a intins pe durata unei saptamani, si la care am luat parte nemijlocit in micul apartament din strada Cernica. Doua personalitati ale vietii crestine, doua expresii ale aceluiasi aluat duhovnicesc, doua forme de cautare asidua a raspunsului esential prin intrebarea bine formulata... Cartea s-a constituit rapid intr-un urias succes, caci era pentru prima oara cand "marele Staniloae" putea fi citit de (aproape) oricine. Iar acum, la 33 de ani distanta, cand Parintele este declarat Sfant iar Sorin a trecut si el pragul fericitei vesnicii, m-am gandit ca acest gest de restituire livresca este cel mai nobil omagiu care poate fi adus memoriei si lucrarii celor doi, uniti acum de nadejdea invierii. Multumiri se cuvine sa aduc Anastasiei Dumitrescu pentru modul delicat in care a dat curs acestui demers editorial si duhovnicesc, deopotriva. - Razvan Bucuroiu, Septembrie 2025

Gioacchino din Fiore a fost o uluitoare descoperire pentru modernitatea europeană: un autor din secolul al XII-lea care prevestește, prin spectaculoase analogii biblice și istorice, o epocă a iubirii și a egalității oamenilor, corespondentă Duhului Sfânt și eventual unui al treilea Testament, după cel al Tatălui și cel al Fiului. Această nouă epocă, în versiunea ei seculară, a alimentat utopiile sociale ale gânditorilor moderni. Așadar, de ce nu am regândi însăși identitatea și utopiile lumii recente recitind textele medievale care le-au fondat?

Volumul de față este primul dintre cele șase ale unei ample monografii despre viața și învățăturile lui Iisus Hristos. El își propune o recitire atentă a textului evanghelic, însoțită de citate din Vechiul Testament, Sfinții Părinți și alte surse accesibile care să contureze cu cât mai multă acuratețe chipul deopotrivă uman și divin al Mântuitorului. Deși abordează subiectul într-o manieră exhaustivă, plină de elemente mai puțin cunoscute, atât de natură exegetică, cât și de natură anecdotică, lucrarea nu se adresează doar teologilor și nici măcar doar creștinilor:

„Această serie de cărți despre Iisus nu este destinată atât acelor creștini care sunt înrădăcinați în Sfânta Tradiție, cât necredincioșilor, celor care încă se îndoiesc și ezită. În primul rând, ea poate oferi anumite răspunsuri celor care nici măcar nu cred că Iisus a existat. În al doilea rând, ea este destinată celor care recunosc că Iisus a existat, dar nu cred că El este Dumnezeu. În al treilea rând, ea este destinată celor care se consideră probabil creștini, dar se raportează la narațiunile evanghelice cu scepticism sau privesc Evangheliile prin prisma criticii la care a fost supus Noul Testament în lucrările specialiștilor apuseni din secolele al XIX-lea și al XX-lea.“ Mitropolitul Ilarion Alfeiev

Acest prim volum este dedicat lecturii tematice a textului evan ghelic, în urma căreia cititorul își va reactualiza cunoștințele biblice (în particular evanghelice) despre Iisus Hristos, parcurgând, ca și cum ar fi prezent la el, drumul Mântuitorului, de la Botezul Său în Iordan până la moartea Sa pe Cruce și la Înviere.

Sfinții păgâni ai Vechiului Testament este una dintre cărțile cele mai frumoase ale lui Jean Daniélou. Erudiția biblică și patristică, cercetările de istorie a religiilor din vremea sa și tradiția liturgică oferă elementele unei serii de portrete exegetice ale personajelor care, deși nu făceau parte din poporul ales, au avut o mare pondere simbolică și spirituală în istoria mântuirii: Abel, Enoh, Danel, Noe, Iov, Melchisedec, Lot și regina din Saba – unele bine-cunoscute, adevărate „metafore vii” ale culturii izvorâte din tradițiile iudaică și creștină, iar altele rămase într-o misterioasă penumbră.

