În sfârșit, m-am uitat mai atent la el. Ce dracu căuta aici? Lisabona se dovedea plină de nepoftiți.
„Știu că nu vine. Dar nu știu ce cauți tu aici. Nu te supăra, dar nu ești pe lista mea.”
Pablo Neruda a zâmbit de parcă i-am făcut un compliment neprețuit:
„Dar tu ești pe lista mea, Eliza. Ce? Nu te așteptai la asta? Așa cum tu ai lista ta de amorezi, adorați și aruncați, așa avem și noi listele noastre.”
„Listele? Câte?”
„Nesfârșite, nesfârșite. E greu să cooptezi scriitorii pentru orice proiect colectiv, așa că fiecare a ajuns să-și facă propria colecție. Eu am o listă de cititori politici, diverși fascistoizi care mă citesc compulsiv și pe care îi vizitez noaptea la un coniac și o lecție de marxism. Apoi am o altă listă de fetișcane care vor să fac cu ele ce face primăvara cu cireșii, și de tineri timizi blocați în zăpada mieilor. Mai am și o listă de curve cultivate și savanți bântuiți de impostură care – și unii și alții – s-au pierdut în detalii.”
„Și eu în ce listă sunt?”
„Tu ești o curvă cultivată și deprimată.”