Religie & Spiritualitate

Inima meditației este compasiunea. Fără această bază esențială, alte practici sunt inutile. Din fericire, mintea poate fi antrenată în compasiune, devenind astfel un teren fertil pentru practicarea Marii Completitudini (Dzogchen), considerată a fi culmea practicii spirituale în budismul tibetan.

În cartea Inima meditației, Sanctitatea Sa Dalai Lama ne ghidează spre accesarea acestei conștientizări profunde și ne oferă o interpretare modernă la poemul inițiatic Cele 3 căi de a pătrunde în miez, al marelui înțelept Patrul Rinpoche. De asemenea, el lămurește în termeni moderni învățături ancestrale despre eliminarea barierelor care ne atrag în noianul gândurilor și acțiunilor distructive și contraproductive.

„Cartea Inima meditației reflectă profunzimea culturii tibetane meditative și reflexive, infuzată cu bunătate și spirit practic. Este un exemplu strălucit al modului în care măreața civilizație tibetană continuă să aducă beneficii lumii.“ - Dr. Jeffrey Hopkins

Fiecare dintre noi s-a simţit vinovat de nenumărate ori. Adesea, sentimentul vinovăţiei ne împiedică să ne trăim din plin viaţa, otrăvindu-ne cele mai frumoase clipe, ne împiedică să construim relaţii sănătoase cu familia, prie­tenii, cu ceilalţi oameni, putându-ne conduce – ca orice emoţie negativă foarte intensă – chiar la boli fizice grave. Pe de altă parte, tot acest sentiment ne poate da imboldul de a ne schimba obiceiurile rele, spre a deveni mai responsabili şi mai buni. 
Cartea de faţă ne învaţă să vedem distincția – atât de delicată şi importantă – dintre vinovăţia nevrotică, autodevoratoare, distructivă, şi cea sănătoasă, care duce la însănătoşirea sufletească, la pocăinţă, la regăsirea de sine şi la apropierea de Dumnezeu, pentru a ne bucura de o viaţă lăuntrică echilibrată, în armonie cu noi înşine, cu oamenii şi cu Cel Care ne-a zidit.

Părintele Ion Buga este un reputat biblist și predicator, profesor universitar și traducător , un scriitor prolific, preocupat de dialogul dintre credință și cultură, cu un orizont de introspecție larg ce vizează domenii precum antropologia, sociologia, filosofia, muzica și arta.
Sinteza omiletică cuprinsă în această carte este rodul unei preocupări de viață a părintelui, ce caută mereu expresivitatea Cuvântului roditor. Îmbinând erudiția teologică cu o sensibilitate pastorală autentică, omiliile de față nu se adresează doar intelectului, cât mai ales inimii credinciosului, devenind cuvânt viu, în egală măsură hrănitor și pătrunzător.
Discursul traduce mesajul evanghelic în limbajul contemporan, păstrând duhul Părinților filocalici ai Tradiției patristice, pe alocuri cu accente profetice.
Într-o lume ce-și revendică tot felul de repere lipsite de consistența unei reale ținte, omiliile părintelui Buga sunte veritabile chemări la metanoia, la trăire autentică a credinței, oferind credinciosului un posibil model de viață duhovnicească. - Pr. Cristian Muntean 

Sfânta Împărăteasă Elena este un model de referință pentru femeile creștine din toate timpurile, dar mai ales pentru mame, oferind un exemplu de mărturisire a credinței creștine în familie și în societate. Ea a reușit să îmbine cu măiestrie înțelepciunea cu evlavia, noblețea sufletească cu dărnicia, dovedind că adevărata putere stă în credință și în faptele bune.

Sfânta Elena este cunoscută ca o femeie de o profundă evlavie și milostenie, trăindu-și viața în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor.  Viața Sfintei Împărătese Elena este plină de lecții morale și spirituale, care rămân actuale și astăzi.  Fie ca mijlocirea Sfintei Împărătese Elena să ne fie sprijin și călăuză în toate zilele vieții noastre
Sfântă Împărăteasă Elena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Apărute, fragmentar, în varii ediții, nu întotdeauna traduse din original și niciodată adunate la un loc, cele cinci sute de capete semnate de Sfântul Nicolae Velimirovici tratează despre cinci teme fundamentale ale creștinismului: despre dragoste și adevărata sa față, despre credință și esențialitatea păstrării neprihănite a predaniei ortodoxe, despre minuni și - paradoxal doar pentru cine are o certă înrudire cu orbirea sufletească - firescul, de fapt, al acestora, despre tineri și, în fine, despre Sfânta Biserică.

