La o prima vedere, Descartes (in Meditatii despre filosofia prima) il urmeaza pe Augustin: cu peste un mileniu mai inainte, acesta a scris Solilocvii cu privire la aceleasi teme, Dumnezeu si sufletul.
Privind insa in profunzime, cele doua abordari sunt complet diferite. Augustin se afla la originea unei lungi traditii cu privire la suflet (alaturi de Sfantul Pavel), ce face din acesta casa Adevarului; Descartes, pe de alta parte, inaugureaza o epoca in care nu sufletul, distrus de fapt de Descartes, este eroul principal, ci ratiunea.
Avem aici schitata o parte din problema centrala a acestei cercetari: care este elementul fundamental al omului mileniului trei? Ce urmeaza dupa epoca sufletului si epoca ratiunii? Vedem cu totii cum unii se (si ne) caracterizeaza drept postmoderni, adica drept cei care venim dupa modernitate: sa nu fie nimic dupa modernitate? Sa fi distrus ratiunea chiar totul?
Lucrarea de fata are in centru spiritul, caci suntem convinsi ca, dupa suflet si ratiune, spiritul este cel care ne unifica si ne face mai buni, intr-o lume plina de provocari, inclusiv de cele generate de epidemia de coronavirus.
Mileniul trei va fi al spiritului sau nu va fi deloc.