Prefaţa de Dan C. Mihăilescu
Povestirea e întreruptă adesea de gândurile autorului, care îşi mărturiseşte teama de moarte, greşelile şi regretele. Este cartea în care Paler „se dezvăluie”, o carte-bilanţ care poate fi citită în chei multiple.
„Deşertul pentru totdeauna este unul dintre cele mai copleşitoare eseuri confesive ale literaturii române. O carte de severă, adâncă, exemplară aristocraţie rurală, răvăşitoare, repet, tocmai prin simplitatea ei, prin refuzul alambicărilor şi rafinamentelor evocative.
Deşertul lui Paler este aidoma acelor istorii cu bătrânul ţăran care-şi presimte nesmintit sfârşitul, care îşi cheamă, deplin împăcat, familia la căpătâi, cerându-şi iertare de la fiecare, sau, dimpotrivă, mustrându-l pe unul, avertizându-l pe altul, împăcându-i pe cei certaţi şi împărţindu-şi atent moştenirea, indicându-i fiecăruia ce, cât şi cum să facă la înmormântare, totul într-o linişte suverană, pentru care «moartea este singurul lucru sigur din viaţă», iar fatalitatea nu există decât că legitimare a normalităţii.” (Dan C. Mihăilescu)
Povestirea e întreruptă adesea de gândurile autorului, care îşi mărturiseşte teama de moarte, greşelile şi regretele. Este cartea în care Paler „se dezvăluie”, o carte-bilanţ care poate fi citită în chei multiple.
„Deşertul pentru totdeauna este unul dintre cele mai copleşitoare eseuri confesive ale literaturii române. O carte de severă, adâncă, exemplară aristocraţie rurală, răvăşitoare, repet, tocmai prin simplitatea ei, prin refuzul alambicărilor şi rafinamentelor evocative.
Deşertul lui Paler este aidoma acelor istorii cu bătrânul ţăran care-şi presimte nesmintit sfârşitul, care îşi cheamă, deplin împăcat, familia la căpătâi, cerându-şi iertare de la fiecare, sau, dimpotrivă, mustrându-l pe unul, avertizându-l pe altul, împăcându-i pe cei certaţi şi împărţindu-şi atent moştenirea, indicându-i fiecăruia ce, cât şi cum să facă la înmormântare, totul într-o linişte suverană, pentru care «moartea este singurul lucru sigur din viaţă», iar fatalitatea nu există decât că legitimare a normalităţii.” (Dan C. Mihăilescu)