Esența gândirii teologice, așa cum o numeam mai sus, a Sfântului Nicolae are, printre nenumărate altele, și meritul racordării ei neobosite și revelatoare la realitățile imediate ale veacului atât de sângeros în care eruditul autor și-a desfășurat activitatea. Iar dacă veacul este sângeros și nebun, atrage neobosit atenția sfântul, aceasta se întâmplă din pricina înstrăinării sale de Hristos. Așa se explică și faptul că, parcurgând scrierile acestui veritabil Ioan Gură-de-Aur al secolului douăzeci, ne aflăm tot timpul - neîndurător pentru unii, dulce reconfortant pentru alții - în plin sistem de referință scripturistic. Singurul care poate da seamă, fără rest, despre chipul părelnic al acestei lumi.

Tradiţia biblică. Tradiţia a două mii de ani de nevoinţă creştină, de coborâre ascetică până în abisurile fiinţei omeneşti şi de luminări de la Dumnezeu.
Medicina. Psihologia. Toată puterea ştiinţei şi cunoaşterii omeneşti, puterea a mii dintre cele mai bune minţi şi munca lor de o viaţă întreagă.
Împreună pentru a da răspunsul, într-o nouă lucrare a unui autor consacrat.
Boala. Suferinţa. De ce? Pentru ce? De unde şi încotro?
Teolog, medic şi cadru didactic universitar, Konstantin V. Zorin îmbină rigurozitatea ştiinţifică şi suflul proaspăt al prezentării moderne cu forţa şi densitatea tradiţiei sfinte. Între sensul vieţii şi sensul morţii, boala îşi află în noua lui carte o abordare sistematică şi completă: de la stres şi traume psihice, de la fuga de sine, adormirea conştiinţei şi pustietatea lăuntrică la alergii, hipertensiune şi îngrăşare, mecanismele prin care maladia duhovnicească se transformă în suferinţă şi boală fizică apar cu limpezime în faţa ochilor cititorului.
Credinciosul interesat de sport sau sportivul preocupat de problemele vieţii spirituale va găsi pentru prima dată într-o carte de acest gen un capitol consacrat relaţiei dintre creştinism şi cultura fizică, în completarea clasicei liste de „medicamente” duhovniceşti.
Paşi spre însănătoşire: o perspectivă completă. 

Cunoscut deja ]n calitatea de restaurator pasionat al imaginii interbelicului, Dan Ciachir își urmează cerecetarea până în zilele noastre cu un aplomb ce ne-ar îndemna a-l numi un reporter al istoriei.

Gheorghe Grigurcu - România literară, nr. 8/2025

O poveste despre dragoste și război, despre întâlnirea omului cu Dumnezeu

„Scopul principal al cărților mele este de a trezi în inimile cititorilor mei capacitatea de a iubi, fără de care întâlnirea cu Dumnezeu va conduce nu la unirea cu El, ci la respingerea Lui. Pentru că «Dumnezeu este iubire»”. (pr. Alexandru Torik)

Părintele Alexandru Torik este cunoscut cititorilor creștini iubitori de beletristică din România, romanele sale Selafiila, Căprioara, Dimitrie și vămile cerului, seria Flavian – best-seller‑uri care au încântat și lu­mi­nat duhovnicește generația cea mai tânără de cititori –, impunându‑l publicului ca pe un scriitor accesibil și profund în același timp, capabil să ofere o viziune de viață deopotrivă întăritoare și duhovnicească, adaptată vremurilor pe care le trăim, dar aptă să ne conducă spre porțile Cerului. 
Misionar al zilelor noastre, care știe, în proza sa, să îmbrace o inimă de diamant în „ținută de blugi”, părintele Alexandru Torik, refuzând formele fără fond, ne oferă istorisiri pline de suspans și emoție. 
Convertirea omului secular pe calea spre Dumnezeu este tema do­minantă a scrierilor de ficțiune ale autorului, care reușește să surprindă această temă, în cele mai diverse medii de viață, desfășurând‑o în linii narative tensionate, dinamice și imprevizibile, care te țin cu sufletul la gură. Fie că te poartă în universurile reale ori fantastice ale adolescenților, prin geografii exotice, în lumea sporturilor extreme ori prin episoadele, neașteptat de diverse, ale vieții preoților de azi, cu ispitele și încercările lor, ori chiar în inima Ortodoxiei – Sfântul Munte Athos, literatura părintelui Torik este centrată pe două aspecte: realitatea de zi cu zi și prezența lucrătoare a lui Dumnezeu în cotidian, prezență pe care eroii nefamiliarizați cu viața creștină din proza sa se deprind să o descopere prin experiență proprie, cu ajutorul Bisericii și al semenilor. 
Acest roman este o poveste de dragoste și război, mai precis, povestea unei mari iubiri și a unor mari prietenii, născute în spatele frontului. 

