În viaţa de fiecare zi, precum şi în fiecare rând aşternut pe hârtie, Fănuş Neagu n-a renunţat niciodată la el însuşi. În povestiri, în romane, în piese de teatru, în cronici sportive, Fănuş Neagu n-a ştiut ce este jumătatea de măsură, a spus ce-a vrut, niciodată indiferent faţă de adevăr, tot timpul probând şi argumentând dreptul scriitorului de a fi scriitor.
Fănuş Neagu a scris într-o limbă despre care am putea spune că este dumnezeiască; aşa că am putea conchide că încă din anii ’60 – Cel de Sus a lăsat Creaţia pe mâna lui Fănuş Neagu. Fănuş a fost prietenul scriitorilor, prietenul gazetarilor, prietenul sportivilor! Fănuş Neagu ne aude acum şi ne iartă pentru greşelile noastre. În ultimii ani, Fănuş Neagu ne-a oferit o uluitoare dovadă a indestructibilităţii sale sufleteşti – o dovadă teribilă a puterii sale de a rămâne acelaşi în faţa tuturor condiţionărilor biologice. Aşa cum a rămas acelaşi în faţa tuturor condiţionărilor istoriei. (D.R. POPESCU)