Sociologie & Antropologie

In timpul Ocupatiei, Londra i-a cerut lui Simone Weil un raport privind posibilitatile de redresare a Frantei. Simone Weil a scris textul publicat astazi cu titlul Inradacinarea, care este totodata raportul cerut si una dintre cartile cele mai lucide, mai elevate, mai frumoase din cite s-au scris de foarte multa vreme incoace despre civilizatia noastra. Dupa citeva definitii esentiale ale nevoilor sufletului (omul nu se hraneste numai cu piine): ordinea, libertatea, supunerea, responsabilitatea, egalitatea, onoarea etc., Simone Weil, sub titlul «Dezradacinarea», intreprinde cea mai fina, cea mai riguroasa si cea mai aspra critica a modurilor noastre de a gindi, de a judeca si de a ne comporta, iar apoi, sub titlul «Inradacinarea», ne dezvaluie secretul care poate redresa Franta. Cuvintul «inradacinare» arata care este acest secret: o intoarcere la traditie. Nu la traditie asa cum este inteleasa in anumite medii politice si in jalnicele noastre manuale de istorie, ci la traditia gindirii juste, a vederii juste. Cartea aceasta austera, de un curaj uneori iesit din comun, nemiloasa si, in acelasi timp, admirabil cumpanita, de un crestinism autentic si foarte pur, este o lectie adeseori amara, dar de o rara inaltime a gindirii. - Albert Camus, Bulletin de la NRF, iunie 1949

Din cuprins: Ordinea • Libertatea • Supunerea • Responsabilitatea • Egalitatea • Ierarhia • Onoarea • Pedeapsa • Libertatea de opinie • Siguranta • Riscul • Proprietatea privata • Proprietatea colectiva • Adevarul • Dezradacinarea muncitorilor • Dezradacinarea taranilor • Dezradacinare si natiune

Traducere de O. Nimigean

Noile religii seculare. Corectitudinea politica, tehnologiile viitorului si transumanismul

Traim intr-o lume in care religiozitatea capata valente nemaiintilnite de cind valul secularizarii a cuprins Occidentul si se raspindeste la nivel global. In volumul sau, Nicu Gavriluta analizeaza ruptura dintre religiile traditionale si noile religii seculare, care tind sa se generalizeze si sa aduca schimbari majore in viata noastra. Internetul, finantele, noua mass-media, corectitudinea politica, transumanismul sau postumanismul aduc modificari radicale in politica, in societate si in mediile universitare, creind noi religii, cu zei inca necunoscuti. Dar este oare aceasta directia pe care ne-o dorim? Noile religii seculare ridica unele intrebari privind calea pe care am decis sa o urmam si incearca sa aduca lumina in privinta lucrurilor pozitive sau negative care ne-ar putea astepta la capatul drumului.

Am scris aceasta carte cu profunda convingere, inspirata de scrierile lui Mircea Eliade, ca negativitatea secularizarii si crizele aferente pot fi invinse daca decriptam convingator miturile, simbolurile si motivele religioase camuflate in ideologii subversive, filosofii excentrice si tehnologii provocatoare. Am interpretat astfel trei dintre religiile seculare actuale: corectitudinea politica, noile tehnologii si transumanismul. Acest act eliadesc de hermeneutica creatoare continua sa fie reconfortant, stimulativ si chiar soteriologic pentru fiecare dintre noi, intr-un plan mai subtil al existentei noastre. - Nicu Gavriluta

Prin ce se defineşte o mare iubire? Obsesia fetelor de a se căsători se naşte din propria lor dorinţă sau este inoculată de familie, de cărţi şi de emisiunile TV? Cum eşti privit în România dacă eşti single? Ceea ce ni se întîmplă este pură întîmplare sau destin prestabilit? Aurora Liiceanu încearcă să răspundă la aceste întrebări – şi la multe altele – prin intermediul unor poveşti de viaţă pline de tîlc. Experienţele personajelor ei ne ajută să rezolvăm probleme cu care ne confruntăm adesea, de la incertitudinile în dragoste la educaţia copiilor, de la efortul de a arăta cît mai tineri la modul în care putem lupta împotriva clişeelor impuse de societate.