În rugăciune ține-te de regula urmă­toa­re: mai bine să spui cinci cuvinte din inimă decât nenumărate cu limba. Când bagi de seamă că inima ta e rece și n-ai chef să te rogi, oprește-te, încălzește-ți inima cu oarecare imagi­ne vie – de pildă, cea a ticăloșiei tale, a sărăciei și orbirii tale duhovnicești – sau prin gândul la marile binefaceri din fiecare clipă ale lui Dumne­zeu față de tine și de tot neamul omenesc, mai ales față de creștini, iar apoi roagă-te fără grabă, cu simțire caldă. Chiar dacă nu vei reuși să citești toate rugăciunile, n-o să fie nici un necaz, iar fo­lo­sul din rugăciunea nepripită și caldă va fi mult mai mare decât dacă ai citi toate rugăciunile, dar în grabă, fără simțire. Voiesc cinci cuvinte a grăi cu mintea mea decât zece mii de cuvinte cu limba. Se înțelege, ar fi foarte bine dacă am putea spune cu simțire la rugăciune și zeci de mii de cu­­vinte. - Sfântul Ioan din Kronstadt

Cartea de față, a cunoscutului neuropsihiatru Vladeta Ierotici, nu este doar o culegere de convorbiri duhovnicești cu renumiți părinți ortodocși sârbi ai veacurilor al XX‑lea și al XXI‑lea, ci și o incursiune în provocările lumii actuale și răspunsurile la acestea, privite din punctul de vedere al unui om care de‑a lungul întregii sale vieți, prin lucrarea rugăciunii, smereniei și pocăinței, s‑a străduit să se apropie și să‑L cunoască pe Dumnezeu.

„În afară de rugăciune și post, smerenia este un lucru absolut necesar pentru om. El trebuie să simtă că este neînsemnat înaintea lui Dumnezeu, aducându‑I Acestuia ca jertfă smerenia, absolut necesară în relațiile cu oamenii și cu sine însuși. Fiecare adevărată căință a noastră aduce o bucurie de nedescris făpturilor cerești și fiecare cădere a noastră – o durere pe măsură. Dacă am simți tristețea și mâhnirea unui om căruia noi i‑am provocat vreo durere sau întristare, am înțelege simțămintele de tristețe pe care, mult mai puternic, le simt făpturile cerești când cădem în vreun păcat. Iar dacă un om este capabil să trăiască o covârșitoare stare de tristețe fără dorința de a se răzbuna atunci când l‑am jignit, oare cum vor resimți această tristețe ființele cerești, care sunt mult mai sensibile? Rugați‑vă cu cea mai simplă rugăciune posibilă: «Doamne Iisuse Hristoase, iartă‑mă și ajută‑mă!»” - pr. Iustin Popovici

Singurătatea are multe fețe și, negreșit, fiecare dintre noi se va regăsi în portretele și scenele de viață pe care părintele Haralambos Papadopoulos le reunește în acest volum, în care se întrețes tainic și gingaș tensiunea înfruntării și secretul tămăduirii singurătății copleșite de iubirea și milostivirea revărsate de Cer peste noi.

