CÂNTEC DE NOAPTE
din liniştea mea vin să se adape
vieţuitoarele pustiului şi nesomnul tău
şi vântul bezmetic alunecând peste ape,
şi strigătele barbarilor cu lame în oase
dansând, sub cortul nopţii, în piaţa publică
vin câinii de patrulă amuşinând prezentul
ca pe un trup, la ţărm de mare aruncat,
şi urbea somnolentă îşi scutură orientul
spre-apusul în derivă, peste liniştea mea
din care, lent şi statornic, vin să se adape
vieţuitoarele pustiului şi nesomnul tău.