Cum văd eu distracția este primul roman al lui Will Self, aparut in 1993. Personajul central, Ian Wharton, este un ins inzestrat cu o extraordinara memorie fotografica, ce ii permite nu numai sa inregistreze, ci si sa „proceseze” diverse aspecte ale realitatii. Pe parcursul cartii, Ian trece printr-un proces de initiere patronat de o figura paterna proteica: dickensianul Mr. Broadhurst, cunoscut drept Controlorul Grasan sau, in mediile de afaceri, Samuel Northcliffe, un vrajitor al finantelor care-i dezvaluie secretele marketingului, ale publicitatii si ale psihologiei umane si ajunge sa-i controleze, pe nesimtite, nu doar existenta reala, ci si procesele mentale.
Un tur de forta al fanteziilor grotesti, de o violenta de-acum familiara cititorilor lui Will Self, Cum văd eu distracția este o carte care urmareste sa estompeze granitele dintre realitate si imaginatie, dintre existenta cotidiana si psihoza halucinatorie.
„Amintind de Burroughs prin jocul dezlantuit al imaginatiei, Cum văd eu distracția aduce in discutie problema destinului si a alegerii personale… Un comentariu fascinant despre dualitatea mereu prezenta in psihicul uman si despre nebunia ce pare sa stapineasca epoca noastra.” (Library Journal)
WILL SELF a debutat in 1991 cu volumul de povestiri The Quantity Theory of Insanity (distins in anul urmator cu Geoffrey Faber Award), caruia i-au urmat, intr-o succesiune rapida, romane, povestiri si nuvele caracterizate printr-o imaginatie debordanta, o inventivitate lexicala remarcabila si o ironie incisiva, a caror trasatura comuna este, asa cum o descrie autorul insusi, preocuparea pentru „oroarea ascunsa in sinul cotidianului”. Dintre acestea, amintim: Cock and Bull (Cucul si pupaza, 1992; Polirom, 2007), My Idea of Fun, Grey Area (1994), The Sweet Smell of Psychosis (1996), Great Apes (Maretele maimute, 1997), Tough, Tough Toys for Tough, Tough Boys (1998), How the Dead Live (2000, nominalizat la Whitbread Novel of the Year Award), Dorian: an Imitation (2002), Dr Mukti and Other Tales of Woe (2004), The Book of DaveCartea lui Dave, 2006). Colaborator regulat al unor importante ziare britanice, printre care se numara Evening Standard, The Independent, The Observer si New Statesman, Will Self a mai publicat trei colectii de eseuri si articole: Junk Mail (1995), Sore Sites (2000) si Feeding Frenzy (2001).
Un tur de forta al fanteziilor grotesti, de o violenta de-acum familiara cititorilor lui Will Self, Cum văd eu distracția este o carte care urmareste sa estompeze granitele dintre realitate si imaginatie, dintre existenta cotidiana si psihoza halucinatorie.
„Amintind de Burroughs prin jocul dezlantuit al imaginatiei, Cum văd eu distracția aduce in discutie problema destinului si a alegerii personale… Un comentariu fascinant despre dualitatea mereu prezenta in psihicul uman si despre nebunia ce pare sa stapineasca epoca noastra.” (Library Journal)
WILL SELF a debutat in 1991 cu volumul de povestiri The Quantity Theory of Insanity (distins in anul urmator cu Geoffrey Faber Award), caruia i-au urmat, intr-o succesiune rapida, romane, povestiri si nuvele caracterizate printr-o imaginatie debordanta, o inventivitate lexicala remarcabila si o ironie incisiva, a caror trasatura comuna este, asa cum o descrie autorul insusi, preocuparea pentru „oroarea ascunsa in sinul cotidianului”. Dintre acestea, amintim: Cock and Bull (Cucul si pupaza, 1992; Polirom, 2007), My Idea of Fun, Grey Area (1994), The Sweet Smell of Psychosis (1996), Great Apes (Maretele maimute, 1997), Tough, Tough Toys for Tough, Tough Boys (1998), How the Dead Live (2000, nominalizat la Whitbread Novel of the Year Award), Dorian: an Imitation (2002), Dr Mukti and Other Tales of Woe (2004), The Book of DaveCartea lui Dave, 2006). Colaborator regulat al unor importante ziare britanice, printre care se numara Evening Standard, The Independent, The Observer si New Statesman, Will Self a mai publicat trei colectii de eseuri si articole: Junk Mail (1995), Sore Sites (2000) si Feeding Frenzy (2001).