– Și ce înseamnă să trăiești? Că eu, sincer, nu știu. N‑am cunoscut decât o viață ce pendulează între „trebuie” și „nu trebuie”. De mic, m-am aflat sub un clopot de sticlă. „La izolare”, spre a nu păcătui.
– A trăi e o problemă aparte. Cea mai mare artă de pe pământ. Arta ființării. O aventură fără garanții și certitudini. Se aseamănă mersului  pe sârmă. Și asta nu înveți nici din cărți, nici din predici, nici din citate. Numai trăind înveți. Vei urca și coborî de multe ori în iad spre a ajunge în rai. Altă cale nu există.
În budism ești singur. Nu există Dumnezeu. Întreaga nevoință e susținută de tine. Tu și cu tine. Tu cu oglinda ta. Multă singurătate. O singurătate profundă. În creș­ti­nism însă ai un ajutor, un tovarăș de drum. Și, mai mult: Îl ai pe Dumnezeu, Care pătimește și El. Simți că Cineva te iubește, Se interesează de tine, chiar și când tu nu‑ți dai seama de asta. Îi vorbești. Îi spui ce simți. Există dialog. O relație. Și te afli în preajma Cuiva. - Pr. Haralambos Papadopoulos

În noua serie de antologii pe care v-o propunem, ­cuvântul plin de har al Sfântului Ioan din Kronstadt devine mai apropiat și mai de folos, feluritele lui cugetări duhovnicești fiind reunite și organizate aici spre o mult mai ușoară și rodnică însușire de către cititori.

„Atunci când îți hrănești sufletul cu gânduri bune, îți este bine și ușor, simți în inimă pace și bucurie și ai întru tine duh bun, Duhul cel Sfânt. Când ești însă frământat de cugete rele sau de porniri ticăloase ale inimii, îți este rău și te simți împovărat. Această tulburare lăuntrică îți arată că ai întru tine duh rău și viclean, care leagă sufletul și‑l împiedică să se înalțe către Dumnezeu. Duhul cel viclean este duhul îndoielii, al necredinței, al patimilor, al strâmtorării, al întristării și al neliniștii, în vreme ce duhul cel bun este duhul credinței, care nu se îndoiește, duhul virtuților, al libertății sufletești și al lărgimii, duhul păcii și al bucuriei.
Înalță‑te cât mai adesea cu inimă mulțumitoare către Duhul cel Atotsfânt, Care te luminează și te însuflețește, și fugi din răsputeri de îndoială, de necredință și de patimi, cele prin care ne pătrunde în suflet șarpele răutății, furul și ucigătorul de suflete.” - Sfântul Ioan din Kronstadt

Despre mânie, enervare, invidie, mândrie, gelozie, timiditate, frică, nerăbdare, ură, descurajare, deznădejde...

Viaţa noastră lăuntrică constă în principal din emoţii – şi cu cât mai mare este proporţia emoţiilor negative, cu atât suntem mai puţin fericiţi.
O eroare foarte răspândită este aceea potrivit căreia toate emoţiile sunt fireşti şi că nu se poate face nimic în privinţa lor. Această eroare este secretul nefericirii multor oameni.
Oamenii fericiţi sunt tocmai cei care au învăţat să îşi controleze emoţiile şi, în primul rând, să le învingă pe cele negative.
Lucrarea de faţă, cu multe informaţii utile, vă ajută să înţelegeți de ce apar diverse emoţii negative şi cum puteți să le controlaţi. Cu pu­ţină practică, starea lăuntrică – iar odată cu ea şi viaţa noastră – va începe să se schimbe în bine. - Dmitry Semenik

Rezultatul studiului aprofundat al budismului caruia Zhao Puchu i-a dedicat intreaga sa viata. Scrisa sub forma intrebarilor urmate de raspunsuri, aceasta carte rezuma in mod elegant originea si istoria budismului de peste doua mii de ani, doctrinele si invataturile profunde, precum si o multitudine de scrieri clasice.

Volumul de fata poate constitui un model de interpretare stiintifica a operei eliadiene, nu doar in ceea ce priveste samanismul, ci si referitor la celelalte teme majore ale operei, propunand o privire de ansamblu atat asupra evolutiei studiilor dedicate samanismului, cat si asupra tensiunilor dintre diversele scoli de interpretare, oferind un spectacol fascinant al modului in care diferitele metode stiintifice se identifica, se confrunta si se definesc.

