Ebooks

„Când, odată sorbiţi de fluxul demenţial al oraşului, vă veţi ciocni de mersul enervant de încet al unui zdrahon cu părul alb, păşind agale, boiereşte pe lângă pereţi, să ştiţi că-i foarte posibil ca eu să fiu acela. Ca să fiţi siguri de asta, plasaţi fulgerător îndemnul Hai, tataie, hai mai repede. Dacă veţi auzi răspunsul mulcom Poftiţi, luaţi-o dumneavoastră înainte, că eu nu mai am unde să mă grăbesc, atunci nu mai e loc de îndoială: eu sunt ăla.“ (Dan C. MIHĂILESCU)

„Unele dintre micile istorii adunate aici sunt basme, altele povestiri, altele, până la urmă, fragmente de jurnal. Toate sunt în definitiv amintiri, reale sau inventate. Nu imagini ale realităţii, ci ale minţii care o decupează din hiperrealitatea noastră de toate zilele.
Au fost presărate până acum în multe dintre cărţile mele, în alte contexte şi cerând o altă lectură. M-am gândit să le strâng, pentru plăcerea cititorului, între coperţile unui singur volum, nu pentru că aş crede foarte mult – deşi cred – în calităţile prozei scurte, ci mai ales pentru că am o credinţă de neclintit în poezie.
N-am prea avut de ales în alcătuirea acestei culegeri de «povestiri alese». Am lăsat doar să intre texte de o lungime rezonabilă, pe care m-am amuzat să le aşez într-o ordine oarecare, dar altfel le-am lăsat să colaboreze, să se alieze, să se înfrunte, să se submineze-ntre ele ca orice grup de necunoscuţi adunat între zidurile unei odăi.
Sperând ca până la urmă să iasă de-aici mallarméanul «beau livre».“ (Mircea CĂRTĂRESCU)

„Odată ajunşi la putere, comuniştii trebuie să treacă drept monştri.“ (corespondenţa dintre Marx şi Engels)

„Istoria este judecătorul, proletariatul este călăul.“ (Marx)

„Când ne va veni rândul, nu ne vom deghiza terorismul.“ (Marx)

„Noi purtăm război contra tuturor ideilor proeminente de religie, stat, ţară, patriotism.“ (Marx)

„Comisariatul pentru justiţie este «Comisariatul pentru exterminare socială».“ (Lenin)

„În această revoluţie va trebui să-l trezim pe Diavol în sufletul oamenilor, să aţâţăm patimile cele mai josnice.“ (Bakunin)

„Spiritul de distrugere e asemenea celui de creaţie.“ (Bakunin)

„Cei care se opun comunismului trebuie lichidaţi. Nu e suficient să-i băgăm în puşcării, pentru că din puşcării mai pot să iasă. Trebuie împuşcaţi.“ (Sartre)

Textele din acest volum au fost scrise de pe poziţia unui membru al „societăţii civile“ în perioadele în care febra organismului social a atins în ţara noastră grade paroxistice. Acesta este şi motivul pentru care subtitlul volumului este Texte civile.

În stilul său inimitabil, Paulo Coelho ne ajută să descoperim războinicul luminii din noi. În scurte pasaje pline de inspiraţie, suntem invitaţi să pornim pe calea războinicului: cel care apreciază miracolul de a fi în viaţă, cel care acceptă eşecul şi cel a cărui căutare îl face să devină ceea ce doreşte să fie.

Diavolul si domnisoara Prym este o poveste incarcata de emotie, in care integritatea fiintei umane este supusa unui test cumplit.

Cartea lui Paulo Coelho vorbeşte despre cei care nu intră în tiparele considerate normale de către societate. Vorbeşte despre nebunie şi despre nevoia de a descoperi un alt mod de viaţă a acelor oameni care se confruntă cu prejudecăţile celorlalţi fiindcă gândesc diferit.

