„Cineva solicită, în timpul unui ospăţ îmbelşugat, mujdei de usturoi, compot de fructe sau ciorbă de potroace… Altcineva, aflat într-o limuzină de lux şi „înarmat” cu o jerbă de flori, se duce, se pare, la o cununie religioasă sau la un parastas de pomenire… Altcineva, după ce a achitat sume de bani importante, ca taxe, fie la baroul de avocaţi, fie la notarul public, se îndreaptă, cu şanse de reuşită şi plin de încredere, către medicul cardiolog, care urma să-i propună o terapie modernă – adevărat panaceu universal…”
Toate aceste imaginare şi disparate informaţii sunt doar aparent „corecte”, căci sintagmele subliniate sunt pleonastice!... „Vorbeşte ca să te cunosc”, spunea Socrate. Foarte mulţi oameni nu au habar, din păcate, de sensul propriu, exact al unor cuvinte, ei fiind tentaţi, din această cauză, să facă, în vorbire, asocieri lexicale „după ureche” ori aberante. De aceea, pentru a impune o carte de vizită „onorabilă”, omul care se pretinde cult, civilizat nu are voie să întrebuinţeze un limbaj pleonastic (condamnat de norma literară), iar, în scopul prevenirii lui, dicţionarul de faţă reprezintă – poate pentru întâia oară –, prin numărul impresionant de exemple, un mijloc important şi eficient nu numai de semnalare, ci şi de corectare şi explicare a respectivelor greşeli de exprimare… Prof. Ilie-Ştefan Rădulescu