Sociologie & Antropologie

Ideea că oamenii trebuie promovați în funcție de talentul nativ, și nu de originea lor socială este ținta unor critici din întregul spectru politic, deși era predominantă în lume spre sfârșitul secolului XX. Stânga critică meritocrația pentru că ar susține statu-quoul, conservatorii, dimpotrivă, deoarece ar fi o amenințare la adresa ordinii sociale, iar comunitariștii o contestă pentru că ne ține pe toți într-o stare de anxietate continuă. Adrian Wooldridge reface istoria meritocrației în culturile occidentale și în afara lor, luând ca repere diverși politicieni și funcționari care au introdus principiul revoluționar al competiției deschise, psihologi care au elaborat metode de măsurare a inteligenței și specialiști în educație care au conceput posibilități de promovare socială. Aristocrația talentului este o analiză a dezbaterilor care încearcă să stabilească dacă meritocrația mai poate fi o forță aducătoare de bine.

Autoare distinsă cu Royal Society Science Book Prize

Ce imbold misterios i-a împins pe strămoșii noștri hominizi să guste din pomul cunoașterii, să privească dincolo de zare, depășindu-și condiția și devenind creatori de artă, știință, civilizație? De ce nu s-au mulțumit cu fructele căzute din copaci, ci au călătorit tot mai departe, până în spațiul cosmic? Cum a fost cu putință ca urmașii lor să devină stăpânii cuvântului, ai focului, ai frumuseții, ai timpului și ai întregii planete, iar acum năzuiesc să preia chiar frâiele evoluției vieții? Gaia Vince ne oferă răspunsuri surprinzătoare în această nouă istorie a omului, făcându-ne să înțelegem că nu s-a spus încă totul, și nici nu se va putea spune. Doar cunoscând istoria biologică, socială, economică și culturală a speciei noastre ne vom înțelege pe noi înșine, ce ne separă și ce ne unește. ai, mai ales, vom reuși să ne integrăm armonios în noul superorganism global spre care evoluează omenirea, Homo omnis, omul total, omul atotputernic.

„În această epopee a evoluției omenești, Gaia Vince face salturi istorice amețitoare, întrezărind legături neașteptate între arheologie, antropologie, genetică și psihologie.“ — TOM WHIPPLE, Times of London

„Foarte bine informată cu privire la ultimele cercetări din domeniu, Gaia Vince ne invită într-un periplu plin de culoare prin istoria speciei noastre, de la Big Bang la iminenta epocă a hipercooperării.“ — RICHARD WRANGHAM, profesor de antropologie la Universitatea Harvard

„Am scris această carte pentru a răspunde unei întrebări pe care o consider fundamentală: Cum am ajuns să fim așa de diferiți față de celelalte animale și cum am reușit să ne schimbăm destinul – și nu doar destinul nostru, ci și pe cel al întregii vieți de pe Pământ?“ — GAIA VINCE

Ediție îngrijită și cuvânt înainte de Dragoș Paul Aligică

Care țări au o creștere economică mai rapidă? Cele care au credințe mai puternice în rai și iad, cele care cred în reîncarnare, sau cele care sunt secularizate? Cum influențează dezvoltarea economică participarea la slujbele religioase? Dar dogmele și morala? O economie mai înfloritoare și o educație mai bună duc la scăderea religiozității și la secularizare? Ce impact economic a avut răspândirea islamului? De ce unele țări au religii de stat? Există o paralelă între comunitățile religioase și companiile economice aflate în competiție pentru a-și vinde mai eficient produsele?

Avuția religiilor, replică actuală la faimoasa carte a lui Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, este o veritabilă introducere în economia politică a religiei, oferind răspunsuri argumentate întrebărilor de acest fel. Creștinismul cu diversele lui confesiuni, iudaismul, islamul, budismul, fundamentalismul și extremismul religios, ateismul, toate acestea au de spus în privința economiei un cuvânt mai însemnat decât am putea crede la prima vedere.