În 2013 Richard Bach a descoperit între manuscrisele lui de tinereţe o parte a patra a poveştii, pe care nu i-o trimisese editorului său în 1970. O întâmplare plină de miez, căci acest capitol final avertizează asupra schimbărilor primejdioase ce îi pândesc, cu trecerea timpului, pe adepţii unei discipline spirituale: aceasta se poate transforma în ritual mecanic, golit de sens, învăţăturile devin dogmă, iar libertatea deplină a căutării este ameninţată de intoleranţa celor cantonaţi în certitudini comode.

Părinţii îşi sacrifică relaţia cu propriii copii de dragul unor idealuri la care nu pot renunţa, iar copiii lor, odată deveniţi adulţi, caută instinctiv o fericire la care visează să ajungă în afara hotarelor kibbutzului. „Între prieteni explorează strălucit relaţiile nesigure şi sensibile dintre bărbaţi şi femei, dintre părinţi şi copii, dintre prieteni şi duşmani, într-un limbaj care se potrivește perfect cu tonul laconic al naraţiunii.“ (Guardian)

In ultimii ani s-a inregistrat un reviriment neasteptat si, totodata, perfect explicabil al popularitatii familiei regale in randul romanilor. Diverse sondaje de data recenta arata ca de la an la an poporul ii „pretuieste“ tot mai mult pe exponentii Casei Regale, fara insa a agrea in mod deosebit ideea revenirii tarii la statutul de monarhie constitutionala. In acest aparent paradox se ascunde mai degraba nevoia unei mai puternice si mai stabile reprezentari a autoritatii la nivel national si international, nevoie izvorata cel mai probabil din idealizarea unui trecut monarhic – de altfel, in buna masura, meritoriu – si din frustrarile actuale provocate de o clasa politica dezbinata, lipsita de proiecte comune.

Este oare, in aceste conditii, oportuna ideea organizarii unui referendum pe tema reintoarcerii la monarhie? Si, presupunand ca poporul ar opta prin referendum pentru asa ceva, este oare aceasta calea de urmat pentru Romania, desi in istoria mondiala drumul inapoi de la republica la monarhie pare a fi, din punctul de vedere al institutiilor si al mentalitatii, aproape imposibil de parcurs? Lucian Boia sustine ca, dincolo de raspunsurile mai mult sau mai putin nuantate, singura certitudine in toata aceasta dezbatere ramane deocamdata necesitatea primenirii societatii. In lipsa acesteia, orice monarhie ar functiona, de fapt, la fel de defectuos precum actuala republica.

„Se simte un freamat in zona promonarhica a societatii romanesti. Numarul sustinatorilor monarhiei e in crestere (chiar daca, in ansamblu, ramane minoritar). Sa fie aceasta solutia pentru Romania? Intrebarea, desi tinteste spre viitor, n-are cum sa faca abstractie de trecut. Am adunat in paginile acestei carti tot ce mi s-a parut esential in „dosarul monarhiei", de la fondarea dinastiei si pana astazi.“ (Lucian Boia)

„Ramane de netagaduit faptul, verificat pana azi, de la o generatie la alta, ca in societatea romaneasca persoana investita cu autoritate ajunge sa reprezinte mai mult decat institutia in sine, iar normele, fie ele si constitutionale, sunt cu deosebire elastice. «Ce bine e cand o tara are un suveran inteligent», i-a spus odata regele Carol I lui Petre P. Carp. Raspunsul acestuia din urma – politician renumit pentru replicile lui memorabile – a cazut, taios si definitiv: «Nu, Maiestate, ci o dinastie e intr-adevar intemeiata numai cand [tara] poate respecta pe un rege prost». Altfel spus, intr-un sistem cu adevarat functional, capacitatile intelectuale ale suveranului sunt indiferente, si chiar e de dorit ca acesta sa nu faca prea mare uz de ele. Regele intruchipeaza punctul fix al edificiului national, si rostul sau, inalt simbolic, nu este acela de a se agita pe scena publica si de a cauta solutii la problemele curente.“ (Lucian Boia)

Modesta croitoreasa Genevieve nu banuieste ca viata ei banala in cartierul popular Marolles din Bruxelles este urmarita cu sufletul la gura de un cuplu de binefacatori misteriosi care traiesc astfel prin procura experientele ce le sunt refuzate. Intr-un orasel din Hainaut, taciturnul doctor Heymann este mai atasat de cainele lui ciobanesc decat de semenii sai. Fie ca se afla la Viena, fie la Copenhaga, intre Constanze si Georg intervine mereu umbra unui tert. In indepartata Islanda, Magnus si Alba traiesc cosmarul pierderii unui copil, iar la Paris Séverine si Benjamin il traiesc pe cel de a nu fi avut unul.

