Ca metafizician, Deussen apropie notiunile de spatiu si de timp, dezvoltate in Upanisade (in care el gaseste suportul teoretic al unui idealism al cunoasterii), de studiul kantian al intuitiilor a priori ale spatiului si timpului analizate in Etica transcendentala. El se distanteaza insa de criticismul kantian, apropiindu-se in acelasi timp de sursele indiene ale filosofiei lui Schopenhauer, pentru a arata ca intuitiile spatiului si timpului si, deci, si teoria kantiana a cauzalitatii, nu pot fi deduse din formalismul intelectului in raportul sau cu experienta.
Deussen este deja cunoscut cititorului roman pentru remarcabila contributie la cunoasterea gandirii indiene pe care o realizeaza inFilosofia Upanisadelor.