A aborda „mitogenul zmeului”, un motiv printre multe altele din basmul românesc, dintr-un unghi aflat „între fenomenologie și hermeneutică”, în intenția unei posibile întoarceri în timp, deci ca istorie „inversă” sau, cum precizează autorul, Petru Adrian Danciu, ca moment în ordinea „arheologiei spirituale”, ne pune în fața unui „obiect cultural” a cărui situare în actualitate este posibilă numai prin actul lecturii, dar este raportabilă, când se urmărește aceasta, ca în studiul de față, și la un originar aproximat nu fără aportul intuiției operante, în anumite limite, în zona istoriei religiilor și, mai larg, a mentalităților. Rezultă, astfel, un construct ce ne apropie nu doar de o suprafață limitat tematică, ci și de complexitatea dinamicii câmpurilor mitice și religioase aflate în atingere, cu finalitate în statornicirea credințelor, riturilor și a desfășurărilor mentalității în geografia Daciei după retragerea aureliană, pe durata primirii și adaptării creștinismului. Dar fiindcă ne aflăm la contactul cu o realitate spirituală care nu s-a supus și nu se va supune niciodată destructurării

într-un regim absolut, definitiv și imprescriptibil, apreciem demersul ca fiind plasat, deci, pe terenul mai amplu și mai permisiv al culturii, sub acele auspicii putând fi oricând deschise prin funcția unui „cod enciclopedic” (în formularea lui Umberto Eco). – Mircea BRAGA

Fluxul necontenit de stiri despre razboi, crime si terorism creeaza aparenta ca lumea devine din ce in ce mai sangeroasa. Dar in aceasta lucrare captivanta , Steven Pinker arata ca in realitate violenta s-a diminuat de-a lungul unor perioade istorice indelungate . Cum s-au petrecut lucrurile? Pinker examineaza demonii launtrici care ne inclina spre violenta si ingerii mai buni care ne indeparteaza de ea si arata modul in care schimbari ale ideilor si practicilor le-au permis ingerilor nostri mai buni sa triumfe. Pe parcurs, el demonteaza numeroase mituri despre violenta si ne prezinta o noua pledoarie pentru modernitate si iluminism. Aceasta carte spirituala continua eforturile anterioare ale lui Pinker de explorare a naturii umane, imbinand psihologia si istoria ca sa ne prezinte o remarcabila imagine a modului in care am invins treptat violenta.

Se pune întrebarea, în ce măsură, spre exemplu, dezvoltarea unor domenii de studiu și evoluțiile curriculare (sau lipsa lor) – inevitabil strâns legate de contextul ideologic – au influențat modernizarea societății românești sau, dimpotrivă, au adâncit clivajele? Apoi, care au fost interesele – de multe ori economice sau politice – care au determinat adoptarea anumitor legiuiri în domeniul învățământului superior, dar și în ce măsură au fost aceste reglementări respectate sau eludate? Pe de altă parte, demne de analizat mai în profunzime sunt organizațiile și mișcările studențești, cu atât mai mult cu cât ideologiile și activitățile acestora se dovedesc a fi fost mult mai complexe decât simplista antagonizare stânga-dreapta, care a monopolizat până de curând cercetările pe această temă. Nu pot fi ignorate nici relaţiile dintre universitate şi alte instituţii sau organizaţii (asociaţii studenţeşti, partide politice, mişcări sociale, guverne, monarhie, biserici), la fel cum nici identităţile duble de universitar – om politic, înalt funcţionar, cleric etc., cu efecte majore asupra educației și politicii universitare. Nu în ultimul rând, prezintă un interes deosebit realizarea și dezvoltarea în această perioadă a unor structuri de cercetare extrauniversitare, atunci când instituțiile de învățământ superior deveniseră nefuncționale.
Toate aceste aspecte nu pot fi elucidate decât prin metode și perspective variate, de tip antropologic, care să evidențieze realitatea cotidiană a trecutului universitar de la noi și să permită plasarea temei într-un câmp cultural și social concret. Este tocmai ceea ce își propune și volumul de față.