Jean Daniélou le reconstituie chipurile pentru a le pune în lumină, cu măiestria istoricului și subtilitatea teologului, sensurile universale. Paginile sale sunt străbătute de problematica „revelației cosmice” ai cărei protagoniști au fost acești „sfinți” care au răspuns chemării adresate de Dumnezeu conștiinței lor morale. De o mare prospețime și de multe ori surprinzătoare, cele opt portrete devin oglinzi profetice ale prezenței divine în lume.

În textele Sfintelor Scripturi există o legătură continuă între prezenţa apei şi cea a Spiritului dătător de viață, subliniindu-se că una este simbol al celuilalt.

Odată cu trecerea din Vechiul la Noul Testament, apa devine materie sacramentală prin care suntem primiţi în sânul comunităţii ecleziale, în urma botezului. Dacă apa trupului ne dă viaţa biologică, apa Sfântului Botez ne naşte la viaţa în Dumnezeu, introducându-ne pe calea spre sfinţenia pentru care am fost destinați.

În acest eseu teologic de mare densitate, Hans Urs von Balthasar investighează temelia paradoxală a creștinismului: o tradiție care se adresează întregii umanități, dar care își află centrul în simplitatea credinței – nu ca naivitate intelectuală, ci ca o formă de transparență ontologică în fața adevărului revelat. Balthasar dezvoltă o reflecție critică asupra deformărilor spirituale care reduc creștinismul la ideologie, moralism sau estetism golit de viață teologică. În opoziție cu aceste tendințe, autorul propune o redescoperire a «simplității» evanghelice ca acces privilegiat la misterul Trinității, o simplitate care nu simplifică realitatea, ci o adâncește în lumina iubirii divine. Volumul se constituie astfel într-un apel la o reevaluare a raportului dintre rațiune și credință, dintre teologie și viață spirituală, în contextul modernității târzii. Scris într-un stil sobru și provocator, textul se adresează cititorului pregătit pentru o confruntare cu exigențele proprii gândirii balthasariene.

Micul abecedar prezentat aici nu poate anticipa nimic din ceea ce va urma. Nu vrea decât să ofere câteva linii directoare pentru prezent. Nu un catehism care să justifice aspectele individuale ale credinţei creştine, să le explice şi să le prezinte în context. Cu atât mai puţin o teologie dezvoltată, nici măcar o schiță a ei. Doar câteva indicatoare în punctele de răscruce unde s-ar putea apuca pe un drum greşit. Doar o busola care arată mereu unde este Nordul. Busola are avantajul că nu trebuie decât să arate, nu să dovedească. ???????????????????????????????????????? are dezavantajul că nu poate dovedi suficient de detaliat unele lucruri pe care le arată. Dar are încredere că lumina lui Hristos, spre care arată, se dovedeşte singură şi astfel respinge ceea ce este fals; ea este ???????????????????? ???????????? ???????? ????????????????????. Totul va depinde deci de aceasta: să vedem strălucirea luminii lui Hristos, în unitatea ei incomparabilă.

În ce direcţie ar trebui să privim ca să vedem răsărind zorii? Probabil într-acolo unde ceva cu adevărat spiritual devine vizibil în tradiția bisericească. Unde creştinismul apare nu ca o doctrină recitată laborios, ci ca o aventură captivantă. De ce se uită toată lumea brusc la chipul ridat, dar radios al albanezei din Calcutta? Ceea ce face ea nu este nou pentru creştini: Las Casas, Peter Claver au făcut lucruri similare. Dar deodată, vulcanul socotit stins a început să scuipe iarăşi foc. Iar această bătrână nu are nimic progresist, nimic tradiţionalist. Ea întruchipează fără efort centrul, întregul.

O carte a credintei, a nadejdii si a iubirii. Un crin al iubirii de Hristos aduna marturii despre Parintele Ioan Iovan, pastor al rugaciunii si al iubirii de Hristos. Preoti, monahi si credinciosi povestesc despre intalnirile lor cu el, despre puterea cuvantului si lumina slujirii sale.

