Cât valorează viaţa unui om care a atras asupra lui mânia camorrei? Roberto Saviano, tânărul jurnalist italian care a scris Gomora, ştie foarte bine răspunsul. Condamnat la moarte de membrii camorrei, autorul este obligat să trăiască păzit de poliţie douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru şi să‑şi schimbe frecvent adresa pentru a‑şi pierde urmele.
Cartea‑document scrisă de Roberto Saviano a devenit un fenomen în lumea literară la scurt timp după apariţia sa în anul 2006: tradusă în peste patruzeci de limbi, vândută în mai mult de un milion de exemplare, Gomora se numără printre cele mai faimoase cărţi ale ultimului deceniu. Acest reportaj tulburător despre crima organizată din sudul Italiei, scris la prima persoană, este un hibrid greu de descris: investigaţie, polemică politică, descriere a unei realităţi istorice, autobiografie, totul integrat în viziunea caleidoscopică a unei sensibilităţi exacerbate.
Pe străzile labirintice ale oraşului Napoli, în apropierea gropilor de gunoaie cu deşeuri toxice, în traiectoria gloanţelor ucigaşe, în tranzacţiile economice la scară mare, în traficul de droguri care foloseşte drept cobai fiinţe omeneşti, în containerele îngheţate în care sunt stivuite cadavre de chinezi, camorra este omniprezentă. Iar viaţa unui om nu valorează nici măcar cât glonţul cu care va fi ucis.