Coordonatorii

Cand esti un plagiator sau un falsificator de citate, te poti astepta ca viitorul tau sa nu fie tocmai roz daca ajungi sa fii dat in vileag. Dar cum e sa postezi o poza neinspirata pe Facebook sau sa arunci o gluma proasta pe Twitter si sa te trezesti ca viata ti-a fost distrusa intr-o clipa? Si cum ajung niste oameni manati de principii etice absolut sanatoase sa distruga vietile unor semeni de-ai lor fara sa clipeasca? Jurnalistul Jon Ronson scrie despre persoane care au calcat stramb (intr-o mai mica sau mai mare masura) si au fost sfasiate de cruzimea colectiva a internautilor. Cartea este o ampla investigatie despre revirimentul umilirii in public si un studiu important in intelegerea unui nou fenomen social care priveste orice posesor al unui cont pe o retea de socializare.

Avem un loc, azi numit România, o locuire, românii, şi un timp al acestei locuiri, aproape două milenii dacă includem şi etnogeneza. Aceste două milenii înseamnă un timp „anume”, definit de ritmurile în care se desfăşoară viaţa locuitorilor, de calendarul în care ea este organizată, spiritual, religios, ritualic, domestic, colectiv sau individual, la muncă sau în sărbătoare. Întreaga lucrare este o compunere foarte precisă cu privire la viziunea, gândirea şi proiecţia românilor cu privire la locul lor şi la organizarea vieţii lor în curgerea timpului. Este o încântare să participi la spectacolul inimaginabil al desfăşurării acelei vieţi după canoane reale.Cartea este poate cea mai importantă consemnare unitarăîn patrimoniul imaterial al poporului român, este o reconstrucţie migăloasă a imaginii lumii după credinţele şi tradiţiile populare româneşti în format monumental.

Volumul nu isi propune sa deconstruiasca sau sa denunte toate preconceptiile existente in lumea culturala si academica de la noi cu privire la paradigma feminista, ceea ce nu inseamna ca autorii de fata sunt inocenti cu privire la ele. Asezand cliseele feministofobe in rezervatia curiozitatilor istorice pe care o merita si convinsi ca, transportand viata, literatura transporta si ideologie, autorii acestor pagini se concentreaza asupra unui proiect constructiv: acela de a oferi cateva mostre de practica analitica in cheie feminista.

Pe baza unor cercetări exclusive, desfășurate în 40 de țări de firma globală de sondaje Ipsos, Pericolele percepțieiinvestighează de ce nu știm informații fundamentale despre lumea din jurul nostru. Folosind cele mai recente cercetări în domeniul jurnalismului și al științei, care studiază procesul de luare a deciziilor, Bobby Duffy se întreabă cum putem să ne tratăm ignoranța și de ce populațiile anumitor țări par mai informate decât altele. O lectură esențială în această așa-numită eră a „postadevărului”, această carte va transforma modul în care interacționezi cu lumea.

