Memorii & Jurnale

Cartea Dragul meu turnator este un raspuns la intrebarea „De ce arata Romania asa cum arata in ultimii 23 de ani?“ O poveste despre un viol istoric, realizat prin complicitatea tuturor celor care scapasera de povara constiintei.

„Mie mi se pare ca nimeni dintre cei care s-au intalnit cu imaginea lor pusa pe masa de disectie a Securitatii n-ar trebui sa taca. Fiecare bucatica din aceasta experienta satanica, oricat de marunta ar fi ea, ar trebui adusa in constiinta celorlalti, impreuna cu cei care, pierzandu-si calitatea de «seaman», au facut-o cu putinta.“ „«De ce arata Romania altfel?» nu este o intrebare deloc complicata, de fapt. [...] Romania arata altfel pentru ca vremurile noi au fost facute de oameni vechi, cu tehnicile vechi adaptate la o situatie noua; de oameni crescuti in cultul lui «nimic sfant» si cu o psihologie generalizata de caini pitbull: apuci, si ce-ai apucat nu mai lasi sa-ti scape din gura. De fapt nu e nevoie de o mare forta analitica pentru a intelege ca «Romania tranzitiei» s-a construit pe clanurile fostei Securitati, adaptate rapid la o noua conjunctura politica si economica. A profita de incognito-ul in care lucrasera si a ocupa in mod pasnic centrele de putere ale societatii, mimand formele lor de functionare democratica si deturnandu-le fondul, iata formula simpla si eficace adoptata de cei care, pana in 1990, traisera in culisele puterii.“ (Gabriel Liiceanu)

În al treilea volum al Amintirilor sale, care este şi ultimul – deşi nădăjduia să mai scrie măcar unul în plus –, Radu Rosetti îşi povesteşte anii de tinereţe. Îi cunoaştem, din celelalte două volume, „metoda memorialistică". Din lămuriri asupra unor evenimente politice pe care le-a trăit el însuşi, din portrete schiţate - când cu ironie, când cu o mare duioşie – ale unor oameni de vază pe care i-a cunoscut, din observaţii de mare fineţe asupra mediului social în care a crescut şi s-a format, Radu Rosetti alcătuieşte un splendid tablou istoric. Nu se găsesc cu uşurinţă în alte părţi, scrise cu atâta savoare, pagini despre aristocraţia noastrã din veacul al XIX-lea, despre studiile în străinătate ale tinerilor boieri, despre iubirile lor, despre viaţa mondenă de la Iaşi şi despre suferinţele moldovenilor siliţi să se strămute, din cauza politicii, la Bucureşti. Este pentru prima dată, după mai bine de trei sferturi de veac, când cititorii au la îndemână seria completă a Amintirilor lui Radu Rosetti: Ce am auzit de la alţii, Din copilărie şi Din prima tinereţe – cărţi pe care E. Lovinescu le numea în Istoria literaturii române contemporane „cea mai preţioasă memorialistică din literatura română“.

Pentru prima oară în româneşte versiunea definitivă a Jurnalului, tradusă după originalul neerlandez.

-

-

Surprins de Bucurie este, în fond, o autobiografie spirituala: în spatele vietii exterioare secontureaza evolutia launtrica a autorului de la credinta conventionala din copilarie la necredinta frivola din prima tinerete si, în fine, la credinta profunda în Dumnezeul crestin.

Ca şi Amintirile din pribegie, aceste Amintiri şi poveşti mai deocheate sunt un prilej minunat de a călători în timp, căci memoria lui Neagu Djuvara, ajutată de fermecătoarea sa limbă română, e cea mai bună călăuză - şi, de astă dată, o călăuză mai pusă pe şotii şi dispusă la indiscreţii ca oricând.