„O religie care se bazează mai degrabă pe stat decât pe credincioși tinde să evolueze în două moduri. Pe de-o parte, sunt pierdute aspecte ale evlaviei religioase, care sunt în general considerate importante de către simplii credincioși, iar autoritatea doctrinei este slăbită. Pe de altă parte, religia ajunge să fie desti-nată elitelor și, în loc să slujească credințelor religioase ale enoriașilor, clerul tinde să se implice în activi¬tăți seculare precum politica sau în activități culturale. Însă cel mai important aspect este că statutul prosper asigurat de stat determină clerul să nu mai promoveze interesele enoriașilor.“ — RACHEL M. MCCLEARY ȘI ROBERT J. BARRO

„Cartea de față m-a surprins prin temeinicie, simț al răspunderii, dedicație comunitară. Cine are urechi de auzit să audă! Cine nu, să citească!" Andrei Pleșu

„De fiecare dată când aud îndemnul de a fi toleranți față de persoanele din grupuri vulnerabile sau diferite de majoritate, primul impuls e să mă ridic în picioare și să protestez. Tolerant în mintea multora înseamnă ceva de bine, sufletist, empatic. Nicidecum. Toleranța e o formă de dispreț pasiv, un refuz drapat într-o politețe impusă de reguli sociale minimale de a interacționa cu respectivele persoane, cu cauza și efectul pentru care cel din apropierea ta e altfel. Pot să tratez cu toleranță un prost, un neisprăvit, dar nicidecum o persoană diferită de mine din cauza unei dizabilități sau apartenențe la un alt grup decât cel din care fac eu parte." Adriana Săftoiu

„Cu Simfonia semnelor, Adriana Săftoiu ne ia de mână și ne invită într-o cameră obscură: legați la ochi, pentru că nu știm aproape nimic despre semenii noștri surzi, și fără să auzim decât vocea autoarei care dă glas celor care vorbesc în limbajul semnelor. La început, o astfel de experiență poate părea neplăcută. Ai prefera să rămâi în lumea confortabilă în care îți imaginezi că auzi și vezi tot. Dacă, însă, îți faci curaj și intri, vei vedea cum, rând pe rând, defilează prin fața ta personaje afectate de surditate și, cu ele, poveștile lor, pe care autoarea, în anii petrecuți la Comisia pentru drepturile omului, meticulos le-a documentat. Nu descoperim doar cum arată lumea celor cu deficiențe de auz – cei „afectați de slăbiciunea statului", cum chirurgical, dar și poetic îi numește autoarea –, ci, odată ce intrăm în această lume, înțelegem și orbirea societății față de cei care nu sunt ca noi, nu vorbesc aceeași limbă și nu aud aceleași lucruri, în liniștea indiferentă care-i înconjoară." Cecilia Ștefănescu

„Îngăduit să-mi fie un calambur cât se poate de serios: Adriana Săftoiu e singurul politician român care n-a rămas surd la problemele surzilor. Ceea ce mi se pare admirabil e că nicio miză personală nu o mână în această bătălie desfășurată pe două fronturi: cel legal, în parlament, și cel al mentalităților, în viața de zi cu zi. O luptă de uzură, în care trebuie să te înarmezi cu răbdare. Parcurgând aceste pagini, cititorul se va trezi pendulând între rușine și admirație. Rușine, pentru indiferența de care-a dat până acum dovadă față de acest întreg univers al tăcerii, dar și admirație pentru nenumăratele exemple de surzi care-și poartă crucea nu doar cu grație, ci chiar cu mândrie. Sunt lecții de viață pentru noi toți: de multe ori suntem surzi și orbi la problemele altora pentru că suntem surzi și orbi la problemele personale." Alin Fumurescu

O carte care reușește să scoată cititorul din zona de confort, ba chiar să-i provoace furie, pe alocuri. O lectură esențială și revelatoare.

O lectură esențială pentru a înțelege unele dintre cele mai șocante abuzuri de putere ale lumii contemporane.

Cultura chinezească se poate compara cu cocorul cu coroană roșie, o emblemă a longevității în China: părțile albe și negre ale trupului păsării reprezintă confucianismul și taoismul, tradițiile filosofice și etice indigene constituind suportul culturii tradiționale chinezești, iar pata roșu-aprins de pe frunte simbolizează cultura și etosul contemporane.

Potrivit lui Xi Jinping, eforturile de a crește și promova nucleul valorilor socialiste trebuie să se bazeze pe ceea ce este bun în cultura tradițională chinezească. Cum fiecare valoare viabilă trebuie bine înrădăcinată în tradiție și realitate, abandonându-și moștenirea, o națiune își taie venele sale spirituale.

