Antologie de Dan C. Mihăilescu
„Nu, hotărât; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă; nu e pân-acuma dospit cumsecade.“ (I.L. CARAGIALE)
„Cinicul“ Caragiale, „lucidul“ Caragiale, satiricul, omul fără nici un Dumnezeu, „arhicanalia“, „ultimul ocupant fanariot“ al României, geniul, Maestrul, măscăriciul, „mimul genial“, monstrul acuzat de leznaţiune, marele patriot şi nepatriotul (grec) Caragiale!... Care sunt principiile morale, care sunt constantele şi cât este credinţă conjuncturală în cazul acestei inteligenţe nu o dată etichetate drept „demonică"? Alegând exclusiv din confesiunile directe (şi nu intermediate de opera literară) ale scriitorului – din jurnalistică şi corespondenţă – această suită de fragmente, cartea de faţă propune un Caragiale-esenţial, vorbind de dincolo de mulţimea măştilor sale. (Dan C. MIHĂILESCU)