In cele cinci nuvele din volumul de fata, Eric-Emmanuel Schmitt incearca sa aduca la lumina iubirile invizibile, cele despre care nu se vorbeste niciodata, pe care nimeni nu le va ghici, inaccesibile uneori chiar si pentru cel care le incearca. Deși mereu trecute sub tacere, aceste sentimente sunt reale; mai mult, ele alcatuiesc adevarul unui destin.

Un microroman emotionant despre calatoria frumoasa si dificila de la copilarie spre adolescenta, narat cu toata forta si delicatetea lui Amos Oz.

Sumki e un baiat de 11 ani din Ierusalimul inca ocupat de britanici dupa al Doilea Razboi Mondial. Bicicleta primita in dar de la unchiul excentric care-l rasfata promite sa fie inceputul unei aventuri minunate. Dupa debutul spectaculos, ziua ii aduce lui Sumki nenumarate rasturnari de situatie, dar nu tocmai cele visate de temerarul biciclist. Baiatul va simti ce inseamna tradarea, frica, rusinea, abandonul. Iar seara va descoperi iubirea.

Editie aniversara, 30 de ani

„...O astfel de carte istoriseste o fabula care, cu sau fara noi, merita sa fie inventata.“ (Constantin Noica)

Mult iubite Domnule Noica, Tin pe masa mea o poza pe care Andrei ne-a facut-o la Paltinis, in timp ce urcam pe poteca pietruita care duce spre cabana d-voastra. Poza este facuta din spate si are in ea o elocventa a insotirii care ma fascineaza de cate ori o privesc. Poate pentru ca astazi este ajunul Craciunului si simt nevoia sa ma deschid catre obiectele iubirilor si veneratiilor mele, ma intorc catre d-voastra, din departarea aceasta care apropie in chipul cel mai adanc, si va multumesc pentru drumul pe care, cu spatele intors catre lume, m-ati lasat sa il facem impreuna. De „despartit“ poate fi vorba doar in sensul ca drumul ce mi se deschide in fata trebuie de-acum sa-l strabat singur, vegheat doar de privirea d-voastra, pe care imi place sa o simt in urma mea ca pe o insotire, ce imi masoara din departare poticnirile, sovaiala si regasirile. Asa ma simt in clipa aceasta, altfel, dar la fel de tare, legat de d-voastra... (Gabriel Liiceanu catre Constantin Noica, 24 decembrie 1982)

„Peste 100 de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu. Dar raportul dintre noi va fi cunoscut. A face cultura e a sta intr-un picior. In fotografie si eu sunt intr-un picior, si el. Dar eu sunt pe piciorul drept, pe cand el e pe cel stang. Acesta e raportul.“ (Constantin Noica, Jurnal de idei)

„Asist cu bucurie la «despartirea» lui Gabriel de mine. O grabesc chiar. Voi sfarsi in singuratate, asa cum mi-am dorit. Sau poate legat numai de departele meu...“ (Constantin Noica, Jurnal de idei)

Walkiriile graviteaza in jurul unui om care vrea sa-si schimbe viata si sa-si implineasca un vis: va merge in desertul Mojave, unde spera sa-si intalneasca ingerul calauzitor, reusind astfel sa se cunoasca pe sine si sa inteleaga lumea. De la Maestrul lui spiritual, J., Paulo stie ca desertul nu este un loc pustiu, ci ascunde sansa unor intalniri neasteptate. Acolo, departe de valtoarea vietii de zi cu zi, se afla un tanar Maestru al Traditiei si un grup de femei razboinice, Walkiriile, care cutreiera calare desertul. Iar ele il vor ajuta pe Paulo sa-si implineasca visul. Paulo si femeia iubita, Chris, strabat intinderile de nisip, intr-un periplu ce se va dovedi, mai presus de toate, o calatorie interioara care le va pune la incercare sentimentele si credinta, dar ii va calauzi spre adevarata Dragoste si Cunoastere.

