Alcătuit dintr-o suită de eseuri de varii dimensiuni care comunică organic între ele, Dicţionarul... propune o lectură nouă a operei unui clasic al literaturii române şi, implicit, o revizuire – polemică, de multe ori – a evaluărilor aflate în circulaţie în exegetica caragialiană din trecut şi prezent.
„Inventar inteligent al personajelor caragialiene, alcătuit cu plăcerea de a vizita încă o dată lumea marelui scriitor. Autorul regândeşte atent, minuţios caracteristicile şi semnificaţia fiecărui personaj, corectând cordial, fără emfază prejudecăţile în legătură cu el (inclusiv prejudecăţi puse în circulaţie de exegeţi iluştri ca G. Ibrăileanu, G. Călinescu sau Şerban Cioculescu).
Ca şi în cazul dicţionarelor lui Valeriu Cristea, impresia este de regăsire a unei frumuseţi originare, de lustruire a argintăriei. Din resituarea personajelor rezultă, de fapt, noi interpretări critice...” (Alex. Ştefănescu)
„Inventar inteligent al personajelor caragialiene, alcătuit cu plăcerea de a vizita încă o dată lumea marelui scriitor. Autorul regândeşte atent, minuţios caracteristicile şi semnificaţia fiecărui personaj, corectând cordial, fără emfază prejudecăţile în legătură cu el (inclusiv prejudecăţi puse în circulaţie de exegeţi iluştri ca G. Ibrăileanu, G. Călinescu sau Şerban Cioculescu).
Ca şi în cazul dicţionarelor lui Valeriu Cristea, impresia este de regăsire a unei frumuseţi originare, de lustruire a argintăriei. Din resituarea personajelor rezultă, de fapt, noi interpretări critice...” (Alex. Ştefănescu)