Dalai Lama începe cartea Calea de mijloc cu un argument elegant despre puterea compasiunii în cultivarea unei vieți fericite. Pornind de aici, el conectează ideile de bază ale filosofiei budiste cu adevărurile condiției noastre comune de azi. Sanctitatea Sa oferă o învățătură strălucitoare și clară despre modul în care ideile budiste despre vid și interdependență se raportează la experiența personală și aduc o înțelegere mai profundă a lumii din prezent.

Într-un stil practic, cartea Calea de mijloc prezintă o explicație cuprinzătoare a învățăturilor fundamentale ale tradiției Mahayana, bazată pe lucrările a două dintre cele mai venerate figuri ale budismului. Folosind Calea de mijloc, a lui Nagarjuna, Dalai Lama explorează viziunea budistă despre altruism, origine dependentă și procesele cauzale care ne blochează în cicluri de suferință. El bazează aceste discuții filosofice pe Trei aspecte principale ale căii, de Tsongkhapa, învățându-ne cum să punem în practică disciplina etică, înțelepciunea și compasiunea.

Prin aceste învățături frumos complementare, Sanctitatea Sa ne îndeamnă să ne folosim „mintea obiectivă, înzestrată cu un scepticism curios“, ca „să ne angajăm într-o analiză atentă și să căutăm motivele din spatele credințelor noastre“.

Dacă ai putea sta de vorbă cu Dalai Lama, despre ce ați discuta?

Fabien Ouaki, renumit om de afaceri francez, a avut o astfel de șansă și l-a întrebat pe Dalai Lama despre problemele cotidiene care ne umplu viața și programele de știri. Cartea Imaginează-ți că toți oamenii... cuprinde răspunsurile remarcabile ale Sanctității Sale, acoperind o gamă largă de subiecte: politice, sociale, personale și spirituale, inclusiv mass-media și educația, căsătoria și sexul, dezarmarea și compasiunea.

Binecuvântată de gândurile vesele și perspicace ale Sanctității Sale, cartea Imaginează-ți că toți oamenii... îți permite să întrezărești mecanismele uimitoare ale unei minți extraordinare și să înțelegi importanța mai mare ca oricând a spiritualității în lumea de azi. Cartea include și textul „Comunitatea globală și nevoia de responsabilitate universală“.

Dintr-o inima blanda curge izvor de Rai. Un om simplu de la sat. Un mare parinte al neamului romanesc. Cuvintele pline de foc duhovnicesc ale Sfantului Cleopa de la Sihastria, iscusit pastor al sufletelor incercate, sunt o mangaiere pentru cei apasati de durere si o lumina pentru cei rataciti. In aceasta carte, sihastrul a carui smerenie a deschis portile Raiului iti arata ca ca nicio noapte nu e prea intunecata acolo unde arde rugaciunea.

Părintele arhimandrit Sofian Boghiu, fost stareț al mănăstirilor Antim și Plumbuita din București, a fost una dintre cele mai rodnice personalități ale monahismului românesc din secolul al XX-lea, un trăitor exemplar al Evangheliei Mântuitorului, preocupat întreaga sa viață de dobândirea rugăciunii neîncetate și de a sădi această rugăciune în sufletele credincioșilor, călăuzindu-i „cu timp și fără timp” (2 Timotei 4, 2), după îndemnul Sfântului Apostol Pavel, în lucrarea spre dobândirea Împărăției lui Dumnezeu.

„«Vas ales» al lui Dumnezeu, făclie lină și luminoasă a credinței, adevărat trăitor și mărturisitor al Ortodoxiei”, părintele arhimandrit Sofian Boghiu, ca stareț al Mănăstirii Antim, a scris una dintre cele mai frumoase pagini ale spiritualității românești, arătându-se deplin moștenitor al spiritualității isihaste a Sfântului Paisie de la Neamț și a Sfinților Gheorghe și Calinic de la Cernica.