Premiul PEN România 2020, acordat (post-mortem) lui Vintilă Mihăilescu

„O carte densă, în care Vintilă Mihăilescu a îndesat, cu grijă însă, atît gîndurile lui, fiind el însuşi propriul său psihanalist, cît şi tot ce a căutat (cu o ambiţie demnă de cel mai onest şi harnic cercetător) să ştie încercînd să înţeleagă ce sînt viaţa, boala şi moartea. O întreprindere la care nu s-ar fi angajat dacă nu ar fi avut ghinion – căci boala este un mare ghinion, care l-a adus în situaţia de a pătrunde într-un univers complicat, inedit: spitalul. Pe care, dincolo, dar şi în paralel cu autoanaliza lui, a încercat să-l vadă, să-l descifreze cu ochii observatorului social, evidenţiind relaţii dictate de statutul celui spitalizat, de reacţiile sale, dar şi de mecanismele de apărare – ale lui şi ale celor care-l înconjoară, familie, prieteni, doctori, colegi de suferinţă. Această carte, care ne priveşte pe fiecare dintre noi, este scrisă de cineva care s-a uitat fix şi încăpăţînat în ochii vieţii şi, plecîndu-se elegant în faţa misterelor ei, aduce un minunat omagiu condiţiei umane.” (Aurora Liiceanu)

Cele două corpuri de acasă • Drumul spre spital • Spitalizarea • Domesticirea spitalului • Relaţia medic-bolnav • Boală, spital şi mecanisme de apărare • În-chipuiri ale corpului

Orizonturile reflectiilor din aceasta carte sint deschise de analiza cauzelor obiective si a motivelor subiective care impiedica sau stimuleaza realizarea unei educatii de calitate pentru toti. Dintr-o perspectiva interdisciplinara din cadrul stiintelor sociale, sint oferite indicii si experiente reprezentative pentru construirea si afirmarea unei educatii care sa sporeasca puterea economica, tehnologica si culturala a cetatenilor si natiunii. Unele sectiuni celebreaza forta actuala sau potentiala a inovatiilor si a gandirii critice din educatie, altele se apleaca asupra unor nonsensuri pretioase, conservatoare sau pur si simplu inselatoare. Insa de fiecare data sint cautate raspunsuri la aceeasi intrebare: cum se poate ajunge la a beneficia individual si social de o educatie mai buna? Demonstratiile sint doar tangentiale cu ideea sau strategia de transformare a sistemului si educatiei romanesti. Abia intr-un volum ce va urma vor fi oferite solutii de transformare, ameliorare si eventuala evadare din starea actuala de criza a educatiei romanesti. Atunci va fi prospectata educatia pe care am putea s-o avem, desigur, pornind de la premisele statuate in acest prim volum despre educatia pe care inca nu o avem. - Lazar Vlasceanu

„Radiografia sistemului de protecție specială mi-a arătat că acesta eșuează în misiunea lui esențială, aceea de a avea grijă de copiii crescuți de către stat, de a le dezvolta capacitățile și de a face din ei niște cetățeni integrați. Odată ce au împlinit vârsta legală, odată ce nu mai pot alimenta, prin însăși persoana lor, funcționarea sistemului, tinerii sunt lăsați la o parte ca o povară de care acesta trebuie să scape. Am avut teribila senzație că imensa mașinărie impersonală a sistemului de protecție e un uriaș Moloh în căutare de noi și noi victime, un monstru al cărui singur scop este supraviețuirea, prin orice mijloace și cu orice preț. Sunt oare de-ajuns sensibilitatea și umanitatea ca să oprim monstrul? Cât pot face mijloacele pur administrative pentru salvarea celor mai fragili și mai lipsiți de apărare dintre noi?
În pofida controalelor efectuate, a semnalelor de alarmă trase de televiziuni și a articolelor de investigație, lupta cu această instituție-gigant ar putea părea pierdută din start. Abuzurile sunt comise cu acordul tacit ori chiar cu concursul serviciilor care ar trebui să îi protejeze pe copii și să le asigure starea de bine. Vocea copiilor, strigătele lor de ajutor par să se piardă prin hățișul birocratic care îngroapă realitatea sub tone de hârtii cu ștampilă.
Poate că e nevoie să ne gândim și la soluții de tipul: unde statul nu face mai nimic, comunitatea trebuie încurajată să compenseze! Protecția copilului devine atunci o obligație morală a întregii societăți. S-ar declanșa un proces general de reflecție și mobilizare pentru a lumina cu adevărat viața acestor copii. Pentru că ei nu sunt copiii nimănui, ci sunt ai noștri, ca societate. Iar stadiul în care societatea noastră se află este perfect reprezentat de felul în care îi tratăm. Schimbând ceva în viețile lor, ne schimbăm pe noi, în bine.“ – Vlad Alexandrescu