Prin urmare, cultura tradițională chinezească, cu amploarea și profunzimea ei inegalabile, este esențială pentru China, dacă e ca aceasta să câștige o poziție fermă în lume. În acest sens, epoca actuală ne cere să privim nucleul valorilor contemporane din China prin lentilele culturii sale tradiționale, să revizuim teoriile vechi ale valorilor sociale, dezvoltând, în același timp, tot ce este bun în tradițiile culturale din China într-un mod creativ și inovator.

Volum îngrijit de Vlad Alexandrescu. Text stabilit de Vlad Alexandrescu și Adina Ruiu. Studiu introductiv și bibliografie de Vlad Alexandrescu

Fragil, cuvântul întrupat este rezultatul unui substanțial demers pluridisciplinar, situat la confluența dintre literatură, istoria mentalităților, semiologie și antropologie culturală. Izvorât dintr-un amplu proiect de cercetare conturat de Irina Bădescu, volumul sistematizează articolele, studiile, prelegerile și prefețele pe care autoarea le-a publicat de-a lungul timpului în ediții critice și în prestigioase reviste de specialitate, dar și o serie de texte inedite, păstrate în manuscris. În arhitectură sa armonioasă, rafinată prin rigoarea și eleganța expunerii tematice, se disting direcții de cercetare novatoare, dar și abordări semiotice și structuraliste ce deschid perspective originale în teoria și exegeza literară. Lectura critică a literaturii franceze din secolul al XVIII-lea, analizele comparative în domeniul francofoniei, explorările inovatoare în contextul literaturii canadiene de expresie franceză generează, la rândul lor, considerații despre discursul critic, estetica receptării și reperele culturale definitorii pentru mentalitatea unei epoci.

Despre povara datoriei, atunci când ea nu are legătură doar cu banii.

„Dintotdeauna, omul are nevoie să știe ce îl amenință, ce le dăunează celorlalți sau ce îi ajută. Și multă vreme doar o mână de oameni cu putere – suverani, clerici, negustori – au deținut monopolul informației, al fabricării și circulației sale. Informația liberă, difuzată de canale media accesibile tuturor și elaborată de profesioniști care caută adevărul este rodul unei istorii recente, neașteptate, fascinante. Și, în prezent, ea este extrem de amenințată.
Cum putem distinge adevărul de neadevăr și informația de divertisment? Ce raport există între a informa, a convinge, a educa și a distra? Cum va rezista democrația diferitelor forme de cenzură și de supraveghere? Prin ce anume potopul actual și viitor de informații, adevărate sau false, ne va influența modul de a gestiona marile probleme de astăzi și de mâine? Rețelele de socializare, instrumente de supraveghere generalizată, care îl transformă pe fiecare în jurnalistul propriei persoane, vor fi oare înlăturate de o tehnologie mai puternică? Ziariștii vor fi înlocuiți de automate sau vor rămâne actori indispensabili ai democrației?
Acestea sunt subiectele cărții de față. Și încă o dată, la fel ca în cazul tuturor celorlalte domenii cărora am încercat până acum să le prevăd devenirea, evoluția vertiginoasă a mass-mediei nu poate fi imaginată și controlată decât mergând foarte mult înapoi pe firul istoriei sau, mai degrabă, al istoriilor sale. Al pasionantelor sale istorii.” (Jacques Attali)

„Ne plac (super)eroii pentru că ne spun povești frumoase. Străvechile mituri se regăsesc desacralizate în poveștile lumii de azi. Pe ecranul cinematografului, povestea mitologică este și mai expresivă. Dacă vizionăm filme cu supereroi în 3D, atunci povestea este cu adevărat captivantă, incitantă, provocatoare, într-un fel «participăm» și noi la acțiunea filmului. Imaginile-șoc se derulează cu o viteză amețitoare. Facem parte din misterul și magia lumilor cu supereroi. Urmărindu-le aventurile, visăm, plonjăm pentru un timp în universul beatific al copilăriei. Evadăm astfel din constrângerile realității cotidiene în lumea minunată a imaginarului personal, unde ne identificăm cu acești supereroi.” (Nicu Gavriluță)