Părintele Sofian, prin modul în care a înțeles să-și asume, încă din fragedă copilărie, crucea urmării lui Hristos, ne-a arătat că sfințenia și sfințirea propriei persoane sunt lucrurile cele mai firești structurii sufletului răsăritean ortodox, că sfințenia nu este un ideal de neatins pentru omul contemporan, ci că acesta, prin trudă, prin nevoință, răbdare și jertfire de sine, poate împlini chemarea la îndumnezeire (Matei 5, 48). (…)

Paginile volumului de față alcătuiesc viața și făptuirea acestui călugăr cu viață sfântă, mărturie, dar și mărturisire, așternută în scris, cu migală și acribie scriitoricească, de arhimandritul Antipa Burghelea, din obștea Mănăstirii Antim, care, la îndemnul și sub coordonarea noastră, a alcătuit această lucrare. Părintele Protosinghel Antipa a adunat principalele repere biografice ale Cuviosului Părinte Sofian nu doar din bibliografia existentă până acum, ci a cercetat toate documentele arhivistice cunoscute despre părintele Sofian, culegând, în același timp, informații bogate de la ucenici și de la cei care l-au cunoscut pe părintele Sofian Boghiu. - Arhim. dr. Nectarie Șofelea, Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor

Cuviosul a slujit si a predicat cu timp si fara timp. Omiliile sale, rostite ori de cate ori avea ocazia, insa cu precadere in duminici si sarbatori, precum si in ajunul praznicelor si in serile de vineri si de duminica, au ajutat foarte mult la catehizarea credinciosilor, intr-un autentic mod duhovnicesc. Cuvantarile sale erau rostite intr-un stil simplu, cald si adeseori spontan, fiind bine documentate din punct de vedere teologic si istoric. Raportarea sa sincera si realista la trairea duhovniceasca, precum si la realitatile vietii contemporane, a oferit valoare omiliilor, care erau usor de asimilat pentru ascultatori, miscandu-le inimile spre cercetare launtrica si spre pocainta.

Noutatea editoriala o reprezinta transcrierea a doua predici dupa manscrisele Sfantului Sofian Boghiu si transliterarea unor predici inregistrate audio de ucenicii de odinioara, acestea fiind in numar de 11. Astfel lucrarea initiala Buchet de cuvantari, care cuprindea un numar de 40 de predici, a fost completata si imbogatita in actuala editie de Predici si cuvantari, integrata in colectia Omiletica. Predici. Prin randuiala Sfantului Sofian – nu prin stradania ostenitorilor acestui volum – actuala lucrare cuprinde un numar de 100 de predici si cuvantari la Centenarul Patriarhiei Romane.

Prima editie a acestei carti a aparut in anul 1993, la Editura TRINITAS din Iasi, cu binecuvantarea mitropolitului de atunci al Moldovei si Bucovinei, azi Preafericitul Parinte Patriarh Daniel. In cei aproape douazeci de ani care au trecut de atunci s-au petrecut multe schimbari in viata bisericeasca si de stat a romanilor din stanga Prutului, dar au aparut si lucrari remarcabile, datorate mai cu seama cercetatorilor de acolo, toate bazate pe un valoros material inedit de arhiva. Ele pun in lumina multe aspecte necunoscute pana atunci din istoria romanilor basarabeni, mai ales din nefericita perioada „sovietica” (1944-1989).

Din aceste motive, am considerat ca se impune revizuirea si completarea primei editii, pentru ca sa o punem in mana celor care doresc sa cunoasca adevarata istorie a Basarabiei, o istorie a romanilor de acolo si a vietii lor nationale si spirituale. O inchinam tuturor eroilor neamului romanesc si mucenicilor dreptei credinte din Basarabia instrainata, adormiti intru nadejdea invierii neamului si a credintei lor stramosesti, atat celor din perioada tarista (1812-1917), cat si celor din perioada sovieto-ateista dintre anii 1944-1989. - Autorul (Sibiu, 1 ianuarie 2012)

Cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, in anul 2025, dedicat Centenarului Patriarhiei Romane, Editura Basilica a reeditat volumul publicat in 2012, actualizand unele informatii si pe care l-a imbogatit cu numeroase ilustratii. Lucrarea apare, totodata, spre a marca implinirea unui veac de la ridicarea Bisericii din Basarabia la rangul de Mitropolie, un moment de referinta in istoria poporului roman.