In lumea academica occidentala, Mircea Eliade este cunoscut ca istoric al religiilor si mai putin ca scriitor de fictiune. Giovanni Casadio se numara printre putinii istorici ai religiilor care cunosc opera lui Eliade in integralitatea ei. Fiind un ganditor de formatie umanista si posedand o vasta cultura, prin maniera sa de a scrie, Casadio se apropie de acel ideal gandit de Eliade, cel al hermeneuticii creatoare, pe care o numea „calea regala“ ce poate fi urmata de un istoric al religiilor.

In 2014, Giovanni Casadio a publicat un volum dedicat studiului samanismului, o tema de cercetare foarte vasta, ce a necesitat parcurgerea unei bibliografii impresionante. Datorita experientei sale deosebite, autorul a reusit sa creeze o lucrare foarte densa din punct de vedere conceptual, metodologic si critic.

Lucrarea este impartita in trei sectiuni majore, ordonate cronologic in functie de aparitia cartii lui Mircea Eliade – Le chamanisme et les techniques archaïques de l’extase (1951), considerata o „cumpana“ ce desparte apele in acest domeniu de cercetare.

Este o sansa deosebita ca unul dintre marii specialisti in istoria religiilor s-a aplecat asupra contributiei lui Mircea Eliade in studiul samanismului: stapanind in mod exhaustiv bibliografia oceanica dedicata acestei teme de cercetare, cunoscand in mod stralucit aproape tot ceea ce tine de domeniul istoriei religiilor (metodologii, opere de referinta, istoriografia si evolutia acesteia), Casadio ne ofera o viziune extrem de complexa si de minutioasa asupra metodei pe care Eliade a folosit-o in lucrarile sale majore, punand bazele acelei hermeneutici specifice istoriei religiilor.

Așa cum ne-a obișnuit, părintele Gabriele Amorth, renumitul exorcist șef al Romei, dezvoltă subiectele cheie ale ministerului exorcismului, acoperind detalii importante despre problemele demonice sau oculte. El folosește exemple concrete din experiențele sale și ale altor exorciști pentru a-și ilustra și susține punctele de vedere.

Pentru SFINȚIREA LUMII. Moştenirea vitală a Conciliului Vatican II A 60-A ANIVERSARE a încheierii lucrărilor ultimului conciliu A fost necesar Conciliul Vatican II și dacă da, de ce? Care anume au fost învățăturile Conciliului și cum se reflectă ele în scopul său de a reînnoi Biserica și de a sfinți lumea? Care sunt cheile care ne descoperă întreaga semnificație a învăţăturilor Conciliului și îi definesc moştenirea pentru viitor?

În rafinatul dialog consemnat în Forța budismului, Dalai Lama discută cu Jean-Claude Carrière despre problemele majore ale timpului nostru, printre care suprapopularea, degradarea planetei, violența, educația, dar și chestiuni spirituale precum moartea și reîncarnarea.

Nu se stie cand anume a patruns crestinismul pe tarmul Italiei si in Roma. Dar se poate cu probabilitate crede ca Evanghelia a fost dusa pentru prima oara acolo de unii dintre acei iudei si prozeliti din Roma care in ziua Cincizecimii si a pogorarii Sfantului Duh au ascultat cuvantarea de Dumnezeu insuflata a Ap. Petru la Ierusalim. Iudei erau multi in Roma, mai cu seama din acel timp cand Pompei, dupa cucerirea Palestinei, a dus la Roma un mare numar din ei. Alcatuind cartea noastra, noi mai intai de toate am avut in vedere nu cercul ingust al persoanelor special teologic cultivate, ci cercul mult mai vast in genere al societatii laice culte, pentru care in literatura noastra nu exista absolut nimic sub acest raport, din care cauza cunostintele biblico-istorice ale lui nu merg mai departe de cercul de "inceputurile istoriei sacre" scolare. Prin asta se explica si faptul pentru ce noi am facut asa loc larg in cartea noastra datelor nebiblice, laice, presupunand ca aceste date pot servi oarecum de atractie pentru societatea civila culta de a cunoaste prin ele si continutul biblico-istoric mai serios. - Prof. Alexandru P. Lopuhin

