Sub titluri memorabile ca „Euforia noviciatului” (Antim Ivireanul), „Elanul ingenuu” (I. Heliade-Radulescu), „Nepasarea suverana” (Nichita Stanescu), „Expansiunea cliseului” (M.H. Simionescu), „Refuzul rostirii stereotipe” (Urmuz), „Sub presiunea delimitarilor” (Marin Sorescu), Eugen Negrici reconstituie, analizind si contextualizind operele, intreaga istorie a producerii lor si restaureaza, ca un arheolog, „din cioburi” portretul eroului principal, artistul, alaturi de citeva dintre uneltele sale.
„Eugen Negrici a fost si ramine un cititor prin excelenta nonconformist. Dar aceasta nealiniere la opinia comuna e departe de a sugera lipsa de implicare si de atasament la dinamica procesului de creatie in desfasurare. Criticul, teoreticianul, istoricul literar Eugen Negrici este, dimpotriva, un spirit profund angajat, un participant pasionat la valorizarea si incurajarea tocmai a „spiritului creator”, ale carui „figuri” le-a cautat mereu, continua si va continua inca multa vreme sa le caute. Cele pe care le-a conturat pina acum sint deja repere sigure pentru o buna si sanatoasa orientare a spiritului nostru critic actual, propuse nu doar pentru a asigura comoditatea drumului, ci pentru a indemna, intrebatoare, la noi raspunsuri.” (Ion Pop)