Despre raţiunea de stat / Della ragion di stato

„Giovanni Botero a preluat părerile scriitorilor antici din care se inspirase Machiavelli în construirea ideilor sale, de la Vegetius la Dionisie din Halicarnas, şi a căutat să elaboreze pe această bază o «ştiinţă a menţinerii» puterii statului astfel încât să poată face faţă ameninţărilor revoluţiilor religioase ale vremii. Moştenirea gândirii politice florentine de la începutul secolului al XVI-lea a fost astfel preluată şi adaptată la cerinţele unor vremuri foarte diferite. Iar de aici Botero a extras reţeta fundamentală care se află în centrul operei sale: aceea a serviciilor speciale pe care Biserica le putea aduce puterii politice. Realist, fără a se lăsa cuprins de spiritul utopic care avea să vorbească prin gura lui Tommaso Campanella, Botero propune o etică a statului creştin care îi permitea puterii suverane să înalţe o barieră de mister şi tăcere în numele prudenţei – virtutea fundamentală a epocii.“ (Adriano Prosperi)