Aici îşi duce traiul şi sora boierului, Aglaia, cu toată familia ei numeroasă. Felix este primit de aceştia cu răceală. Nimeni nu i-a pregătit un pat şi o farfurie cu mâncare. Tânărul descoperă aici o lume urâtă, animată de interese meschine, avariţie atroce şi falsitate. Întâlnirea cu Otilia este o bucurie. Ea a devenit o femeie splendidă, frumoasă, şi atrăgătoare, dar... însoţită pretutindeni de Pascalopol, un aristocratt între două vârste, rafinat, curtenitor şi foarte bogat.
Familia Aglaiei stă la pândă să pună mâna pe testamentul sau banii lichizi ai bătrânului avar Costache, care încearcă să-i lase fetei un viitor asigurat. Mizerabilul avocat Stănică, ginerele Aglaiei, fură banii şi provoacă decesul lui Costache. Ca o haită de prădători, familia sare să moştenească toată averea. Otilia este obligată să aleagă între sentimentele sale pentru Felix - un modest student şi dragostea lui Pascalopol, care-i asigură o viaţă fără privaţiuni. Conştientă de propriile limite dar mai ales hotărâtă să sprijine cariera lui Felix, Otilia acceptă oferta lui Pascalopol. (“Felix, te iubesc aşa cum eşti, dar nu te merit!”).
Un vis frumos, pur, de iubire se spulberă în mizeriile unei lumi ameninţate de iminenţa războiului. Pe front, Pascalopol ajunge pe mâinile «doctorului» Felix. Moare ducând cu el secretul Otiliei. Felix pierde orice speranţă de regăsire a femeii iubite.