În sud-est europenistică, dar și în estetica generală și aplicată, Mircea Muthu continuă tradiția de cercetare clujeană, ale cărei baze le-a pus cel mai strălucit elev al lui Caracostea, D. Popovici. (Marin Mincu)
* * *
O sinteză erudită și pertinentă care probează nu numai existența, ci și persistența unei tradiții autohtone în domeniul esteticii. (Andrei Terian)
* * *
Ca procedură generală, arheologia sa estetică e fidelă unei strategii discursive exersată pe trei paliere – analitică, contextuală și tipologică. Eseul A rescrie estetica vine ca o pledoarie dintr-un orizont transdisciplinar, pentru „regenerarea esteticii, disciplina care nu poate renunța la armătura categorială și nici la proiecția filosofică.” Concluzia finală la dilema destinului esteticii e aceea că o meditație unitară e posibilă și necesară în condițiile schimbărilor de paradigmă științifică [...]. Încercuind numitorii comuni din diversele domenii ale spiritului, estetica rămîne, asemenea discursului filosofic, „expresia conștiinței-de-sine-a-omului-ca-speță”. (Dan-Eugen Rațiu)
* * *
Diagnosticului privind „moartea esteticii” Mircea Muthu îi opune previziunea unei regenerări a disciplinei, criza de legitimare a artei impunînd nu dispariția tuturor instrumentelor, ci crearea unei „armături categoriale noi”. (Corin Braga)
* * *
Estetica subîntinde majoritatea preocupărilor teoretice ale lui Mircea Muthu, dar e prezentă în chip nemijlocit în trei dintre volumele publicate – Alchimia mileniului (1989), Cîntecul lui Leonardo (1995) și Călcîiul lui Delacroix (1996). Toate funcționează în proiectul larg al cercetării drept plăci turnante între estetica aplicată și tomurile dedicate studiilor culturale sud-est europene. (Călin Teutișan)
* * *
Un alt „drum de ispită” pentru cercetător și poate cel mai fructuos este investigarea, la Lucian Blaga, a semnificațiilor conceptului – imagine. (Dorin Ștefănescu)
* * *
„Prospecțiunile lui Mircea Muthu se dovedesc nu numai complementare, ci și convergente în calitatea lor triplă: valorizatoare, ordonatoare și integratoare. El crede în capacitatea de intermediere a esteticii în tentativa ei de menținere a dialogului dintre artă și non-artă, precum și de păstrare intactă a locului său circumscris în industriile culturale de astăzi, după ce a fost erodată nu atît eficiența, cît structura esteticii generale. (Vasile Spiridon)
* * *
În ansamblul creației lui Mircea Muthu efortul sintetic, implicat în preocupările sale de estetică și literatură comparată, se îmbină cu exercițiul analitic de o incontestabilă pregnanță și competență, opera sa critică primind astfel o conformație unitară în pofida diversității acesteia. (Iulian Boldea)
* * *
După un mai vechi și penetrant studiu din 1970 despre „natura esteticului” volumul Studii de estetică românească (2005/2014), lucrare remarcabilă, conține un valoros aplomb valorizator. Și, în plus, acest volum pledează convingător pentru autonomia esteticii, într-o vreme cînd – mai cu seamă în perioada tranziției postdecembriste – esteticul a fost aproape anatemizat și împins în umbră ca o cenușăreasă. (Grigore Smeu)
* * *
Definibilă drept expresia și, mai ales, reflexia cunoașterii de sine a operei de artă ca fapt antropologic, ESTETICA generală și aplicată continuă să rămînă, de-a lungul secolelor culturale, esența ideologiei prin cochilia determinărilor fundamentale precum tragicul, comicul, trivialul ș.a., acestea fiind regenerabile, aidoma melcului, în calitate de sisteme categoriale pe palierul duratelor medii și lungi, acestea înscrise fiind în performanța artistică, cu precădere individuală și, în același timp, funcție de prefacerile istorice. (Mircea Muthu)