In Defectul fundamental, M. Balint ofera atat o descriere a personalitatii umane in termeni relationali, in care aceasta arie a defectului fundamental isi are un loc definit de relatiile bipersonale primare, cat si o ilustrare a modalitatii de a repara acest defect fundamental si de a oferi pacientului sansa unui nou inceput. Pentru autor, defectul fundamental reflecta consecintele actuale ale unor experiente traumatice timpurii in relatia bipersonala care pot fi retraite si vindecate pe cale analitica, chiar daca vindecarea lasa o cicatrice. In abordarea sa, Balint recunoaste importanta aportului ambilor participanti pentru rezultatul tratamentului si atrage atentia asupra contributiei terapeutului la desfasurarea procesului terapeutic. Pentru a crea atmosfera necesara desfasurarii acestui proces, este necesar ca terapeutul sa fie flexibil emotional si sa-i permita pacientului sa regreseze la nivelul defectului fundamental pentru a reveni, apoi, capabil sa aiba o relatie de obiect diferita, mai matura, cu cei din jur.
Michael Balint (1896-1970), studentul si analizandul lui Sandor Ferenczi, este un psihanalist a carui originalitate s-a exprimat atat in activitatea sa clinica, cat si in lucrarile sale. Implicarea in dezvoltarea teoriei si tehnicii psihanalitice a fost dublata de preocuparea pentru stimularea intelegerii psihodinamice de catre alte grupuri profesionale, in special de catre medici. A infiintat grupurile Balint, destinate ajutarii medicilor in stabilirea unei bune relatii terapeutice si evaluarea progreselor pacientilor lor. Printre lucrarile cele mai cunoscute se numara Medicul, pacientul sau si boala, in curs de aparitie la Editura Trei.