Omul de Oțel, Căpitanul America, Thor, Gardienii Galaxiei, Omul-Furnică, Pantera Neagră și Shang-Chi sunt doar o parte dintre cei mai faimoși supereroi Marvel ai momentului care își reunesc poveștile în noul volum al lui Nicu Gavriluță. Pentru a răspunde la întrebarea din titlu, autorul își propune să ofere răspunsuri la alte întrebări care pun în prim-plan spectatorul: supraviețuiește arhetipul eroului camuflat în viața noastră? Trăind indirect aventurile imaginare ale supereroilor, mai reușim noi oare să scoatem la lumină „natura superioară” a propriei ființe? Devin super-eroii Marvel modele de viață pentru noi? Ne ajută poveștile frumoase din filme să plonjăm oricând în universul magic al copilăriei? Trăim o stare extatică atunci când ne cuplăm reprezentările imaginarului nostru personal cu avatarurile supereroilor? Ne satisfac aceste filme nostalgiile tainice după experiențe inițiatice de mult apuse în lumea modernă? În căutare de explicații, Nicu Gavriluță ne oferă o serie de analize ale marilor mituri și simboluri ascunse în filmele Marvel, fără a uita să evidențieze legăturile subtile dintre eroii de ieri și supereroii de astăzi.

Jon Ronson este fascinat de ticniti. Si de nebunii care par sa fie normali, si de cei aparent sanatosi, care se poarta nebuneste. In Testul psihopatului, o carte care reuseste sa fie pe atat de bizara si amuzanta, pe cat este de bine documentata, Ronson se balaceste din nou in zonele mlastinoase ale normalului.“ Los Angeles Times

Alec Blenche a făcut studii de Drept și Pedagogie Muzicală, dar și-a descoperit adevărata vocație o dată cu scrierea și publicarea cărților din seria Călătoriile lui Erus, care au devenit un adevărat fenomen, transformându-l în cel mai citit autor de cărți pentru copii din România, cu 31de titluri publicate. Seriile Jup, un pisoi de soi și Cronicile Pădurii au fost la fel de îndrăgite de micii cititori, ca și Lecții de la Sami, Pe tine ce te face fericit?,  Pe tine ce te face să râzi?, Aventuri în Țara Virtuților, Aventuri în Țara Nevirtuților, Zăpardul și alte povești albe, Pac și Mac, o aventură urecheată, Orașul verde și povestea culorilor, Prințul Păpădie și Regatul Florilor.

 ADRIAN MAJURU (n. 1968) este licențiat în istorie al Universității din București, unde a obținut și un doctorat în geografie umană (2004). Între anii 2011 și 2012, a urmat cursurile școlii postdoctorale în specialitatea antropologie la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” (al Academiei Române), sub coordonarea prof. Cristiana Glavce. Ca rezultat al acestui stagiu a publicat lucrarea Inter-disciplinaritatea ca principiu integrator al universalității la Francisc Josif Rainer (2012). Coordonează Revista de Antropologie Urbană din 2012 și predă antropologie urbană pentru cursurile de master și doctorat la Universitatea de Arhitectura și Urbanism „Ion Mincu”. Începând din 2014, este manager al Muzeului Municipiului București.

STEVEN PINKER este profesor de psihologie la Universitatea Harvard. De două ori finalist al Premiului Pulitzer și deținător al unui mare număr de distincții conferite pentru cercetările, cărțile și activitatea sa didactică, a fost ales membru al Academiei Naționale de Științe. A fost desemnat unul dintre primii 100 cei mai influenți oameni de revista Time și unul dintre primii 100 de gânditori marcanți pe plan global de revista Foreign Policy. Printre cărțile sale se numără The Blank State, The Stuff of Thought, Îngerii mai buni ai naturii noastre, Simțul stilului și Enlightenment Now.