Istoria Biblică a Noului Testament este mai mult decât o simplă lucrare de referință, este o călătorie în timp plină de înțelepciune, care ne ajută să înțelegem mai bine tradițiile, valorile și învățăturile care au fundamentat creștinismul de-a lungul secolelor. Autorul împărtășește cunoștințele și perspectivele sale acumulate de-a lungul unei cariere bogate și dedicate studiului Bibliei și a teologiei. Lucrarea sa aduce o abordare riguroasă și academică, completată de o înțelegere profundă și respect pentru textul și tradițiile creștine. Profesorul Lopuhin a contribuit semnificativ la domeniul studiului Bibliei, înțelegerea textelor sacre și la transmiterea învățăturilor sale către generații succesive. Opera lui aduce o perspectivă nouă și profundă asupra Noului Testament, evidențiind aspectele istorice, culturale și teologice ale perioadei și evenimentelor tratate în scrierile biblice. Cele 3 volume oferă o înțelegere holistică a textului biblic și a semnificației sale pentru credința creștină.

Primul volum aduce în prim-plan evenimentele și învățăturile esențiale din perioada care cuprinde nașterea lui Hristos până la botezul Domnului. Cele 26 de capitole incluse în acest volum oferă o perspectivă amplă asupra contextului istoric și religios în care s-au petrecut aceste evenimente fundamentale pentru creștinism. „Cu volumul de faţă începem Noul Testament al Istoriei Biblice. Nu ne vom apuca să spunem câtă vreme ne-a cerut această ediţie şi câtă muncă, pentru că vremea este dar de la Dumnezeu, iar munca este datoria noastră.... terminând această operă a noastră, noi dorim numai un singur lucru, ca toţi cititorii noştri, şi cei binedispuşi, şi cei duşmănoşi, să se refere către ea cu acel duh creştinesc de indulgenţă şi sinceritate, care este condiţia primă şi indispensabilă de preţuire dreaptă a muncii altuia.” A.L. 11 iunie, 1894 S.Peterzburg

Religiile au inspirat si continua sa inspire milioane de oameni din intreaga lume. De-a lungul secolelor, ele au contribuit la dezvoltarea celor mai nobile trasaturi ale fiintei umane si i-au indrumat acesteia actiunile pentru a o ajuta sa creasca si sa evolueze atat pe plan fizic, cat si spiritual.

Imposibilul nu exista, e randuiala in Univers si randuiala nu poate emana decat de la o inteligenta. Universul este deci opera unei inteligente. Aceasta randuiala rezulta din implinirea uneia sau a mai multor legi adunate laolalta; legile sunt totdeauna si, cu necesitate logica, opera unei vointe inteligente.

Dumnezeu, autorul Universului, fiind o inteligenta, desigur ca, creand acest Univers, a avut un scop. Acest scop a fost sa faca fiinte fericite; dorintele noastre, puterile noastre, in tot ceea ce au ele mai inalt, ne afirma aceasta. Toate fiintele inzestrate cu simtire sunt chemate la fericire. In realitate, vedem ca intr-o anumita masura toate fiintele sunt fericite, fiindca toate iubesc viata, ii asigura durata si o apara pana la extrem chiar. Dar fericirea nu e asemanatoare pentru toate fiintele vii. Mai ales este o deosebire hotarata intre fericirea harazita animalelor si cea harazita oamenilor. Una este o fericire inchisa in limite stramte, o simpla fericire data, cealalta este o fericire care ia proportiile cele mai mari si imbraca un alb caracter. Este o fericire meritata.

Considerat unul dintre cei mai mari jurnaliști ai secolului al XIX-lea și un pionier al jurnalismului modern, F. Petruccelli della Gattinna oferă prin cartea sa profund documentată din 1867, Memoriile lui Iuda Iscariotul, o altă perspectivă a evenimentelor care au planat în jurul trădării și răstignirii lui Iisus.

Numele de Iuda a intrat în multe culturi ca sinonim pentru trădător, iar Iuda a devenit arhetipul trădătorului în arta și literatura occidentală.

În opera lui Petruccelli, Iuda este văzut ca un lider al revoltei evreiești împotriva conducerii romanilor. Cel mai intrigant e faptul că pe baza documentării amănunțite a surselor biblice ale vremii, Ferdinando della Gattinna îi atribuie lui Iuda un rol cu totul aparte, de apostol indispensabil și în același timp salvator. Astfel, deși narațiunea se vrea a fi pe alocuri una fictivă, presărată cu detalii izvorâte din imaginația autorului, dar și din vechi documente, finalul apoteotic ne oferă premisa unui permanent semn de întrebare.

