Pentru tine smerenia se asociază cu haina neagră, cu privirea aţintită în pământ, cu renunţarea la lume?
Să ştii: smerenia nu se practică doar la schit sau în mănăstire, ci şi în staţia de metrou sau la coadă la bilete, când ai ochii aţintiţi la ecranul calculatorului sau când eşti la serbarea copilului, când ai de rezolvat problemele de serviciu sau de depăşit dificultăţile familiale. Smerenia nu este o virtute rezervată clericilor sau monahilor: este o artă duhovnicească a vindecării de sine în viaţa de zi cu zi. Ea detensionează relaţiile cu ceilalţi, aduce armonie în viaţa de familie şi liniştea interioară care ne lipseşte adesea atât de mult – însă mult prea des rămâne un concept abstract, surghiunit pe paginile scrise în grai uneori greu de înţeles ale literaturii bisericeşti clasice.
Ceea ce vă propune cartea de faţă este tocmai o perspectivă practică, adaptată modului contemporan de viaţă, asupra uneia dintre cele mai importante virtuţi creştine, care, după cum afirmă Sfinţii Părinţi, poate înlocui cu prisosinţă asceza fizică, atât de greu accesibilă de cele mai multe ori în condiţiile modernităţii.