„Cred că, de mult timp, nu au mai fost asemenea versuri în limba polonă: o condensare atît de profundă a emoției, o asemenea precizie a enunțurilor și o asemenea frumusețe care, de multe ori, te lasă fără grai.
Asemenea versuri, care sînt în stare „să schimbe viața”, aproape că astăzi nu se mai scriu. Nu se cade să mai scrii astfel în vremurile cînd poezia, cultura sînt un fel de amuzament, o formă a jocului”. (Krzysztof Koehler)
Asemenea versuri, care sînt în stare „să schimbe viața”, aproape că astăzi nu se mai scriu. Nu se cade să mai scrii astfel în vremurile cînd poezia, cultura sînt un fel de amuzament, o formă a jocului”. (Krzysztof Koehler)
„În toate ciclurile, poetul polonez formulează și susține un sistem de valori bine articulat, pe care îl comunică, nemijlocit sau metaforic, într-o limbă polonă exemplară. Discursul poetic se bazează, printre altele, pe tehnica enumerărilor, cuvintele căpătînd conotații suplimentare prin contiguitate semantică. În fața istoriei opresive, individul se poate salva prin cultură și tradiție. Natura, la rîndul ei, constituie, de cele mai multe ori, un refugiu. În schimb, credința a fost puternic afectată, iar Dumnezeu, în viziunea poetului, „este uneori șovăielnic”.” (Constantin Geambașu)