Discreditarea expertilor si campania impotriva cunoasterii traditionale

Cum a aparut legatura dintre inima si iubire? Cum a devenit inima simbolul suprem al iubirii si cum a evoluat acesta in decursul timpului, din vremea Scripturilor pana in era emoticoanelor din social media? De ce este inima cel mai cunoscut simbol din lume?

Pictura, literatura, teatrul sau teologia ultimelor doua milenii ofera, separat si impreuna, un raspuns fascinant si deschid noi posibilitati de a privi emotia umana suprema. Marilyn Yalom paseste cu atentie intr-un muzeu nesfarsit, unde redescopera indragostiti si povesti celebre sau uitate, mergand din Egiptul antic pana in era Facebook-ului. Zei, sfinti, trubaduri, amanti si printi sagetati de Cupidon prind viata intr-o revizitare inedita a nesfarsitei istorii a iubirii. 

Romania, anul 2018. Din ce culori se compune imaginea femeii dupa mai bine de o suta de ani de feminism? Accesul femeilor la educatie si dreptul la vot sunt teme comune, ele au libertatea de a-si alege singure propriul drum, iar egalitatea de sanse este pe buzele tuturor. Dar cum stau lucrurile cand ne mutam din teorie in practica? Mai functioneaza conceptele atunci cand parasesc catedra si coboara in strada? Ce a reusit feminismul sa schimbe la locurile de joaca sau in manualele scolare ale femeilor si barbatilor de maine, in relatia de cuplu, in tramvai, in arta sau in legislatie?

Ce inseamna sa fii barbat in secolul XXI? Artistul Grayson Perry exploreaza ce anume este masculinitatea: de la sex la putere, de la mode vestimentare la cariere profesionale, dar si ce anume ar putea deveni pe viitor. Ce fel de barbat ar putea face din lume un loc mai bun?

Ce s-ar intampla daca am regandi filozofia de tip macho, versiunea depasita a masculinitatii, si am imbratisa un ideal diferit de masculinitate?

„Unul dintre aspectele masculinitatii pluraliste cu care barbatii s-ar putea sa aiba o problema e optiunea. Masculinitatea de moda veche nu ne oferea optiuni. Voi incerca sa ofer cateva sfaturi drept ghid. Telurile feminismului pot fi scrise pe o carte postala. M-am straduit si eu sa intocmesc un manifest pentru viitorul masculinitatii. Iata-l mai jos:

Drepturile barbatilor:

-Dreptul de a fi vulnerabil;
-Dreptul de a fi slab;
-Dreptul de a gresi;
-Dreptul de a fi intuitiv;
-Dreptul de a nu sti;
-Dreptul de a fi nesigur;
-Dreptul de a fi flexibil;
-Dreptul de a nu te rusina de niciuna dintre calitatile de mai sus.” – Grayson Perry.

,,Grayson Perry este un ghid extrem de elocvent si plin de duh care ne insoteste prin aceasta casa a groazei care este masculinitatea moderna. El vrea, ca noi barbatii, sa fim mai ciudati, mai liberi si mai putin previzibili.”- New York Times

Despre autor

Grayson Perry este unul dintre cei mai apreciati artisti din Marea Britanie cu expozitii solo-show in intreaga lume. Este detinator al unui Turner Prize in anul 2003 si a unui premiu BAFTA pentru un documentar produs de Channel 4 intitulat The Vanity of Small Differences, All in the Best Possible Taste.

