Istoria demonstreaza ca ele se furiseaza peste tot, ca fiecare viata este plina de ele – poate pentru ca adevarul ni se pare adesea insuportabil. Cu toate acestea, adevarul este esential intr-o asemenea masura, incat pierderea lui se plateste scump, luand forma unei boli grave. Pentru a deveni intregi, trebuie sa incercam, parcurgand un proces indelungat, sa ne descoperim adevarul personal, un adevar care poate provoca durere inainte de a ne oferi o noua sfera a libertatii. In schimb, daca alegem sa ne multumim cu „intelepciunea” intelectuala, vom ramane in sfera iluziei si a autoamagirii.
Raul care ni s-a facut in copilarie nu poate fi inlaturat, intrucat nu putem schimba nimic din trecutul nostru. Putem, totusi, sa ne schimbam pe noi insine. Ne putem reface pe noi si ne putem castiga integritatea pierduta, alegand sa acordam mai multa atentie cunoasterii inmagazinate inauntrul corpurilor noastre si devenind mai constienti de aceasta cunoastere. Aceasta cale, desi nu este deloc usoara, reprezinta singura modalitate prin care putem lasa in spate in cele din urma inchisoarea invizibila si cruda a copilariei noastre. Devenim liberi transformandu-ne din victime inconstiente ale trecutului in indivizi responsabili in prezent, constienti de trecutul nostru si capabili, astfel, sa traiasca impreuna cu acesta.