„În curând, tu vei fi cenuşă sau un schelet, şi un nume sau nici măcar un nume; şi numele: un zgomot şi un ecou. Lucrurile cele mai apreciate în viaţă sunt goale, putrede, mărunte, căţeluşi care se muşcă între ei, copilaşi care se ceartă, care acum râd şi după puţin timp izbucnesc în plâns.“ (Marcus Aurelius, Gânduri către sine însuşi, V, 33)
„Cu mult mai aproape mi-e un Marc Aureliu. Nici o ezitare, în ce mă priveşte, între lirismul freneziei şi proza acceptării: găsesc mai multă mângâiere şi chiar mai multă speranţă în preajma unui împărat istovit decât în preajma unui profet scânteietor.“ (Emil Cioran, Despre neajunsul de a te fi născut)