De la Barca la Viena si inapoi

„Adrian Paunescu scrie proza cu degetele arse de miracolul poeziei, si de aici succesul tulburator, care, in loc sa mantuie, inspaimanta, obliga si rataceste. [...] Reportajul lui Paunescu e, inainte de toate, unul de atitudine, adevarul sare din pagina ca miezul dintr-o ceapa zdrobita cu pumnul (...), fulgerul, aparent liric si aparent hranit de curcubeie, e un arc al indoielii, un carlig veninos umbland prin crapaturile pamantului, strigatul doare, suspinul are ghimpi in crestet, gerul frige, apasarea ingheata. Durabila forta a reporterului Adrian Paunescu vine de acolo ca el n-are chef, in nici o pagina, sa fie rau de baut in sapte linguri, ci numai fluviu azvarlindu-se in mare, cu toate aluviunile si razboaiele sufletului.“ (Fanus Neagu)