Dedic această carte poporului român, celor 11 000 de ţărani asasinaţi de către guvernul român, celor trei sate rase cu lovituri de tun: Stănileşti, Băileşti şi Hodivoaia – crime săvârşite în martie 1907 şi rămase nepedepsite. martie 1928
„Panait Istrati venea în aparenţă numai cu un capital de povestiri exotice. Era ca un fel de comoară, de 1001 de nopţi, în ediţia modernă. […] Dar, subteran, era cu totul altceva: o capacitate de simţire adâncă, răscolitoare, într-o vreme de uscăciune generală. Panait Istrati a fost un om viu, un om adevărat, un autentic. (Ne îngăduim în mod excepţional acest cuvânt.) Cu o energie oarecum plebeiană, de veşnic răzvrătit, s-a exprimat întreg, fără sfială şi fără ruşine.” Şerban Cioculescu