De la joc la învatare. Cum folosim jocul didactic în educatia timpurie

Cum pot fi mai bine înțelese finalitățile pedagogice ale jocului? Și cum pot educatorii să-și dezvolte aptitudinile necesare pentru a utiliza jocul în moduri cât mai eficiente în procesul de instruire? Cartea de față demonstrează în ce fel angrenarea educatorilor (dar și a părinților) în experiențe ludice creative și nedirijate conduce la o reevaluare a semnificației jocului pentru educația timpurie. Prin descrierea unor experiențe de formare didactică în jocul "autoactiv", dar și prin stabilirea câtorva principii pedagogice specifice, autorii americani demonstrează că jocul practic și nestructurat, bazat adesea pe materiale reciclate, reprezintă nu doar un prilej de recreere, ci mai ales o ocazie de dezvoltare psiho-educațională, de autocunoaștere și de sporire a încrederii în sine a copiilor din grădinițe și școli primare. 

„Plăcerea de a învăța, atât de evidentă la copiii mici, chiar și atunci când învață lucruri sofisticate sau dificile, se diluează treptat și apoi dispare, iar unul dintre motive este îndepărtarea acestui proces de joc și transformarea lui într-o activitate mai degrabă asemănătoare cu munca dificilă. Jocul reprezintă o dimensiune fundamentală a naturii umane, iar cartea pe care v-o propunem va fi un sprijin solid pentru cei implicați în educația și dezvoltarea copiilor mici (profesori, părinți, formatori etc.), pentru a redescoperi jocul pentru ei și pentru cei pe care îi însoțesc în diverse experiențe de învățare." – Prof. univ. dr. Lucian Ciolan, decan al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti 

Marcia L. Nell este conferențiar la Universitatea Millersville din Pennsylvania, 
Walter F. Drews este cofondator al Institutului pentru Educație Autoactivă (ISAE) din Melbourne, Florida, iar Deborah E. Bush este scriitoare profesionistă.