Redactor: Simona Pelin"Focus-grupul reprezintă una dintre cele mai importante metode de investigaţie în cercetarea fundamentală sau aplicativă din domenii precum: analiza mass-media, marketing, analiza instituţională, analiza reţelelor de comunicare, în domeniul relaţiilor publice şi al publicităţii, în studiile de promovare, precum şi în analiza politică, în sociologia electorală, în studiile comunitare etc.Autorul ne propune o tratare completă a problematicii focus-grupului, fiind prezentate toate aspectele metodologice şi pragmatice semnificative, presupuse de această metodă. Lucrarea este utilă specialiştilor din domeniu, dar, în egală măsură, şi tuturor acelora care lucrează cu informaţie socială şi care doresc să cunoască modul în care pot fi produse şi analizate datele sociale de tip calitativ."

Factfulness. Zece motive pentru care interpretam gresit lumea si de ce lucrurile stau mai bine decat crezi

Cand ni se adreseaza intrebari simple despre tendintele globale – ce procent din populatia lumii traieste in saracie sau de ce creste populatia globala ori cum se face ca procentul de fete care isi finalizeaza studiile este mai mare decat cel al baietilor? – raspundem gresit sistematic. Atat de gresit ca pana si un cimpanzeu care alege raspunsurile la intamplare le nimereste mai bine decat unii profesori, jurnalisti, bancheri si laureati ai Premiului Nobel. 

In Factfulness, Hans Rosling, fenomen international TED si specialist in domeniul sanatatii globale – impreuna cu doi dintre vechii sai colaboratori, Anna si Ola –, ofera o explicatie noua si radicala a motivelor pentru care se intampla acest lucru. Cei trei autori prezinta zece instincte care ne distorsioneaza modul de a privi lucrurile – de la tendinta de a imparti lumea in doua tabere (de obicei noi si ei) pana la felul in care percepem informatiile oferite de media (dominat de teama) si la modul in care ne raportam la progres (credem ca majoritatea lucrurilor merg din rau in mai rau). Problema noastra este ca nu stim ceea ce stim si ca inclusiv presupunerile pe care le facem sunt determinate de biasuri inconstiente si predictibile. 

Se dovedeste ca lumea este intr-o stare mult mai buna decat ne-am imaginat, in ciuda tuturor imperfectiunilor sale. Asta nu inseamna ca nu exista ingrijorari reale. Dar cand ne facem tot timpul griji in loc sa alegem o viziune asupra lumii bazata pe fapte, ne putem pierde abilitatea de a ne concentra pe lucrurile care prezinta cea mai mare amenintare. Captivanta si revelatoare, plina de anecdote si de povesti emotionante, Factfulness este o carte esentiala de care ai mare nevoie, pentru ca iti va schimba modul in care vezi lumea si pentru ca te va ajuta sa reactionezi la crizele si oportunitatile care vor aparea in viitor. 

Aceasta carte vorbeste despre lume si despre modul in care este aceasta cu adevarat. In plus, este o carte despre tine si despre motivele pentru care tu (si aproape orice alta persoana pe care am cunoscut-o) nu vezi lumea asa cum este cu adevarat. 

Este despre ce poti face in acest sens si despre cum vei deveni mai pozitiv, mai putin stresat si mai plin de speranta pe masura ce iesi din cortul circului si te duci in lume. 

Asa ca, daca te intereseaza mai mult sa ai dreptate decat sa continui sa traiesti in bula ta, daca esti dispus sa-ti schimbi viziunea despre lume, daca esti pregatit pentru o analiza critica in locul reactiilor instinctuale si daca te simti umil, curios si gata sa fii uimit – atunci te rog sa citesti aceasta carte. - Hans Rosling

Hans Rosling spune povestea „miracolului secret si tacut al progresului uman” asa cum numai el stie. Dar Factfulness face mai mult decat atat. Explica motivele pentru care progresul este de atatea ori secret si tacut si ii invata pe cititori cum sa-l inteleaga cat mai bine. - Melinda Gates 