Psaltirea prorocului si imparatului David publicata cu aprobarea Sfantului Sinod si cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane.

Somn, vise și tămăduiri nocturne. De la neuropsihologie la sfinții doctori fără-de-arginți

Lucrarea ne descoperă dintr-o perspectivă interdisciplinară fenomenul incubației și al visului tămăduitor în Antichitatea târzie creștină și în Bizanțul medieval, principalele surse ale cercetării fiind reprezentate de antologiile cu minuni săvârșite de Sfinții Mucenici Cosma și Damian, Sfinții Mucenici Chir și Ioan, Sfântul Mucenic Artemie, Sfânta Muceniță Tecla, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfântul Arhanghel Mihail, Sfântul Mucenic Terapont, Sfântul Mucenic Dometie Persul, Sfântul Arhidiacon Ștefan și Sfântul Proroc Isaia.

Consultând o foarte bogată bibliografie și analizând pertinent sursele, autorul a realizat o lucrare valoroasă, de mare interes pentru omul contemporan, cu o structură coerentă, bine articulată, dovedind o excelentă cunoaștere a subiectului.

Domnul Cezar-Ivan Coliță demonstrează aptitudini de cercetător pasionat, perseverenţă și maturitate, capacitate de analiză și de reflecție personală. Textul este redactat într-un stil elegant, cu multă preocupare pentru corectitudine, precizie și claritate.

Trebuie menționat faptul că această lucrare constituie forma adăugită și revizuită a tezei de doctorat, susținută în ședință publică în data de 18 decembrie 2023, în urma căreia i s-a acordat domnului Coliță doctoratul în teologie. (…)

Somnul este însoțit și de vise, de aceea vom afla din lectura atentă a cărții de față modul în care acestea erau percepute în epocă, rolul lor în spiritualitate, religie și societate, precum și impactul pe care îl aveau asupra vieții cotidiene.

Cartea oferă totodată o privire detaliată asupra diferitelor tipuri de vise, inclusiv cele considerate profetice și taumaturgice, care influențau deciziile și credințele oamenilor din Bizanț. Lucrarea este valoroasă nu doar pentru cei interesați de Istoria Bizanțului, ci și pentru cei care studiază psihologia visului și influența culturală a acestuia de-a lungul istoriei. - Pr. Prof. univ. dr. Emanoil Băbuș

Noua editie a Bibliei sau a Sfintei Scripturi apare in anul 2025, Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Romane si Anul comemorativ al duhovnicilor si marturisitorilor ortodocsi romani din secolul al XX-lea.

Orice viață de om – inclusiv a geniilor, eroilor și sfinților – e o suferință, o boală, o mizerie, o umilință și un nimic. Și, în același timp, orice viață de om e o frumusețe și o minune sub cer. În primul sens, orice viață e o mizerie, o umilință, o ratare, o prăbușire, o înfrângere și o tragedie pentru că orice viață înseamnă în condiția istorică o mulțime de slăbiciuni, suferințe și umilințe. Orice om e bolnav, orice boală e o suferință și orice bătrân e o umilință. Orice om e un vierme, dar un vierme care gândește, iubește și concepe absolutul. Oricât de mizerabilă, orice viață umană e un sublim și o minune, pentru că până și în cel mai redus, primitiv, brutal, abrutizat, bolnav sau neputincios om ea înseamnă un imperiu de gânduri, năzuințe, speranțe, doruri, iubiri, avânturi și sete neostoită de total, de absolut. Nimic mai firav și fragil ca omul, dar totodată nimic mai neostoit și însetat de absolut: atâta putere în atâta slăbiciune, atâta rezistență în atâta fragilitate, atâta tenacitate în atâta micime, atâta viață în atâta moarte.