NOREENA HERTZ, scriitoare, profesor universitar și om de televiziune, este în prezent, conform publicației The Observer, „unul dintre cei mai influenți lideri de opinie“, iar Vogue o consideră „una dintre cele mai puternice femei din zilele noastre“. Articolele ei apar în publicații de renume, precum The New York Times, The Washington Post, The Wall Street Journal, The Guardian, The Financial Times, Die Zeit, El País, The South China Morning Post. E invitată adesea în emisiuni TV de referință la CBS, BBC și NHK și a fost creatoarea și gazda a patru documentare pentru televiziune. De asemenea, este gazda unei emisiuni la cea mai importantă companie de radiodifuziune din Statele Unite, SiriusXM, și redactor economic la ITV, cel mai important post de televiziune comercial din Marea Britanie. Noreena Hertz are un doctorat la Cambridge University și un MBA la Wharton School de la Pennsylvania University. După ce a predat zece ani la Cambridge, în 2014 a ajuns la University College London, unde este profesor onorific la Institutul pentru Prosperitate Globală. Ea oferă de asemenea consultanță mai multor corporații și face parte din consiliul Warner Music Group. Cărțile ei, The Silent Takeover, The Debt Threat și Eyes Wide Open, au fost publicate în peste 20 de țări.

Matthew Syed scrie editoriale premiate și articole de specialitate pentru The Times. Este invitat în emisiunea de știri a BBC Newsnight și apare cu regularitate la CNN International și la World Service TV.

După absolvirea Universității Oxford și câștigarea premiului First in Politics, Philosophy and Economics, Syed a devenit campionul Marii Britanii la tenis de masă, titlu pe care și l-a apărat aproape zece ani. A fost de trei ori campionul Commonwealth și a reprezentat de două ori Anglia la Jocurile Olimpice.

Este fondatorul companiei Matthew Syed Consulting și gazda podcastului Flintoff, Savage and the Ping Pong Guy.

Este autorul cărților Gândirea de tip cutie neagră, care ne arată că reușitele creative au la bază mai multe eșecuri, și Cei mai buni.

SIMON BARON-COHEN este profesor de psihologie și psihiatrie și director al Centrului pentru Studiul Autismului, de la Universitatea Cambridge. A scris șase sute de articole științifice și mai multe cărți, printre care și Mind Blindness: An Essay on Autism and Theory of Mind și The Essential Difference: Male and Female Brains and the Truth About Autism.

A primit McAndless Award din partea Asociației Americane de Psihologie, este vicepreședinte al Societății Naționale pentru Autism și fost președinte al Societății Internaționale pentru Cercetări în Autism (INSAR). Locuiește în Marea Britanie.

OLIVER SACKS (9 iulie 1933 – 30 august 2015) s-a născut la Londra, într-o familie de medici, şi a studiat medicina la Queen's College, Oxford. La începutul anilor '60 s-a stabilit în Statele Unite, la San Francisco. Din 1965 a locuit la New York, unde a fost profesor de neurologie la Albert Einstein College of Medicine. Preocuparea sa constantă a fost lucrul cu pacienţii suferind de boli neurologice pentru a-i ajuta sa trăiască în condiţii cât mai apropiate de normalitate. Oliver Sacks a îmbinat activitatea medicală cu scrisul, iar cărţile în care prezintă publicului larg cazurile sale clinice s-au bucurat de o uriaşă notorietate internaţională - au fost traduse în 22 de limbi, în tiraje de milioane de exemplare. Ele sunt studiate în universităţi de către neurologi, scriitori, filozofi şi sociologi. În plus, opera lui Oliver Sacks a avut un mare impact asupra intelectualilor umanişti şi asupra artiştilor. Awakenings a stat la baza filmului cu acelaşi titlu (cu Robert De Niro si Robin Williams, film nominalizat pentru Premiul Oscar) şi piesei lui Harold Pinter, A Kind of Alaska. Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie (The Man Who Mistook His Wife for a Hat) a fost de asemenea pusă în scenă, cu mare succes, în regia lui Peter Brook. Cărți: Migraine (1970), Awakenings (1973), A Leg to Stand On (1984), The Man Who Mistook His Wife for a Hat (1985), Seeing Voices (1989), An Antropologist on Mars (1995), The Island of the Colorblind (1997), Uncie Tungsten: Memories of a Chemical Boyhood (2001), Oaxaca Journal (2002), Musicophilia: Tales of Music and the Brain (2007), The Mind's Eye (2010), Hallucinations (2012), On the Move: A Life (2015, trad. rom. În mişcare: O viaţă, Humanitas, 2015), Gratitude (2015, trad. rom. Recunoştinţă, Humanitas, 2017), The River of Consciousness (2017, trad. rom. Fluviul conștiinței, Humanitas, 2020), Everything in Its Place (2019, trad. rom. Toate la locul lor. Primele iubiri, ultimele poveşti, Humanitas, 2021).