Ceva s-a schimbat in Biserica Catolica. Noul papa, Francisc, venit de la capatul lumii, abate asupra acestei institutii, mostenitoare a unei istorii de doua mii de ani, vantul reformei, ce trezeste speranta in sufletele credinciosilor, raspanditi azi pe intreaga suprafata a planetei.
Caci este nevoie de o reforma profunda a Bisericii, atat in ceea ce priveste hipercentralizarea si structurarea ei conform unei monarhii absolute, cat si in privinta posibilitatilor ei de a se adapta si a raspunde, cu mai multa toleranta, noilor cerinte ale credinciosilor din acest secol al XXI-lea.
Este nevoie de un nou mod de vestire a Evangheliei in societate, de un nou mod de a atrage increderea in Cuvantul Domnului.
Papa Francisc, bazandu-se pe hotararile conciliului Vatican II, este hotarat sa actioneze in aceasta directie.
Isabelle de Gaulmyn este jurnalista. A fost corespondent permanent al cotidianului francez La Croix pe langa Sfantul Scaun. Istoria Vaticanului este o preocupare constanta a sa, dintre cartile publicate facand parte si Benoit XVI: le pape incompris (2008).

Europa regăseşte speranţa atunci când se deschide spre viitor. Atunci când se deschide spre tineri, oferindu-le serioase perspective de educaţie, posibilităţi reale de inserare în lumea muncii. Atunci când investeşte în familie, care este prima şi fundamentala celulă a societăţii. Atunci când respectă conştiinţa şi idealurile cetăţenilor. Atunci când garantează posibilitatea de a avea copii, fără teama că nu vor putea fi întreţinuţi. Atunci când apără viaţa în întreaga ei sacralitate. (Papa Francisc)

Am dorit să oferim, într-o traducere liberă în limba română, aceste texte ale Papei Francisc selectate după o logică simplă, aceea de a-l cunoaște pe Bergoglio ca un gânditor profund, îndreptat cu acuitate spre problemele lumii și ale Europei, cu o foarte clară armătură conceptuală pe care o folosește cu rigoare.
De-a lungul timpului, am avut eu însumi prilejul de-a scrie despre spiritul european, despre forța și perenitatea lui. Am regăsit în paginile Papei Francisc confirmarea multor idei despre capacitatea Europei de a ieși din încercările istoriei pe calea cea bună, a progresului.
Nădăjduiesc că cititorii vor găsi și ei, la rândul lor, un punct de sprijin sufletesc în gândirea Papei Francisc. (Liviu-Petru Zăpârțan, ambasador al României la Vatican, 2016 -2021)

Confruntati cu o adevarata invazie musulmana in Europa, dispunem astazi de putine studii de specialitate pe tema islamului. Iar marea parte a celor existente e mai mult decat arida. Lipsa aceasta este suplinita in mod remarcabil de ambitia marelui scriitor Constantin Virgil Gheorghiu (1916‑1992) de a nara o viata si, totodata, de a dezvalui semnificatia mesajului pe temeiul caruia o intreaga civilizatie – una dintre cele mai bogate din istorie – s‑a raspandit in lume.

Om cu un temperament profund religios, pasionat de tot ceea ce tine de credinta, C.V. Gheorghiu este, totodata, un teolog abil, care dispune de deschiderea de spirit necesara pentru a intelege si a descrie profilul spiritual al oricarei religii pe care ar aborda-o, descriind resorturile interioare ale acesteia, climatul in care a aparut si s‑a dezvoltat, forma marturisirii de credinta.

O carte a eruditiei pline de rabdare, animata de acea caldura care confera o autentica sete de cunoastere. Carte a unui poet si vizionar, Viata lui Mahomed este o fresca a conditiei umane dintre desertul celest si desertul nemarginit al nisipului. Conectati astfel la fluxul captivant al evenimentelor – prigoane, exiluri, intrigi, razboaie –, prin acel lirism violent, consacrat deja, sub expresii diferite, in celebrul roman Ora 25, descoperim una dintre cele mai pasionante povesti de aventuri, prezentata intr‑un mod cat se poate de original: povestea islamului.