Cand sunt in mainile lui Rosling, datele canta. Trendurile globale din sanatate si economie prind viata. Si imaginea de ansamblu a dezvoltarii globale – cu unele vesti noi de-a dreptul surprinzatoare – apare imediat in centrul atentiei. - TED 

Trei minute alaturi de Hans Rosling  iti vor schimba perspectiva asupra lumii. - Nature 

Una dintre cele mai importante carti pe care le-am citit vreodata – un ghid indispensabil pentru a analiza corect lumea. - Bill Gates 

Aceasta carte este ultima mea batalie din lupta de-o viata impotriva ignorantei devastatoare... In trecut m-am inarmat cu o cantitate incomensurabila de date, cu un soft revelator, cu un stil energic de a tine prelegeri si cu o baioneta suedeza pe care sa o inghit. Dar nu a fost indeajuns. Sper ca aceasta carte sa fie. - Hans Rosling, februarie 2017

Sexualitate si societate. Istorie, religie si literatura. Editia a II-a. Revazuta, adaugita si ilustrata

Trecand prin cam toata istoria omenirii, citand cu fler atat din Parintii Bisericii (ca Atanasie cel Mare sau Benedict de Nursia), cat si din Nietzsche si Popper, din Seneca si Donald Trump, Nassim Nicholas Taleb ne arata ca asumarea riscurilor si implicarea curajoasa in viata de zi cu zi, dar si in probleme care depasesc sfera propriei locuinte sau a interesului propriu, sunt atribute esentiale ale eroilor si, in general, ale tuturor celor care si-au gasit sensul vietii.
Intr-un stil cat se poate de limpede si iconoclast, ca intotdeauna, Taleb cheama la duel credinte si preconceptii dintre cele mai bine pazite si devenite astazi norma – de la interventionismul militar in numele restabilirii pacii, pana la modul in care se fac investitiile financiare sau felul in care se propaga anumite credinte religioase. In orice situatie discutata, criteriul infailibil dupa care putem judeca autenticitatea, virtutea, dorinta de a face bine, probitatea stiintifica sau adevarata devotiune religioasa este disponibilitatea celui implicat de a-si pune pielea in joc. Cine nu o face e ori sarlatan, ori, de-a dreptul, un nenorocit las cu sange rece.

Nu exista o voce mai profetica! Taleb este un filozof autentic, cineva care e capabil sa ne schimbe viziunea pe care o avem asupra structurii lumii prin forta, originalitatea si adevarul ideilor sale. – John Gray

La drept vorbind, exista pe lume doua categorii de oameni: cei care se implica deplin in tot ceea ce fac, asumandu-si riscurile care decurg din activitatile lor, si cei care-i sfatuiesc pe altii cum sa actioneze sau iau decizii „de dragul lor“, incercand sa transfere consecintele neplacute celor care aleg sa le urmeze sfaturile sau celor in numele carora iau decizii. Cu alte cuvinte, unii isi pun pielea-n joc, iar altii nu sau, mai exact, o pun pe a altora. 

Nassim Nicholas Taleb si-a asumat riscuri timp de 21 de ani, dupa care sa dedicat cercetarii problemelor filozofice, matematice si in special a problemelor (foarte) practice care implica probabilitati. 
Toate cartile sale au devenit bestselleruri, fiind traduse in peste 30 de limbi, printre care volumele: Lebada Neagra, Patul lui Procust, Aforisme practice si filosofice si Antifragil.