Una dintre cele mai importante opere ale lui Paulo Coelho, roman surprinzator si plin de mister, Walkiriile evoca o uluitoare experienta umana si spirituala survenita in viata autorului la scurt timp dupa ce Alchimistul a vazut lumina tiparului.

O poveste emotionanta despre iubire, mister si curaj

Brida este o tanara care crede ca exista o punte intre vizibil si invizibil. In cautarile ei, intalneste un intelept care o invata sa-si infranga temerile si o femeie care o invata sa danseze ascultand muzica tainica a lumii. Amandoi vad ca ea are un dar, insa stiu ca acest dar nu are valoare decat daca ea ajunge sa-l descopere de una singura.

„Marele talent al lui Paulo Coelho pare a fi usurinta cu care li se adreseaza tuturor in acelasi timp. El este un dascal indulgent si totodata plin de empatie.“ (Dana Goodyear, The New Yorker)

Linda tocmai a implinit 31 de ani si, in ochii celorlalti, are o viata perfecta – o casnicie exemplara, doi copii reusiti, o cariera de succes si o casa luxoasa in Geneva. De fapt, ea se afla la capatul puterilor, intr-atat o oboseste mimarea unei fericiri pe care nu o simte. Numai ca intr-o zi il reintalneste pe Jacob, un fost coleg de care fusese indragostita in adolescenta, ajuns acum un om politic influent. In timpul interviului pe care acesta i-l acorda, in ziarista de succes se redesteapta o pasiune de mult uitata. Linda va incerca sa traiasca deplin aceasta iubire imposibila, si nu-si va gasi fericirea pana nu-si va explora fara teama abisurile sufletului. Romanul Adulter ilustreaza criza existentiala a unei tinere femei din zilele noastre, surprinzand cu finete psihologica incercarile prin care trece pentru a se regasi.

„Un roman care combina teme delicate precum depresia, infidelitatea si rutina casniciei, presarate cu misticismul caracteristic acestui vrajitor al literelor.“ (O Globo Extra, Brazilia, 2014)

S-a nascut in Romania si nu avea nici un nume. 
In Beirut, parintii adoptivi ii spun Sherine. 
Apoi primeste numele zeitei intelepciunii, Atena. Calatoreste in toata lumea, cautandu-se pe sine, si afla mult mai mult decat sperase – afla adevarul despre lumea in care traieste. 
Si devine Vrajitoarea din Portobello.

Romanul semnat Paulo Coelho spune povestea acestei fascinante tinere din Transilvania, care ajunge sa schimbe viata celor care au intalnit-o, iar marturiile lor contureaza un destin de exceptie:

„Era maestra mea, avea datoria de a-mi transmite misterele sacre, de a trezi energia necunoscuta care zace inauntrul fiecaruia dintre noi.“ (Andrea McCain, actrita)

„Marea problema a Atenei a fost ca era o femeie a secolului XXII nascuta in secolul XXI si nu s-a ferit sa o arate. Cu ce pret? A platit din plin pentru asta.“ (Deidre O'Neill, cunoscuta ca Edda)

„Nimeni nu-si incredinteaza visurile in mainile celor care le pot distruge. Nimeni, cu exceptia Atenei.“ (Heron Ryan, ziarist)

 

Exista momente inevitabile de nefericire care ne intrerup viata. Ele nu au loc insa fara motiv. Uneori lumea pare sa fi conspirat impotriva noastra, asa ca ne intrebam: „De ce trebuie sa mi se intample tocmai mie?“ Confruntati cu inevitabilul, unii dintre noi se descurajeaza; altii insa devin mai puternici si intelegerea lor sporeste. Povestea profetului Ilie este o lectie de speranta nepretuita pentru omul contemporan. In ce masura ne putem prezice destinul? Aceasta este intrebarea care pluteste in aer deasupra celui de-al cincilea munte si careia fiecare dintre noi incearca sa-i gaseasca raspuns. Evocand drama si intriga lumii haotice, pline de culoare a Orientului Mijlociu, Paulo Coelho transforma incercarile prin care trece Ilie intr-o poveste tulburatoare si plina de inspiratie – o poveste care aduce cu forta in prim-plan tema universala a triumfului dragostei si credintei.

Romanul Pantera din subterana a fost ecranizat in 2007, cu titlul Micul tradator, in regia lui Lynn Roth, cu Alfred Molina si Ido Port in rolurile principale.

Un oras zguduit de conflicte, Ierusalimul anului 1947, in Palestina aflata la finalul mandatului britanic. Un baiat de doisprezece ani, cu o imaginatie fara limite si o inteligenta sclipitoare, doi parinti anxiosi, macinati de temeri, unici supravietuitori ai familiilor lor ucise in lagarele de concentrare din Europa, si un soldat englez captiv intr-un conflict pe care-l dezaproba. Amos Oz aduna toate aceste elemente si le plaseaza intr-un context istoric complex, reusind sa creeze o poveste captivanta, scrisa cu mult umor si o sinceritate fascinanta.

Au trecut douazeci de ani de cand Israelul, tara smulsa din ghearele desertului de vizionarii veniti din toate colturile Europei la inceputul secolului XX, si-a declarat independenta. In timp ce Iolek Lifshitz incearca sa-si tina fiii aproape, in kibbutzul Granot, acestia cauta sa evadeze cu orice pret. Fiul cel mic, Amos, alege o cariera militara in locul celei de agricultor, iar fiul cel mare, Ionatan, prizonierul unei casnicii nefericite cu o frumoasa femeie lunatica, ce incearca zadarnic sa aiba un copil, fuge din kibbutz cu gandul de a trece granita, in Iordania, atras de mirajul orasului sapat in stanca, Petra. Inainte de a pleca isi incredinteaza sotia unui imigrant rus nou-venit, Azaria Ghitlin, personaj extrem de pitoresc. Intrarea in scena a acestuia pare sa promita odihna ravnita de toti.

Opera lui Amos Oz este tradusa in peste patruzeci de limbi. Romanul Cutia neagra a fost distins in Franta, in 1988, cu Premiul Femina Étranger.

Plasandu-si romanul epistolar intr-o societate israeliana aflata in continua transformare, in anii '70 ai secolului trecut, Oz il populeaza cu personaje pitoresti si eterogene: tineri hippie, locuitori traditionalisti ai kibbutzurilor, fanatici religiosi, extremisti, ale caror portrete sunt creionate cu umor si inteligenta. Toate scrisorile din care este alcatuita Cutia neagra spun insa, direct sau indirect, povestea Ilanei Brandshteter, o femeie captiva in spatiul sufocant dintre o iubire imposibila, distructiva pentru fostul ei sot, Alexander Ghideon, un reputat om de stiinta israelian stabilit in strainatate, si o casnicie stabila, lipsita de pasiune cu un tanar sters, Michel Sommo. Intriga si personajele romanului graviteaza in jurul Ilanei si al lui Alex, tesand legatura dintre ei si ajutand la descifrarea cutiei negre a povestii lor de dragoste, aflate acum la un pas de un sfarsit tragic.

Cel de-al patrulea roman al scriitoarei Kate Morton, Pazitoarea tainei, a castigat, in 2012, Fellowship of Australian Writers National Literary Awards – Christina Stead Award iar in 2013, Australian Book Industry Award for General Fiction Book of the Year, People's Choice – Queensland Book of the Year si American Library Association Award – Women's Fiction Category. Bestseller international, a figurat in topurile de vanzari din The Times si New York Times. Romanele lui Kate Morton – Casa de la Riverton, Gradina uitata, Orele indepartate si Pazitoarea tainei –, vandute in milioane de exemplare, sunt publicate in peste 40 de tari.

1961: Intr-o superba zi de vara, cand familia ei organizeaza un picnic pe malul paraului ce strabate terenul fermei Greenacres, adolescenta Laurel se ascunde de parinti si de surori. Are 16 ani si vrea sa viseze in voie la prima ei iubire, rebelul Billy, si la luminile rampei, care o asteapta la Londra, departe de cadrul bucolic al copilariei. Insa, pana la apusul soarelui, Laurel va fi martora unei crime terifiante, care o va marca toata viața.

2011:Acum actrita consacrata, Laurel Nicolson se intoarce acasa pentru a-și sarbatori, impreuna cu surorile ei, mama nonagenara, al carei sfarsit este aproape. De veghe la capataiul lui Dorothy, Laurel este coplesita de amintirile traumatizante din adolescenta, iar vorbele soptite de batrana la hotarul dintre somn si trezie ii ofera o pista de investigatie. Asemenea unui detectiv, Laurel incepe sa cerceteze trecutul familiei, aducand la lumina intamplari incredibile, petrecute in Londra zguduita de bombardamentele din cel de-al Doilea Razboi Mondial.

„Unii oameni au pretentia ca vad sporii de feriga, dar nu zaresc un elefant la zece metri departare, ziua in amiaza mare.“ (C.S. Lewis)

In distincta sa infatisare scriitoriceasca, C.S. Lewis ofera cu prilejul acestei noi colectii de eseuri o aparare a dreptei credinte crestine, confruntata cu amenintarile evului contemporan. Textele cuprinse aici sondeaza zone profunde si sensibile ale sufletului religios, abordand cu simt logic, cu imaginatie si cu exemple captivante probleme specifice discursului de tip teologic, precum noima apartenentei la Trupul lui Hristos, semnificatia si puterea rugaciunii, intelesul iertarii, adevarul istoric al intamplarilor descrise in Biblie, sau chestiuni ce tin de un spectru mai larg, cum ar fi atitudinea fata de razboi si fata de moarte in genere, falsul conflict dintre religie si tehnologie ori pretentiile nejustificate ale unora de a descifra sensul istoriei. Argumentatia bine inchegata si de o mare limpezime, pusa in lumina de numeroase citate si aluzii la Scriptura si pigmentata cu inconfundabile tuse de umor si ironie, descopera carturarul fermecator si patrunzator care in finalul fiecarui pasaj lasa nostalgia vorbei scrise si graba de a ne adanci in urmatorul, spre a regasi savoarea pe care-o au doar fructele coapte ale mintii.

„Acolo unde Herman doar schiteaza viziunile sale de simetrii, analogii, antagonisme, coincidentia oppositorum si conexiuni cosmice, Mircea isi traieste viziunile ratacind de-a lungul universului fractalic in care povestea familiei si copilariei sale se-ntrepatrunde cu istoria Romaniei postcomuniste, ca si cu alte timpuri si spatii ale secolelor trecute si-ale privelistilor indepartate, din Bucuresti in Bulgaria si din Louisiana in Tarile de Jos.“ (American Book Review)

„Cartarescu pare ca s-a retras din orice discutie literara sau culturala locala si, in loc sa incerce sa coaguleze o realitate contemporana fragmentata, s-a intors intr-un timp care n-a existat cu adevarat niciodata, un timp imaginar in care toate genurile literare erau un singur gen si toate discursurile un singur discurs, dupa care totul s-a spart in bucati.“ (London Review of Books)

„Aceasta opera fantastica si luminoasa ce risca atat de mult ca sa puna marile intrebari merita toate elogiile pe care le-a primit si cu siguranta va fi impodobita cu mai multe premii binemeritate in lunile care urmeaza. A facut ceea ce putine alte opere au reusit: a transformat literatura romana in literatura de clasa mondiala.“ (World Without Borders)

„Ani de zile, o viata de fapt, sa nu te fi gandit decat la ultimele clipe, ca sa constati, cand te apropii, in sfarsit, de ele, ca va fi fost degeaba, ca gandul mortii ajuta la tot, doar sa mori nu!" (Emil Cioran)

Noua povestiri, dintre cele mai frumoase creații literare ale lui Yasunari Kawabata, traduse pentru prima data in limba romana.

Valsul florilor este povestea emotionanta a pasiunii obsesive pentru dans. Hoshie, Suzuko si Nanjō au crescut in spiritul sacrificarii personale in numele unui scop mai inalt, cel artistic. Personajele povestirii sunt prinse ca intr-un dans al vietii, uneori hieratic si spectaculos, alteori morbid si frizand pierderea luciditatii, pentru ca, la final, disciplina de fier a acestei arte, reflectate asupra personalitatii fiecaruia, sa-si spuna cuvantul. Avand frumusetea echivoca si enigmatica a stampelor lui Hiroshige, maestrul peisajului nipon, Un sir de copaci dezvaluie, dincolo de metafora inexplicabilei desfrunziri a unor arbori de ginkgo, drama din sanul unei familii. Prima zapada pe Fuji relateaza intalnirea dureroasa a unui cuplu despartit de mult, care a trecut, separat, prin tragedia celui de-al Doilea Razboi Mondial, dar si printr-o serie de drame personale. Tacerea, una dintre cele mai acute proze ale volumului, e o poveste-in-poveste, despre pasiunea pentru scris si consecintele, uneori dramatice, ale acesteia, iar Norii de dimineata surprinde dragostea unei eleve pentru profesoara sa de literatura japoneza. Povestirile din volum au, in ciuda dimensiunilor reduse, calitatile stilistice ale unor capodopere, in care fiecare cuvant are forta de a evoca un intreg univers.

Lacul este povestea unei obsesii. Ginpei pare sa fuga de o crima nemarturisita, insa in mintea lui planurile temporale se amesteca, iar femeile din prezent se confunda cu cele intalnite in trecut. Cititorul rataceste alaturi de personaj intr-un univers al incertitudinilor, intr-o lume ostila. Empatia pe care o provoaca Ginpei-calauza devine aproape o complicitate: lectura se transforma in panda infrigurata, in privire iscoditoare, in urmarire. Dar, daca protagonistul cauta doar frumusetea in ipostazierea feminina si o admira pasiv de la distanta, de care parte a liniei dintre bine si rau se afla faptele sale?

Romanul Frumusete si intristare este tradus pentru prima oara din limba japoneza.

La saisprezece ani, Otoko se indragosteste de Oki, un scriitor de treizeci de ani, insurat, iar relatia lor se sfarseste tragic. Dupa o depresie ingrozitoare si o tentativa de sinucidere, Otoko pare sa-si gaseasca linistea. Isi descopera si vocatia de pictorita. Are succes, si, dupa doua decenii, o vedem ducand o viata linistita, alaturi de Keiko, o ucenica uluitor de frumoasa, dar excentrica, in ale carei tablouri abstracte deslusim o violenta de neinteles. Reintalnirea cu Oki, care o cauta, tulbura echilibrul lui Otoko. Mai mult, va declansa o noua tragedie. Caci, dorind sa o razbune pe maestra (si probabil geloasa, pentru ca femeia matura inca pare atasata de barbatul care a distrus-o fara sa vrea), Keiko incepe un joc periculos, al seductiei si minciunii, al ademenirii si respingerii, al dragostei si al mortii.

„La inceput a fost dragostea: frumusetea intalnind frumusete. O poveste oarecare, cu o fata indragostita de un scriitor casatorit. Apoi, cand frumusetea se transforma in intristare, dragostea nu mai e ca oricare alta: devine carte, devine tablou. Romanul frumusetii si tristetii lui se numeste O fata de saisprezece ani. Tabloul ei se numesteInaltarea nou-nascutului la Ceruri. Cand tanara de saisprezece ani ajunge o pictorita cunoscuta, de patruzeci de ani, are loc revederea: tristetea intalnind tristete, in zvonul clopotelor de Anul Nou. Atunci apare o fata razbunatoare, poate trista sau poate doar frumoasa, care schimba povestea. La sfarsit, dragostea s-a transformat pe neobservate din frumusete care intristeaza in tristete care infrumuseteaza. De aici stralucirea lacrimilor din ultima fraza.“ (Ioana Parvulescu)