Literatură

"Stateau goi, culcati pe spate, sub soarele fierbinte, tinandu-se de mana si privindu-se in ochi."

Cele trei povestiri unite de aceeaşi voce narativă, destinsă şi firească, sunt filme cu camera în mână, fără nici o emfază, mizând pe sinceritate şi simplitate. Sunt road movies, mai scurte sau mai lungi, cu scriitori, artişti vizuali, poliţişti şi criminali, studente şi responsabili culturali, fantome şi cineaşti, risipiţi într-o lume mereu surprinzătoare.

Cum trebuie sa te porti ca sa-ti indispui semenii? Care sunt trasaturile definitorii ale nesimtitului carpatin? Cat e instinct si cat premeditare in comportamentul lui de zi cu zi? Iata cateva intrebari care merita un raspuns in registru ironic.

Atmosfera lumii bucureştene din preajma anului 1900 este recreată ca-ntr-un film. Ajunge să deschizi cartea şi te afli, deja, acolo.

Unii i-au spus „pictorul nopţii eterne“, alţii au desluşit în el Anticristul picturii. Unii i-au admirat forţa creatoare, alţii i-au deplâns prăbuşirile. Iubit şi blamat, violent şi generos, niciodată împăcat cu sine sau cu lumea, Michelangelo Merisi, alias Caravaggio, îşi scrie romanul vieţii când cu pana, când cu pensula, când cu spada.

Citind cartea Ioanei Parvulescu, veti avea senzatia ca traiti acolo, in Bucurestiul in care statuia lui Mihai Viteazul abia a fost asezata în fata Universitatii, in care lumina electrica e o mare noutate, telefonul tocmai s-a inventat, iar in Cismigiu doamne in rochii lungi si barbati cu palarie tare patineaza pe lacul inghetat