Nassim Nicholas Taleb (nascut in 1960 la Amioun, Liban) este statistician, practician in matematici financiare si epistemolog al probabilitatilor. In prezent este profesor de inginerie a riscului la Institutul Politehnic al Universitatii din New York. Inainte, a lucrat la bursa din New York si la cea de la Londra timp de douazeci si unu de ani si s-a specializat in evaluarea riscurilor implicate de evenimentele rare si neprevazute. In acest mediu a fost supranumit „disidentul de pe Wall Street“, iar experienta acumulata s-a concretizat in teoria Lebedei Negre, despre evenimentele care au loc in ciuda unei probabilitati infime. 
Scrisa in 2007, cea mai cunoscuta dintre cartile sale, Lebada Neagra (Curtea Veche Publishing, 2008, 2009, 2010, 2018), a fost vanduta, in editia originala, in peste trei milioane de exemplare si a fost tradusa in treizeci si unu de limbi. Totodata, se considera ca autorul a semnalat in ea criza bancara si economica ce avea sa survina in 2008 in Statele Unite

Ca multi alti tineri americani, Jonathan Safran Foer si-a petrecut mare parte din adolescenta si din studentie penduland intre un carnivor entuziast si un vegetarian ocazional. Dupa ce s-a casatorit si a devenit tata, dimensiunile morale ale actului de a manca au devenit extrem de importante pentru el. 

Confruntat cu situatia de a nu fi in stare sa-i explice fiului sau de ce mancam unele animale in timp ce nu ne atingem de altele, Foer a inceput sa analizeze originile multor obiceiuri alimentare si povestile legate de modul in care au fost deprinse acestea.

Calatorind prin cele mai intunecate cotloane ale modului nostru de a ne hrani, Foer ridica intrebari nerostite pana acum, legate de fiecare peste pe care il mancam, de fiecare pui pe care il prajim si de fiecare burger pe care il frigem. In parte memorii, in parte reportaj de investigatie, De ce mancam animale este o carte care, dupa cum s-au exprimat cei de la Los Angeles Times, ii asigura lui Jonathan Safran Foer "un loc la masa, alaturi de cei mai mari filosofi".

Universal de convingatoare. Cartea lui Jonathan Safran Foer m-a schimbat. - Natalie Portman

O combinatie de ancheta jurnalistica, memorii emotionante si talent scriitoricesc. - Martin Zimmerman, San Diego Union-Tribune

Extraordinar de serioasa si de inteligenta. - Holly Silva, St. Louis Post-Dispatch

Ceea ce face aceasta carte sa fie atat de neobisnuita este empatia vegetarianului Foer pentru carnivorii umani, disponibilitatea lui de a-i lasa atat pe fermierii industriali, cat si pe activistii reformei din alimentatie sa-si sustina singuri punctele de vedere si talentul sau de a folosi umorul ca sa-si indulceasca punctele de vedere. - O, The Oprah Magazine

Aceasta este una dintre cele mai puternice carti pe care le-am citit in ultimii ani. - Alexander McCall Smith

De ce mancam animale constituie un punct de referinta al culturii pop, menit sa lanseze o multime de conversatii care s-au lasat indelung asteptate. - Vance Lehmkuhl, Philadelphia Daily News

Controversata... captivanta... Foer discuta acest subiect cu o claritate morala revigoranta. - Entertainment Weekly

Apelind la surse dintre cele mai diverse, de la literatura stiintifica la povesti reale, Aurora Liiceanu analizeaza acest raport complicat dintre doua femei care concureaza pentru dragostea aceluiasi barbat: una ca mama care nu vrea sa-si piarda copilul, cealalta ca partenera care si-l doreste doar pentru ea.

Volumul reuneste opiniile diverse si argumentate ale unor redutabili specialisti in stiinte sociale si politice si ale unor cunoscuti jurnalisti pe tema crizei europene declansate de cel mai mare fenomen imigrationist al secolului, precum si a marilor erori pe care liderii politici le-au facut in gestionarea acesteia. Indiferent de optiunea lor ideologica, cititorii vor gasi in acest volum cel putin o interventie in care isi vor recunoaste convingerile, iar celelalte opinii ii vor face sa-si puna intrebari. Cele patru parti ale volumului abordeaza urmatoarele subiecte: statutul nou‑venitilor (refugiati sau imigranti ilegali?), cauzele si implicatiile politice ale crizei imigrantilor, criza valorilor europene si ideea de razboi sau plan antieuropean. 
     

 Fragment: