„Rabdarea lupului era infricosatoare. Rabdarea barbatului era la fel de infricosatoare. Omul ramase intins si nemiscat o jumatate de zi, straduindu-se sa nu lesine, pindind creatura care voia sa-l manince si pe care voia s-o manince. Citeodata, marea toropitoare navalea peste el si barbatul visa indelung, dar, fie ca era treaz, fie ca visa, astepta necontenit rasuflarea hiriita si mingiierea aspra a limbii aceleia.
Nu mai auzi rasuflarea si se smulse incetisor din cine stie ce vis, cind simti limba pe mina. Astepta. Coltii strinsera slab. Strinsoarea spori. Lupul isi folosea ultimele farime de putere incercind sa-si infiga dintii in hrana dupa care astepta de atita vreme. Dar si barbatul asteptase mult, iar bratul lui ranit apuca strins falca lupului. In timp ce lupul se zbatea slab, iar bratul se stringea fara vlaga, cealalta mina aluneca incet si apuca si ea fiara.”